ICCJ. Decizia nr. 2365/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2365/2008
Dosar nr. 115/39/2008
Şedinţa publică din 27 august 2008
Deliberând asupra recursului în cauză pe baza lucrărilor şi materialului aflat în dosarul cauzei, a constatat următoarele:
1. Prin sentinţa penală nr. 24 din 9 mai 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea în baza art. 2781C. proc. pen., formulată de petiţionara C.E. şi în consecinţă;
A fost menţinută rezoluţia nr. 59/P/2007 din 28 decembrie 2007 dată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată în procedură administrativă prevăzută de art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 69/II/2 din 29 februarie 2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume latura subiectivă), faţă de intimatul B.G. judecător la Tribunalul Botoşani, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petiţionara către stat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Hotărând soluţionarea plângerii în condiţiile amintite în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., contrar solicitării petiţionarei de a infirma rezoluţia atacată şi a se reţine cauza spre judecare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), potrivit art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., prima instanţă a confirmat iniţial constatările, în fapt, făcute de procurorul de caz pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, respectiv:
- în plângerea formulată în calitate de persoană vătămată, la data de 27 martie 2007, de numita C.E. din Botoşani, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava ca lucrare penală sub nr. 59/P/2007, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva magistratului B.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual ce s-a pretins a fi fost comisă la data de 11 octombrie 1999, prin aceea că în calitate de judecător la Judecătoria Botoşani a soluţionat dosarul civil nr. 7242/1999 având ca obiect acţiunea de divorţ intentată de reclamanta I.E., actuala persoană vătămată, împotriva pârâtului I.I. dispunând desfacerea căsătoriei părţilor prin pronunţarea soluţiei greşite, cu caracter contradictoriu „din culpa exclusivă a pârâtului, comună" (în minută) şi respectiv „din calea comună exclusivă a pârâtului" (în dispozitivul sentinţei civile nr. 6742 din 11 octombrie 1999 redactată ulterior).
- la datele de 14 iunie 2007 şi 28 noiembrie 2007 persoana vătămată C.E., a refuzat să i se ia o declaraţie de parte vătămată în legătură cu fapta ilicită sesizată şi urmările acesteia, în memoriile şi declaraţia dată, în ziua de 5 decembrie 2007, cu ocazia primirii în audienţă a indicat ca principală consecinţă juridică a faptei sesizate, reîncredinţarea către tatăl pârât a minorului I.I.M., ulterior divorţului prin sentinţa civilă nr. 690 din 16 noiembrie 2005 a Judecătoriei Botoşani;
- înscrisurile anexate plângerii atestă desfacerea căsătoriei „din culpa exclusivă a pârâtului comună" şi respectiv „din culpă comună exclusivă a pârâtului" (în dispozitivul sentinţei civile nr. 672 din 11 octombrie 1999, rămasă definitivă prin neapelare de părţi, fără a se mai redacta astfel şi considerentele acesteia).
Ulterior, pe baza constatărilor în fapt amintite, prima instanţă a formulat concluzia juridică de ordin general privind lipsa laturii subiective a infracţiunii de fals intelectual, cu consecinţa menţinerii soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în care sens a argumentat justificativ că menţiunea din minută şi hotărâre privind desfacerea căsătoriei din „culpa exclusivă a pârâtului comună" reprezintă doar eroare materială ce putea fi îndreptată ulterior la cererea părţilor printr-o încheiere dată în condiţiile art. 281 C. proc. civ.
În plus menţinerea rezoluţiei atacate a fost justificată de prima instanţă şi pe considerentul subsidiar că pentru infracţiunea sesizată a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în condiţiile art. 122 alin. (2) lit. d) raportat la art. 124 C. pen., al cărei termen de 7 ani şi 6 luni s-a împlinit la 10 aprilie 2007 (pretinsa faptă fiind comisă la 11 octombrie 1999).
2. În cauză s-a declarat în termen recurs de către petiţionară reiterându-se critica de nelegalitate şi netemeinicie formulată în faţa primei instanţe privind infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.
Recursul este nefondat urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimatul în calitate de judecător la Judecătoria Botoşani, a pronunţat hotărârea de divorţ care a format obiectul dosarului nr. 7242/1999, iar în minuta redactată a menţionat desfacerea căsătoriei „din culpa exclusivă a pârâtului comună", reluând aceeaşi menţiune şi în dispozitiv respectiv „din culpa comună exclusivă a pârâtului".
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la nume, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Menţiunea incriminată din minută şi dispozitiv, reprezintă o eroare materială care, potrivit dispoziţiilor mai sus-menţionate, putea fi îndreptată la cererea oricăreia dintre părţi sau din oficiu.
Infracţiunea în legătură cu care s-a formulat plângerea (fals intelectual) se săvârşeşte sub raport subiectiv numai cu intenţie, ceea ce implică producerea de către făptuitor a unui rezultat socialmente periculos şi urmărirea sau acceptarea producerii acestuia.
Or, în speţă, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că intimatul a acţionat cu intenţia de a defavoriza pe petentă, cu atât mai mult că fapta imputată nu a produs şi nici nu poate produce efecte juridice sub aspectul încredinţării/reîncredinţării minorului, corect concluzionându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual.
Cât priveşte susţinerea petentei, în sensul că în cauză nu este împlinit termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale, aceasta nu poate fi reţinută, acest termen se calculează de la data săvârşirii faptei (11 octombrie 1999), conform art. 122 alin. (2) raportat la art. 124 C. pen., şi nu de la data luării la cunoştinţă de către cel care reclamă, despre comiterea unei fapte prevăzută de legea penală, cum greşit susţine petenta.
Ca atare, soluţia de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., adoptată de procuror prin rezoluţia nr. 59/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava este legală şi temeinică, iar infirmarea sa nu se justifică astfel cum în mod corect a hotărât prima instanţă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.E. împotriva sentinţei penale nr. 24 din 9 mai 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2355/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 2369/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
