ICCJ. Decizia nr. 2355/2008. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2355/2008
Dosar nr. 1584/44/2007
Şedinţa publică din 27 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 617 din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul R.D., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Conform art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului R.D. prin sentinţa penală nr. 266 din 27 mai 2005 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia nr. 84 din 16 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi şi s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 6 ani aplicată prin prezenta, în total, inculpatul urmând să execute 8 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 71 C. pen., i-a aplicat inculpatului R.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 28 noiembrie 2006 la zi, respectiv, 27 noiembrie 2007.
A fost condamnat inculpatul T.M.V., la o pedeapsă de 20.000 lei RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei amenzii penale de 20.000 RON pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 2 ani.
A fost condamnat inculpatul minor A.M., la o pedeapsă de 5000 lei RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
S-a constatat că partea civilă H.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului minor A.M. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 110 C. pen., respectiv 6 luni.
Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.D. a unui cuţit tip briceag, corp delict folosit la comiterea infracţiunii.
Conform art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul R.D. la plata sumei de 1000 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii T.M.V. şi A.M. la câte 400 lei RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi inculpaţii R.D., T.M.V. şi A.M. au fost arestaţi şi trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi, respectiv, art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Ca situaţie de fapt s-au reţinut următoarele:
Toţi cei 3 inculpaţi sunt vecini. Prieteni şi vecin cu aceştia este şi martorul G.A.I. La data de 27 noiembrie 2006, inculpaţii au mers la aniversarea martorului E.G. pe strada Furnaliştilor. În jurul orelor 3,00 - 1,00, cei 3 inculpaţi s-au întâlnit cu martorul G.A.I. care le-a solicitat să-l însoţească la o cabină telefonică din zona staţiei de troleu vis-a-vis de blocul K de pe strada Oţelarilor.
În timp ce martorul vorbea la telefon, inculpaţii au fost legitimaţi de o patrulă a Secţiei 3 Poliţie. După plecarea lucrătorului de poliţie dinspre restaurantul O. pe trotuarul aferent staţiei de troleu se deplasau victima D.A. şi martorul I.T.B., aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice. În timpul în care cei 4 tineri se pregăteau să traverseze str. Oţelarilor, pe trecerea de pietoni, martorul I.T.B. a observat că inculpatul R.D. îşi frecau palmele, gest pe care acesta din urmă l-a făcut pentru a se şterge pe mâini, dar pe care martorul I.T.B. l-a interpretat în alt mod. Inculpatul R.D. a replicat martorului I.T.B., ironic „că are energie", replică ce l-a determinat pe martor să arunce cu o cutie de bere înspre picioarele lor. De la acest incident între inculpat şi martorul I.T.B. au început schimburi de înjurături. În timp ce se deplasa spre gangul dintre scările 2 şi 3 ale blocului K, inculpatul R.D. şi ceilalţi 2 inculpaţi au observat că victima D.A. venea spre ei, spre gang şi au început să o tachineze în sensul că au început să o determine să vină spre ei pentru „a vedea cine este mai tare". La momentul când victima D.A. a intrat în gang, inculpatul A.M. a aplicat acesteia o lovitură cu piciorul în zona pieptului, victima dezechilibrându-se, a căzut. Inculpaţii R.D., T.M.V. şi A.M. au început să o lovească pe victimă cu pumnii şi picioarele peste corp, iar martorul G.A.I. a fugit din zonă. Realizând pericolul în care se afla victima D.A., martorul I.T.B. a mers spre gang pe partea din spatele blocului K, respectiv la scara 4. Când martorul a fost văzut, inculpaţii au fugit, martorul I.T.B. reuşind să-l lovească cu podul palmei peste faţă pe inculpatul T.M.V. şi încercând să se ducă după el. Rămas lângă victimă, inculpatul R.D. ar fi încercat să fugă, însă a fost prins de gamba piciorului de către acesta. A încercat să se smucească şi pentru că nu a reuşit a scos din buzunarul pantalonului un cuţit tip briceag. A lovit-o pe victimă cu acest cuţit de 3 - 4 ori în zona piciorului drept, la ultima lovitură simţind că victima nu mai opune nici un fel de rezistenţă.
În faţa scării 1 a blocului L 2, inculpatul R.D. s-a reîntâlnind cu inculpaţii şi cu martorul G.A.I., povestind acestora că a lovit-o pe victimă cu cuţitul în picior şi le-a arătat şi cuţitul. Rămas cu inculpatul A.M., inculpatul a hotărât să ascundă cuţitul şi, în acest sens, l-a şters cu şerveţelul şi l-a băgat în ţeava de gaze de la parterul scării 1 a blocului L 1.
