ICCJ. Decizia nr. 2454/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2454/2008
Dosar nr. 4508/108/2007
Şedinţa publică din 23 iulie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 19 martie 2008 a Tribunalului Arad, în baza art. 175 lit. c) raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 174 alin. (2) şi art. 76 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.R.T., la 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 127 din 15 ianuarie 2007 a Judecătoriei Arad şi s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (exceptând dreptul de a alege), pe o durată de 4 ani.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata acesteia de la 01 octombrie 2007 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat şi s-a dispus virarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Avocaţilor Arad.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 199/P/2007 înregistrat la 26 noiembrie2007, a fost trimis în judecată inculpatul M.R.T., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat reţinându-se următoarea stare de fapt:
Pe fondul comportamentului violent al inculpatului faţă de mama sa S.E., în după amiaza zilei de 28 septembrie 2007, M.R.T. a agresat-o fizic pe mama sa, aplicându-i lovituri pe corp cu cârjele pe care victima le folosea pentru a se putea deplasa. După aceasta, inculpatul a sunat-o pe mătuşa S.I., căreia i-a cerut să vină la domiciliul lor, întrucât mama sa ar fi „beată tun şi căzută la podea". Urmare a acestei convorbiri, S.I. s-a deplasat la locuinţa surorii sale, găsind-o pe aceasta întinsă în pat. Victima i-a povestit că fusese bătută de fiul ei, care a lovit-o cu cârjele, arătându-i totodată urmele de violenţă de pe mâini şi picioare.
În dimineaţa zilei de 29 septembrie 2007, inculpatul le-a sunat pe mătuşile sale (cele două surori locuind împreună), cărora le-a spus că mama sa a murit. Acestea s-au deplasat acasă la S.E., găsind-o întinsă în pat, în aceeaşi poziţie în care era atunci când S.I. a lăsat-o în seara zilei de 28 septembrie 2007. Rudele victimei au anunţat medicul de familie al defunctei, căreia i-au solicitat să vină să constate decesul acesteia.
Din raportul de autopsie medico-legală nr. 301/B/2007, întocmit de S.J.M.L. Arad, a rezultat că moartea numitei S.E., a fost violentă, în determinismul morţii intervenind şocul traumatic consecutiv, traumatisumul toraco-abdominal (cu fracturi costale, leziuni pleuro-pulmonare şi leziuni contuzive splenice), asociat cu traumatism contuziv extern (echimoze şi hematoame dispuse pe suprafeţe întinse).
Din probele administrate în cauză şi anume: declaraţia inculpatului, declaraţiile martorilor S.I., S.R., P.M., K.M., S.P. şi S.E., coroborată cu probaţiunea administrată în faza de urmărire penală, respectiv: declaraţiile aceloraşi martori, declaraţia inculpatului, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, rapoarte de expertiză medico-legală, buletin de analiză biocriminalistică, raport de evaluarea al inculpatului, instanţa a reţinut că starea de fapt descrisă în rechizitoriu corespunde realităţii, iar inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, din anul 2000 până în prezent, inculpatul (în vârstă de 42 de ani, dar pensionat medical) a locuit împreună cu mama sa, într-un apartament aparţinând acesteia din urmă. Între inculpat şi mama sa izbucneau periodic conflicte fizice şi verbale, de obicei pe fondul consumului de alcool al ambilor, culminând cu acte de violenţă la care era supusă mama inculpatului, de către fiul său.
În după-amiaza zilei de 28 septembrie 2007, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, inculpatul a agresat-o pe mama sa, aplicându-i lovituri peste corp, cu cârjele folosite de victimă pentru deplasare. La solicitarea telefonică a inculpatului, la domiciliul celor doi a sosit numita S.I. (sora victimei), care a putut constata personal faptul că victima nu se afla sub influenţa alcoolului şi prezenta pe corp multiple urme de leziuni, spunându-i că a fost agresată de inculpat. După o vreme, fără a anunţat salvarea, martora S.I. a părăsit locuinţa celor doi, crezând că incidentul agresiv nu va avea urmări nefaste.
În dimineaţa zilei de 29 septembrie 2007, inculpatul le-a sunat pe mătuşile sale (S.I. şi S.I.), comunicându-le că mama sa a murit peste noapte. După sosirea la locuinţa victimei, rudele acesteia au înştiinţat medicul de familie (d-na K.M.), solicitându-i eliberarea certificatului de deces. Examinând victima, medicul menţionat a constatat existenţa pe corpul acesteia multiple echimoze la nivelul feţei şi ale membrelor superioare şi inferioare.
Având suspiciuni cu privire la cauza morţii defunctei, medicul a intenţionat să sune poliţia, dar, în acel moment inculpatul a devenit violent, încercând să o împiedice pe d-na K.M. să telefoneze poliţiei.
