ICCJ. Decizia nr. 2349/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2349/2008
Dosar nr. 217/42/2008
Şedinţa publică din 26 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă:
Prin plângerea introdusă la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 217/42/2008, petentul B.T. a înţeles să atace soluţia dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 1799/VIII/1/2007 al acestei din urmă instituţii, apreciind-o ca nelegală şi netemeinică.
Petentul a învederat într-o motivare depusă ulterior la instanţa de judecată că prin plângerea penală adresată la data de 19 decembrie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a precizat faptul că, la 15 noiembrie 2007, a formulat o plângere pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, în care a prezentat faptele pentru care este nemulţumit referitor la activitatea Tribunalului Buzău.
A mai arătat că, prin răspunsul primit de la Tribunalul Buzău, ca urmare a plângerii sus-menţionate, nu s-au rezolvat problemele prezentate, în sensul accesului liber al justiţiabililor la diverse servicii din cadrul acestui tribunal, apreciind aceasta ca fiind un abuz din partea preşedintelui Tribunalului Buzău.
De asemenea, precizează petentul că prin cele menţionate în plângerea sa a descris faptele care formează obiectul plângerii, precum şi mijloacele de probă, astfel că solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în acest sens este nelegală.
Deşi, legal citat, petentul nu s-a prezentat la niciunul dintre cele două termene de judecată acordate.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa nr. 54 din 14 aprilie 2008, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul B.T., împotriva soluţiei adoptate în dosarul nr. 1799/VIII/1/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a da această soluţie, Curtea a reţinut că potrivit art. 2781 C. proc. pen., astfel cum acesta a fost introdus prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 şi modificat prin art. 1 pct. 139 din Legea nr. 356/2006, tocmai când se impune acest lucru, singurele acte ale procurorului care pot fi contestate în instanţa de judecată, prin intermediul unei plângeri, fiind soluţiile procurorului de netrimitere în judecată.
Or, după cum se observă cu uşurinţă, ceea ce a înţeles petentul B.T. să atace nu este altceva decât o adresă aparţinând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin care acestuia i se aduce la cunoştinţă împrejurarea că o plângere adresată acestei din urmă unităţi de parchet împotriva preşedintelui Tribunalului Buzău, domnul P.A., nu îndeplinea cerinţele formale impuse de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., pentru conţinutul unui asemenea act, motiv pentru care petentul a fost solicitat să se conformeze.
Prin urmare, prima instanţă a constatat că o astfel de adresă, având un rol pur administrativ, nu poate face obiectul unei plângeri la o instanţă de judecată întrucât prin aceasta nu se dispune o soluţie şi cu atât mai puţin o soluţie dintre cele mai sus menţionate de Codul de procedură penală.
În raport de cele reţinute, Curtea, în baza art. 2781 C. proc. pen., a respins plângerea introdusă de petentul B.T., ca inadmisibilă, obligându-l pe petent, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, susţinând că aceasta este netemeinică şi nelegală, în mod abuziv, procurorul transformând plângerea sa penală într-o plângere oarecare, cu consecinţa eschivării de a pronunţa o rezoluţie.
Recursul este nefondat.
Atâta timp cât, în cauză, nu ne aflăm în cadrul procedurii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., în mod corect, prima instanţă a respins plângerea petentului, ca inadmisibilă, în speţă, nefiind vorba de un act al procurorului, cenzurabil de către instanţă, prin această procedură.
În atare situaţie, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, declarat de B.T., împotriva sentinţei penale nr. 54 din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat şi a-l respinge, ca atare, obligând pe recurent, ca atare, obligând pe recurent la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.T. împotriva sentinţei penale nr. 54 din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2347/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2351/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
