ICCJ. Decizia nr. 2369/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2369/2008
Dosar nr. 5397/1/2008
Şedinţa publică din 27 iunie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1. Prin încheierea nr. 6635/62/2007 din 13 iunie 2008 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fixat termen pentru judecarea apelului, la data de 9 iulie 2008, iar în ceea ce priveşte arestarea preventivă în cauză a inculpatului apelant L.M., a constatat că, şi la momentul respectiv subzista temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea acestei măsuri, dispunând menţinerea sa în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpatul apelant a fost arestat preventiv în cauză cu începere de la 31 mai 2007 în temeiul art. 248 lit. b) şi f) C. proc. pen. [„există date că inculpatul încerca să zădărnicească în mod direct şi nemijlocit aflarea adevărului prin influenţarea martorilor " şi „ pedeapsa închisorii pentru infracţiunea comisă este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică"] sub învinuirea comiterii infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin acea că în data de 22 mai 2007 în jurul orelor 21,00 -21,30, aflându-se împreună cu învinuiţii N.M.F., N.V. şi R.R., a lovit cu un corp contondent în zona capului, ce i-a provocat decesul numitului N.V., angajat al SC U. SA în timp ce acesta îşi desfăşura activitatea de paznic la fosta rampă de gunoi a municipiului Braşov (inculpatul a negat săvârşirea faptei, indicând ca autor un alt învinuit în cauză).
Existenţa învinuirii şi vinovăţia penală a inculpatului au fost confirmate însă de instanţa de fond prin condamnarea acestuia prin sentinţa penală nr. 357/ S din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Braşov, secţia penală la pedeapsa principală de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pedeapsă complementară) considerente în raport cu care instanţa de control judiciar a apreciat că se impune menţinerea arestării preventive în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen.
2. Împotriva încheierii amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpatul L.M. cu solicitarea de a reexamina şi aprecia situaţia juridică actuală a acestuia (nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii fiind arestat preventiv în cauză de peste un an de zile deşi beneficiază de prezumţia de nevinovăţie) în sensul revocării măsurii arestării preventive şi punerii sale în libertate de îndată prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 3002 C. proc. pen. „în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată, este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.".
„Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, se arată în art. 160b alin. (2) C. proc. pen., dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului" (în caz contrar „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, statuează în continuare legiuitorul prin art. 160b alin. (3) C. proc. pen., instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
Verificările efectuate din perspectiva amintită justifică prin încheierea atacată că „temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare, privarea de libertate" şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Luarea măsurii arestării preventive în cauză a inculpatului L.M. sub învinuirea comiterii infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin încheierea nr. 11 din 31 mai 2007 din Camera de Consiliu a Tribunalului Braşov, secţia penală, a fost dispusă cu respectarea condiţiilor de fond (săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, existenţa unui caz prevăzut de art. 148 C. proc. pen., necesitatea măsurii pentru buna desfăşurare a procesului penal) şi a condiţiilor de formă care garantează respectarea regulilor procesuale în acest sens (punerea în mişcare a acţiunii penale, ascultarea inculpatului) dar şi a dispoziţiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.A.D.O.L.F. „.. atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune .." [în speţă pentru inculpat s-au reţinut cazurile prevăzute de art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen., avându-se în vedere constatările că acesta încearcă să zădărnicească în mod direct şi indirect aflarea adevărului prin influenţarea martorilor şi că pedeapsa închisorii pentru infracţiunea imputată, referitor la care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum a rezultat din probele certe care sunt chiar cele administrate în cauză].
Starea de fapt iniţială cu a cărei judecată a fost sesizată instanţa nu s-a modificat prin administrarea nemijlocită a probelor în cercetarea judecătorească fiind dispusă condamnarea acestuia prin sentinţa penală nr. 357/S/2008 ce formează obiectul apelului în cauză, la pedeapsa principală de 11 ani închisoare cu executare în regim de detenţie. Natura infracţiunii reţinute în sarcina acestuia (omor) împrejurările de fapt cu care a fost comisă (asupra unui paznic, în timp ce se afla la sustras fier vechi) şi circumstanţele personale ale acestuia (recidivist) constituie motive suficiente şi relevante inclusiv în raport cu dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din convenţie ce impune menţinerea, dar şi constatarea caracterului rezonabil duratei arestării preventive astfel cum în mod corect a operat prima instanţă, şi la momentul procesual actual, în apel, a inculpatului L.M. (se justifică implicit respingerea susţinerilor în sens contrat făcute de acesta în cazul recursului de faţă).
În plus, condamnarea în primă instanţă chiar nedefinitiv, justifică lipsirea de libertate în cauză a inculpatului apelant şi pentru cazul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. [„dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent"].
Ca atare solicitarea inculpatului, privind aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este neîntemeiată urmând a fi menţinută încheierea atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva încheierii din 13 iunie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 6635/62/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2365/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2373/2008. Penal → |
|---|
