ICCJ. Decizia nr. 412/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.412/2008
Dosar nr. 7705/3/2007
Şedinţa publică din 1 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1236 din 17 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpata L.O., din art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (l) şi (2) din aceeaşi lege, în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a schimbat şi încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul C.D. din art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, a fost condamnată inculpata L.O., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, a condamnat pe aceeaşi inculpată la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (l) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 6 februarie 2007 la 17 septembrie 2007, iar în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (l) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat prevenţia de la 6 februarie 2007 la 17 septembrie 2007, iar în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea a 2000 comprimate methadonă.
A dispus restituirea către inculpata L.O. a sumei de 75 lei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.OT. - Biroul Teritorial Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi L.O. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În actul de sesizare, în esenţă, s-a reţinut că, în data de 6 februarie 2007, inculpata L.O., a vândut, prin intermediul inculpatului C.D., martorului P.R.M. două doze de heroină, în schimbul sumei de 100 lei şi a reţinut, în vederea consumului propriu, 213 comprimate methadonă.
Actul de inculpare s-a probat cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii, procesele-verbale de percheziţie corporală, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile inculpaţilor şi declaraţiile martorilor P.R., M.T., D.M., R.M., L.E. şi P.B.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost ascultaţi inculpaţii, audiaţi martorii P.B.P., R.M. şi D.M. şi s-a administrat probe cu acte.
După administrarea întregului material probator, instanţa a stabilit că situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu corespunde realităţii, vinovăţia inculpaţilor fiind dovedită cu certitudine, faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru inculpata L.O.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică, tribunalul a apreciat că textele de lege, respectiv art. 2 alin. (1) şi (2), cât şi art. 4 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, fac referire la drogurile de risc [(alin. (l)] şi de mare risc [(alin. (2)], rezultă existenţa a câte 2 infracţiuni, iar nu a câte 2 variante ale aceloraşi infracţiuni, motiv pentru care instanţa a dispus schimbarea de încadrare juridică.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 1236 din 17 septembrie 2007, pronunţate în cauză de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, de inculpaţii L.O. şi C.D., au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 362 din 8 noiembrie 2007.
În esenţă, pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că din examinarea cauzei, prin prisma criticilor formulate, rezultă că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală sub toate aspectele, neimpunându-se nici reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor şi nici schimbarea modalităţilor de executare a pedepselor.
Având în vedere aprecierea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, Curtea a menţinut în continuare, starea de arest a inculpaţilor.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpaţii C.D. şi L.O., fără a le motiva în scris.
În şedinţa publică de azi 1 februarie 2008, inculpaţii prin apărătorul din oficiu, au invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate şi dispunerea executării pedepselor, fără privare de libertate.
Recursurile sunt nefondate.
Contrar susţinerilor inculpaţilor, aşa cum s-a arătat în motivarea apelurilor, analiza pedepselor aplicate inculpaţilor şi a modalităţilor de executare dispuse, în raport de faptele comise şi persoana inculpaţilor, demonstrează că, în speţă, s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, nefiind necesară reducerea acestora, care ar face ca ele să nu mai corespundă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
De asemenea, nu se impune schimbarea modalităţii de executare a pedepselor, stabilite judicios, de prima instanţă.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile de faţă, ca nefondate, şi să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedepsele aplicate recurenţilor durata reţinerii şi arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.D. şi L.O. împotriva deciziei penale nr. 362 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 februarie 2007 la 1 februarie 2008.
Obligă recurentul inculpat C.D. la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta inculpată L.O. la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 255/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 553/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