După incident, inculpatul a plecat la locuinţa sa. Alarmat de strigătele martorului I.T.B., a venit în gang şi martorul B.I., vecin şi prieten atât cu victima D.A., cât şi cu martorul I.T.B. Martorul B.I. l-a găsit pe martorul I.T.B. ţinând-o în braţe pe victima D.A. şi încercând să-i acorde primul ajutor. Au anunţat salvarea şi poliţia, dar victima a decedat înainte de a fi transportată la spital, datorită hemoragiei externe masive. Împrejurările în care s-a fugit de la faţa locului au fost relatate şi de martora P.D.
Fiind efectuate cercetări la faţa locului în scara 1 a blocului L 2, în ţeava de gaze din tavan a fost descoperit un cuţit tip briceag, de care inculpatul s-a folosit la comiterea faptei.
Din conţinutul raportului de constatare medico-legală întocmit urmare autopsierii victimei D.A. a rezultat că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat anemiei acute severe prin hemoragie externă masivă consecutivă plăgii înţepate-tăiate inghinale drepte cu secţionarea parţială a pachetului vascular femural drept, produsă prin lovire cu corp înţepător-tăietor, posibil cuţit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul R.D. sub aspectul reţinerii în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale privind scuza provocării. În subsidiar, s-a solicitat reţinerea art. 74 lit. c) C. pen.
Instanţa de apel a apreciat că nu se justifică reţinerea circumstanţei legale atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probele administrate nu a rezultat că ar fi existat o provocare a victimei ci, dimpotrivă, din declaraţia martorului I.T. rezultă că inculpatul a avut o atitudine necorespunzătoare atât faţă de victimă, cât şi faţă de martor.
Nici solicitarea de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., nu a fost primită, raportat la împrejurările în care s-a comis infracţiunea şi natura relaţiilor cărora li s-a adus atingere.
Din oficiu, însă, instanţa de apel a constat că, faţă de situaţia că s-a aplicat art. 83 C. pen., se impunea şi deducerea reţinerii din data de 17 februarie 2005, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa aplicată de prima este prea mare, impunându-se reducerea acesteia, faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 16/ A din 20 martie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi de familie, a admis apelul declarat de inculpatul R.D. şi a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., de la 6 (şase) ani la 5 (cinci) ani închisoare.
Potrivit art. 83 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 266 din 27 mai 2005 a Tribunalului Galaţi să fie executată separat, urmând ca, în total, inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 ore din data de 17 februarie 2005.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul R.D.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa astfel cum a fost redusă în apel are un cuantum netemeinic şi solicitând menţinerea pedepsei aplicate de prima instanţă.
Inculpatul R.D., în temeiul aceluiaşi caz de casare, a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte critica parchetului, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat, în mod judicios, că se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere datele ce caracterizează persoana acestuia.
S-a făcut trimitere la caracterizările depuse la dosar la instanţa de fond, din care rezultă că la locul de muncă, unde este angajat ca ospătar, s-a dovedit a fi un bun coleg şi un lucrător de încredere, nu a creat nici un fel de probleme, dovedindu-se un băiat liniştit, serios şi muncitor.
De asemenea, din partea asociaţiei de proprietari s-au primit caracterizări pozitive, precum şi de la unitatea unde a urmat cursurile liceale.
Toate aceste date au făcut posibilă aprecierea că o reeducare şi reintegrare socială a inculpatului se poate realiza şi printr-o pedeapsă redusă faţă de cuantumul stabilit de prima instanţă.
În ceea ce priveşte recursul inculpatului prin care, în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se solicită reducerea pedepsei ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) şi art. 74 C. pen., Înalta Curte apreciază că nici acesta nu este fondat.
Aşa cum corect au constatat ambele instanţe, probatoriul administrat nu a condus la concluzia că inculpatul a săvârşit fapta în condiţiile unei atitudini de provocare din partea victimei.
Martorul I.T.B. arată că inculpatul a avut o atitudine necorespunzătoare, atât faţă de el, cât şi faţă de victimă, insultându-i, iar victima era deja căzută la pământ când inculpatul a lovit-o; împrejurarea că victima l-ar fi prins de gamba piciorului nu este dovedită dar, chiar reală dacă ar fi susţinerea, atitudinea victimei a fost cea de autoapărare, ulterioară momentului începerii agresiunii, când era deja căzută la pământ, astfel că nu poate fi socotită ca o provocare.
Nici reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., nu se justifică, întrucât inculpatul are antecedente penale, ce au condus la aplicarea art. 83 C. pen., celelalte circumstanţe personale favorabile au fost avute în vedere, corect, atunci când instanţa de apel a redus pedeapsa la minimul prevăzut de textul incriminator, iar gravitatea faptei şi consecinţele acesteia nu justifică o reducere a pedepsei sub acest minim.
Pentru considerentele mai sus-expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 16/ A din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea din 17 februarie 2005 şi timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2006 la 27 iunie 2008.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2351/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2365/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
