ICCJ. Decizia nr. 2347/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2347/2008
Dosar nr. 8087/2/2007
Şedinţa publică din 26 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54/ F din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul N.C., menţinând rezoluţia nr. 783/P/2007 din data de 21 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. A fost obligat petiţionarul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, la data de 25 iulie 2001, petiţionarul L.A. a formulat plângere împotriva intimatului N.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 83, art. 84 şi art. 85 din Legea nr. 168/1999, cu privire la refuzul intimatului de a respecta sentinţa civilă nr. 6108/1991 a Judecătoriei Constanţa.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti, prin rezoluţia nr. 11958/P/2001, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 83 şi art. 84 din Legea nr. 168/1999, soluţia fiind confirmată prin rezoluţia nr. 689/II-1/ 2002.
Prin sentinţa penală nr. 1048 din 2 iunie 2004, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a admis plângerea petiţionarului L.G.A. împotriva anterior menţionatei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, care a fost desfiinţată, iar cauza trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii, de către intimat, a infracţiunilor prevăzute de art. 277 şi art. 278 Codul Muncii; sentinţa primei instanţe a rămas definitivă prin respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de intimat, prin Decizia nr. 2199 din 25 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Prin rezoluţia din 2 noiembrie 2006 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de N.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 277 şi art. 278 C. muncii, reţinându-se că acesta nu a pus în aplicare sentinţa civilă nr. 6108 din 3 septembrie 2001, prin care s-a dispus reintegrarea în funcţie şi plata drepturilor salariale părţii vătămate L.G.A.; soluţia a fost confirmată prin rezoluţia din 3 noiembrie 2006 a aceluiaşi parchet. Împotriva rezoluţiei din 2 noiembrie 2006 N.C. a formulat plângere împotriva soluţiei de începere a urmăririi penale, plângerea fiind respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 3277/II-1/2006 din 5 ianuarie 2007 a prim procurorului Parchetului Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, procuror M.E.
La 15 ianuarie 2007 petiţionarul a formulat plângere în instanţă împotriva rezoluţiei de începere a urmăririi penale, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa nr. 601 din 6 martie 2007 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 2040 din 26 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar.
La data de 1 iunie 2007 petiţionarul a formulat plângere împotriva procurorului M.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi represiune nedreaptă.
La data de 4 iunie 2007, prin rezoluţia nr. 11958/P/2001 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în temeiul art. 238, art. 242, raportat la art. 11 pct. 1 lit. c) şi art. 10 lit. g), art. 38, raportat la art. 45 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 277 şi art. 278 din Legea nr. 523/2003, în infracţiunile prevăzute de art. 83 şi art. 84 din Legea nr. 168/1999 şi încetarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii acestora. Totodată, s-a disjuns cauza în vederea stabilirii tuturor persoanelor responsabile de refuzul punerii în executare a sentinţei civile nr. 6108/1991 a Judecătoriei Constanţa, printre care se numără şi I.G., H.M., A.C. şi N.C.; soluţia a fost confirmată prin rezoluţia nr. 2337/II-1/2007 a aceluiaşi parchet.
Împotriva acestor soluţii petiţionarul N.C. a formulat plângere, aceasta fiind respinsă prin sentinţa nr. 66 din 24 ianuarie 2008 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Relativ la plângerea cu soluţionarea căreia instanţa a fost investită s-a reţinut că aceasta vizează o rezoluţie a procurorului din 21 septembrie 2007 prin care se arată că fapta reclamată nu există întrucât aprecierea probelor constituie apanajul organului judiciar şi, ca atare, modalitatea de soluţionare a unei plângeri nu constituie un indiciu privind săvârşirea unei fapte penale; rezoluţia a fost confirmată prin rezoluţia nr. 1637/II-2/2007 din 26 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a reţinut, de asemenea, că în plângerea adresată instanţei petiţionarul a arătat că intimatul E.M., prin afirmaţiile din cuprinsul rezoluţiei nr. 3277/II-1/2006 şi-a depăşit atribuţiile de serviciu, săvârşind infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi represiune nedreaptă deoarece petiţionarul, în calitatea sa de preşedinte al A.C.R. nu avea atribuţii privind integrarea în muncă a părţii vătămate care, de altfel, nu a adresat o astfel de cerere. S-a reţinut, de asemenea, că petiţionarul a menţionat că procurorul nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 268 C. pen., astfel încât se impune admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor.