Din raportul de autopsie medico-legală nr. 301 din 01 octombrie 2007 a rezultat că moartea victimei a fost violentă, factorul determinant constituindu-l şocul traumatic consecutiv traumatismului toraco-abdominal, asociat cu traumatism contuziv extern (echimoze şi hematoame dispuse pe suprafeţe întinse); factorii favorizanţi decesului l-au reprezentat vârsta (65 ani) şi multiplele tare organice, preexistente.
De asemenea, s-a constatat că leziunile traumatice descrise în raportul de autopsie au putut fi produse prin loviri multiple, repetate, cu şi de corpuri dure, inclusiv corp dur alungit.
Totodată, din buletinul de alcoolemie nr. 1165/2007 a rezultat că valoarea alcoolemiei victimei la momentul decesului era 0 gr. %o.
Pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză medico-legal nr. 622/ A/3 din 26 octombrie 2007, întocmit de S.J.M.L. Arad, inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare organică a personalităţii, sindrom de dependenţă etanolică, iar, raportat la fapta de care e acuzat, discernământul său a fost păstrat.
Audiat fiind, pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susţinând că într-adevăr, în noaptea de 28 septembrie 2007 s-a aflat într-o stare avansată de ebrietate, dar nu a agresat-o pe mama sa, ci în realitate, leziunile pe care aceasta le-a avut la momentul decesului (echimoze, hematoame) s-au datorat căderii victimei pe scări sau prin curtea blocului; în ce priveşte traumatismul toraco-abdominal, inculpatul a susţinut că acesta a fost cauzat după decesul mamei sale, ca urmare a manevrelor de resuscitare pe care el i le-a aplicat.
Apărările inculpatului în sensul nevinovăţiei sale, nu au putut fi reţinute de către instanţă ca veridice, având în vedere ansamblul probaţiunii administrate în cauză; astfel spus, instanţa nu a putut reţine faptul că leziunile victimei se datorează căderii acesteia, câtă vreme, s-a stabilit cu certitudine faptul că, la momentul decesului, nivelul alcoolemiei era inexistent; aşadar, anterior decesului, victima nu consumase alcool, iar pe de altă parte, din depoziţiile martorilor a rezultat că, doar pe fondul consumului de alcool, se întâmpla ca victima să nu-şi mai poată păstra echilibrul şi să cadă, cauzându-şi astfel singură leziuni.
De altfel, martora S.I., a declarat în mod constant faptul că vizitând-o pe sora sa, în seara zilei de 28 septembrie 2007, aceasta nu se afla sub influenţa alcoolului (nu degaja halenă alcoolică) fapt constatat personal de martoră; cu acea ocazie, victima i-a relatat surorii sale că a fost bătută de inculpat, arătându-i pe corp urmele leziunilor produse ca urmare a loviturilor aplicate cu cârjele; acelaşi fapt l-a relatat şi martora S.I. care, de asemenea a văzut vânătăile pe care decedata le avea la mâini şi picioare, „fiind vizibil faptul că fusese lovită cu o bâtă, posibil cârjă".
Depoziţiile celor două martore anterior menţionate, au fost coroborate şi cu concluziile raportului de autopsie, raport potrivit căruia leziunile victimei au fost produse prin loviri repetate cu şi de corpuri dure, inclusiv corp dur, alungit.
În plus, în sprijinul vinovăţiei inculpatului, au fost şi depoziţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză (S.P., S.E., P.M.), aceştia relatând despre numeroasele conflicte violente survenite de-a lungul timpului între inculpat şi mama sa, martorii neavând nici un dubiu asupra faptului că inculpatul obişnuia să o agreseze fizic pe mama sa.
Pentru argumentele expuse anterior, instanţa a apreciat ca indubitabilă vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei penale de care a fost acuzat.
În drept, fapta inculpatului de a-i aplica victimei S.E. (mama sa), în ziua de 28 septembrie 2007, mai multe lovituri, inclusiv cu corpuri contondente, care i-au provocat victimei leziuni traumatice ce au condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Din fişa de cazier judiciar, a rezultat că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aplicată prin sentinţa penală nr. 127/2007 a Judecătoriei Arad, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 79 art. 1 din OUG nr. 195/2002.
La stabilirea pedepsei, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv pedepsei (15-25 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului, atitudinea procesuală avută, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cu referire la aceste împrejurări, s-a subliniat faptul că inculpatul, la momentul comiterii faptei, se afla într-o avansată stare de ebrietate, motiv pentru care, nu şi-a mai putut aminti, în concret, întâmplările din noaptea morţii mamei sale, exprimându-se „la un moment dat nu am mai ştiut ce s-a întâmplat, fiind năuc"; aşadar, inculpatul a săvârşit fapta în stare de beţie voluntară completă (fapt ce a determinat diminuarea capacităţii sale psiho-fizice intelective), motiv pentru care, instanţa a reţinut în favoarea sa acest fapt ca circumstanţă atenuantă, având în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţele prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 98 din 19 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad a declarat apel inculpatul M.R.T., solicitându-se prin avocat ales, desfiinţarea hotărârii şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. proc. pen.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 82/ A din 12 mai 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.R.T., împotriva sentinţei penale nr. 98 din 19 martie 2008 a Tribunalului Arad.
