ICCJ. Decizia nr. 2337/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2337/2008
Dosar nr. 1593/88/2007
Şedinţa publică din 26 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Partea civilă C.B. a declarat, în termen legal, recurs împotriva deciziei penale nr. 22/ P din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul P.G.M.
În motivarea recursului, partea civilă a criticat Decizia atacată ca fiind nelegală şi netemeinică atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile.
Sub aspectul laturii penale, partea civilă a apreciat că pedeapsa de numai 4 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, nu corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei, neţinând seama de gravitatea agresiunii la care a fost supus de inculpat şi ceilalţi taximetrişti, şi de imposibilitatea sa de a se apăra, ceea ce a făcut să sufere leziuni la mână, suferind, astfel, o operaţie la mână, numai aşa recâştigându-şi sănătatea.
Sub aspectul laturii civile, partea civilă a arătat că suma acordată ca despăgubire materială este insuficientă, pe de o parte, abia acoperind cheltuielile de spitalizare, iar pe de altă parte, că în mod greşit, nu i s-au acordat daune morale pentru suferinţele fizice suferite.
În drept, recurentul a invocat art. 3851 C. proc. pen.
Examinând recursul părţii civile, în raport de criticile formulate împotriva hotărârii atacate, Curtea a constatat că recursul de faţă este nefondat.
Este adevărat că intimatul inculpat P.G.M. a fost condamnat pentru tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. i) C. pen., la numai 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, conform art. 861 C. pen., dar, aceasta, în primul rând, pentru conduita provocatoare a părţii civile, atitudinea culpoasă a acesteia, faţă de taximetristul I.G., căruia i-a refuzat plata, inculpatul venind în apărarea taximetristului, ca urmare a chemării prin staţie, dar, mai ales, datorită faptului că inculpatul a acţionat, numai în urma violenţelor folosite de partea civilă împotriva sa. Inculpatul a fost apucat de tricou şi lovit de partea civilă, iniţial, şi, numai, după a doua atacare a inculpatului, acesta l-a lovit cu cuţitul.
Aceste împrejurări de fapt ca şi datele ce caracterizează persoana inculpatului şi anume faptul că este tânăr, că se află la primul conflict cu legea penală, că este încadrat în muncă, câştigându-şi în mod cinstit existenţa şi că este student, au constituit temeiurile avute în vedere de instanţă, la stabilirea pedepsei şi a modalităţii de executare.
Aprecierea primei instanţe, menţinută şi de instanţa de apel, este judicioasă şi conformă criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), încât, sub acest aspect, recursul apare ca nefondat.
Dar, recursul părţii civile este nefondat şi sub cel de-al doilea aspect, al solicitării daunelor morale.
Din actele dosarului nu rezultă că partea vătămată s-ar fi constituit parte civilă cu daune materiale, ci numai cu daune morale, în valoare de 100.000 lei.
Instanţa, considerând suma solicitată prea mare, chiar exagerată, a admis-o la fond, în cuantum de 5000 lei, iar în apel, a majorat-o, la 8000 lei, astfel ca în felul acesta, despăgubirea să acopere prejudiciile, fără caracter patrimonial, suferite de partea civilă.
Cum, în speţă, nu s-au dovedit de partea civilă, prejudicii cu caracter moral, mai mare, Curtea va trebui să observe că, şi sub acest aspect, recursul este nefondat şi va trebui respins.
În atari condiţii, Curtea va privi recursul declarat de partea civilă C.B. împotriva deciziei penale nr. 22/ P din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat şi-l va respinge, ca atare, menţinând hotărârea atacată şi obligând, pe recurentă, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.B. împotriva deciziei penale nr. 22/ P din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul P.G.M.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2333/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2347/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
