ICCJ. Decizia nr. 2463/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2463/2008
Dosar nr. 6021/1/2008
Şedinţa publică din 23 iulie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 iulie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, având de soluţionat apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii I.G., K.H.R. şi C.E.M. împotriva sentinţei penale nr. 336 din 20 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor, măsură pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaţilor continuă să existe şi în această fază procesuală, existând suficiente probe şi indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi. Totodată, s-a reţinut că sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în ce priveşte regimul sancţionator aplicabil cât şi cel referitor la existenţa pericolului concret pentru ordinea publică, ceea ce este relevant pe de o parte, de natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute, de amploarea şi frecvenţa fenomenului infracţional, care pune sănătatea publică în pericol dar şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri inculpaţii au declarat recurs, solicitând personal şi prin apărători casarea încheierii şi în rejudecarea cauzei revocarea măsurii arestării preventive şi punerea lor în stare de libertate.
S-a mai susţinut de apărătorul inculpatului I.G. că prin permanentizarea menţinerii arestării se instituie două proceduri distincte, atâta timp cât instanţa poate menţine măsura doar înlăuntrul termenului de 30 de zile.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate dar şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi complicitate la trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, luându-se măsura arestării, la data de 15 noiembrie 2007, pentru fiecare inculpat.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul C.E.M. a introdus pe teritoriul României cantitatea de 4,3736 kg heroină pe care o primise în Turcia de la un cetăţean turc zis H. şi a transportat-o până în Bucureşti, unde a pus-o la dispoziţia coinculpaţilor pentru a fi transportată mai departe spre a fi predată unei persoane rămasă neidentificată, inculpaţii I.G., K.H.R. fiind depistaţi cu cantitatea de heroină menţionată.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul sau inculpaţii sunt arestaţi, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b, iar conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare, punerea în libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În speţă, temeiurile de fapt şi de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Condiţiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., se regăsesc şi în prezent în dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite este peste 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptelor comise dar şi din împrejurările concrete ale săvârşirii lor. De altfel, prin sentinţa penală nr. 336 din 20 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaţilor la 16 ani închisoare I.G. şi C.E.M. şi 7 ani închisoare K.H.R.
În consecinţă, în raport de cele expuse, recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.E.M., I.G. şi K.H.R. împotriva încheierii din 7 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 44471/3/2007.
Obligă recurenţii inculpaţi C.E.M. şi K.H.R. să plătească statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat I.G. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2459/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2469/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