S-a dedus arestul preventiv pentru inculpat de la 19 martie 2008 la zi şi s-a menţinut această măsură.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recursul de faţă, reluând motivele invocate prin apel şi în plus a mai solicitat a fi casate hotărârile şi trimisă cauza spre rejudecare la fond pentru a se reface expertiza medico-psihiatrică, în condiţiile art. 117 alin. (2) C. proc. pen., deoarece nu a fost consultat şi medicul său personal.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând probatoriul cauzei şi hotărârile atacate în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, reţine că acesta a fost corect evaluat iar încadrarea juridică este corespunzătoare activităţii infracţionale efectiv întreprinsă de inculpat.
Potrivit acestor elemente, apărarea sau obiecţiunea, cu privire la efectuarea expertizei neuro-psihiatrice a inculpatului, în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 117 alin. (2) C. proc. pen., se va înlătura ca fără temei şi de fapt dar şi în drept.
Astfel, după cum de altfel o recunoaşte şi inculpatul, acest act medico-legal s-a efectuat după internarea acestuia, pe timpul necesar, potrivit art. 117 alin. (2) C. proc. pen., text care nu prevede însă şi obligaţia consultării eventualului medic personal al făptuitorului.
Textul art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., prevede doar „obligativitatea" pentru instanţă de a efectua o expertiză psihisiatrică şi în condiţii „de internare în instituţii sanitare de specialitate" ori de câte ori „are îndoială asupra stării psihice a inculpatului".
Cum, aceste cerinţe ale textului de lege, au fost întocmai respectate de instanţă, pretenţiile inculpatului de a fi consultat şi de medicul său personal, reprezintă un adaos la lege şi care în mod legal au fost respinse.
Se mai reţine că tot recurentul este cel care, a recunoscut că în mod voit a consumat băuturi alcoolice deşi se afla sub tratament psihiatric şi în această stare, în mod repetat îşi lovea mama suferindă, cu propriile ei cârje, ce o ajutau la deplasare, precum s-au petrecut faptele şi la data infracţiunii de faţă.
Astfel, se explică actele de agresare foarte puternică asupra victimei, din ziua comiterii faptei de către inculpat şi care au dus la lezarea organelor interne prin „acţiuni de lovire repetate" şi nu datorită unei căderi accidentale, după cum se apără făptuitorul.
Tot astfel, se explică şi opoziţia inculpatului recurent, din dimineaţa zilei următoare faptei şi anume 29 septembrie 2007, faţă de medicul de familie al victimei decedate, de a sesiza poliţia, cu privire la suspiciunile ce i s-au ivit, datorită numărului mare de hematoame şi echimoze constatate pe corpul părţii vătămate. Desigur inculpatul, avea temerea că va fi descoperit pentru deosebita agresiune, la care o supusese pe mama sa şi în consecinţă şi apărarea privitoare la lipsa intenţiei sale de a o omorî, pe deplin fondat, a fost respinsă, ca fiind infirmată de probele cauzei.
Toate cele analizate demonstrează, fără putinţă de tăgadă că, omorul calificat s-a comis cu vinovăţie de către recurent (având păstrat discernământul faptei, comiţând-o sub forma intenţiei indirecte şi în stare voluntară de ebrietate şi, că deci, încadrarea juridică este cea corectă şi prevăzută de art. 174 –art. 175 lit. c) C. pen.
Rezultă că, nici un moment, nu poate fi vorba de încadrarea juridică prevăzută de art. 183 C. pen., ce pretinde recurentul şi care presupune praeterintenţie, adică moartea s-ar fi produs din culpă iar făptuitorul nu a prevăzut acest rezultat, deşi trebuia să-l prevadă, în contextul tuturor acţiunilor sale infracţionale.
Apoi, faţă de statutul de recidivist al inculpatului în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., dar şi în raport de starea de beţie voluntară completă în care s-a aflat recurentul, împrejurări în care i s-au acordat şi circumstanţe atenuante potrivit art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. proc. pen., pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare, nu poate a fi socotită prea severă, orientată fiind sub limita minimă a textelor de incriminare.
Pentru cele examinate, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.T. împotriva deciziei penale nr. 82/ A din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 octombrie 2007la 23 iulie 2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2430/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2459/2008. Penal → |
|---|