Instanţa de fond a apreciat că plângerea este nefondată, având în vedere că petiţionarul nu a oferit indicii din care să rezulte comiterea unei infracţiuni, solicitând analizarea modului de soluţionare a unei cauze de către magistrat, ceea ce nu poate forma obiectul verificărilor instanţei; s-a reţinut, totodată, că modul de soluţionare a plângerilor petiţionarului, în lipsa unor indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că s-ar fi comis o faptă penală, nu poate constitui motiv pentru reţinerea comiterii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Relativ la aprecierile petiţionarului privind neanalizarea de către procuror a aspectelor privind infracţiunea prevăzută de art. 268 C. pen., s-a constatat că procurorul s-a pronunţat asupra elementelor de fapt cu privire la care a fost sesizat, stabilirea încadrării juridice fiind atributul exclusiv al organelor judiciare şi nu al petiţionarilor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, petiţionarul N.C.; recursul nu a fost motivat.
Analizând sentinţa pronunţată de către instanţa de fond şi actele dosarului sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat pentru motivele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., instanţa sesizată cu soluţionarea unei plângeri împotriva unei soluţii dintre cele indicate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., se pronunţă pe baza lucrărilor dosarului, a înscrisurilor noi prezentate, verificând rezoluţia sau ordonanţa atacată.
Sub aspectul anterior indicat se observă că prima instanţă a pronunţat o soluţie care se bazează pe verificarea înscrisurilor aflate în dosarele nr. 783/P/2007 şi nr. 1637/II-2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionarul nedepunând înscrisuri noi în susţinerea plângerii; procedând în maniera indicată, instanţa de fond a apreciat în mod just că observaţiile şi criticile petiţionarului nu constituie indicii privind săvârşirea unor infracţiuni, modul de soluţionare de către un magistrat a unei plângeri neputând constitui motiv pentru reţinerea comiterii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Într-adevăr, după cum rezultă din analiza actelor dosarului, modul de soluţionare a unei plângeri nu constituie indicii de săvârşire a unei infracţiuni în condiţiile în care nu poate fi probată existenţa infracţiunii sub aspectul laturilor obiective şi subiective, criticile aduse unei soluţii putând constitui temei pentru infirmarea acesteia pe calea controlului ierarhic sau prin desfiinţare ca urmare a controlului instanţei de judecată.
Constatând, totodată, că în faţa instanţei de recurs recurentul petiţionar nu a depus înscrisuri noi care să justifice casarea sentinţei primei instanţe, având în vedere nedovedirea existenţei unor indicii de săvârşire a unei infracţiuni de către intimat, se va reţine că sentinţa recurată a dat o soluţionare legală şi temeinică plângerii cu judecarea căreia a fost investită, analizându-se în mod complet criticile formulate, sub aspectul infracţiunilor reclamate şi a încadrărilor juridice date prin rezoluţia atacată şi reţinându-se în mod corect că în speţă nu s-a dovedit existenţa unor indicii de săvârşire a unei infracţiuni şi că organul de urmărire efectuează cercetări raportat la starea de fapt indicate în plângere nefiind legat de încadrarea juridică dată faptelor de către petiţionar.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul declarat de petiţionarul N.C., hotărârea recurată impunându-se a fi menţinută, ca legală şi temeinică.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.C. împotriva sentinţei penale nr. 54/ F din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2337/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2349/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
