ICCJ. Decizia nr. 2546/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2546/2008
Dosar nr. 5931/111/2007
Şedinţa publică din 20 august 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. l22/ P din 13 martie 2008, Tribunalul Bihor, secţia penală, în baza art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.I.A., la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi la 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 10 noiembrie 2007 la zi, în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen. şi a art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 512 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpat.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă I.E.C., dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei despăgubiri civile, daune morale.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că în dimineaţa zilei de 9 noiembrie 2007, inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei M.V. de la care intenţiona să „cumpere" ţigări. Pentru că a refuzat să-i vândă ţigări tară a primi contravaloarea, inculpatul lovit-o cu un cuţit de mai multe ori şi apoi cu pumnii şi cu picioarele, producându-i, în final, decesul. Ulterior, inculpatul a părăsit locuinţa victimei (care încă mai trăia) luând cele trei genţi cu ţigări, un telefon mobil şi un portmoneu cu suma de 12 lei.
Ţigările (în valoare de 1.000 lei) au fost vândute de inculpat cu suma de 500 lei.
Inculpatul a recunoscut faptele săvârşite.
Prin Decizia penală nr. 60/ A din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă I.E.C. şi de inculpatul D.I.A. împotriva sentinţei penale nr. l22/ P din 13 martie 2008 a Tribunalului Bihor.
A fost dedusă, în continuare, detenţia şi a fost menţinută starea de arest preventiv a apelantului inculpat.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs partea civilă I.E.C. şi inculpatul, ambele părţi invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., prima solicitând majorarea pedepsei, iar ultimul cerând aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Cu privire la recursul declarat de partea civilă:
Înalta Curte consideră că dispoziţiile art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză.
Astfel, ambele instanţe au stabilit corect pedepsele pentru infracţiunile săvârşite şi au aplicat pedeapsa cea mai grea, respectând prevederile art. 72 alin. (l) C. pen. Au ţinut seama atât de dispoziţiile codului penal, de limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunile grave comise, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite (omor deosebit de grav şi tâlhărie), precum şi de persoana inculpatului, infractor fără antecedente penale.
Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 alin. (l) C. pen., poate fi realizat prin executarea pedepsei aplicate.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., nu este incident, nici în recursul inculpatului.
Astfel, Înalta Curte consideră că, în cauză nu există împrejurări care să poată constitui circumstanţe atenuante în sensul celor prevăzute exemplificativ de art. 74 alin. (l) C. pen., ori a altor împrejurări ce ar putea fi considerate astfel conform alin. (2) al aceluiaşi articol.
Deşi inculpatul nu are antecedente penale, nu a avut anterior o bună conduită (fiind sancţionat pentru comiterea unor contravenţii), nu a depus stăruinţă pentru înlăturarea rezultatului letal al faptei de omor, părăsind victima, şi nici pentru înlăturarea pagubei, ci dimpotrivă, a acţionat cu sânge rece, nu a ajutat victima şi a vândut ţigările sustrase (pentru obţinerea cărora i-a suprimat viaţa).
Totodată, împrejurarea că a recunoscut faptele nu poate constitui, numai prin ea însăşi, un criteriu pentru aplicarea art. 74 C. pen., inculpatul neprezentându-se de bună voie în faţa autorităţii şi nemanifestând nici un regret pentru faptele grave comise.
Cuantumul pedepsei rezultante a fost legal stabilit în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 alin. (l) C. pen., instanţele având în vedere gravitatea faptelor (omor deosebit de grav şi tâlhărie), concursul de infracţiuni, precum şi persoana inculpatului, infractor primar.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că Decizia atacată este temeinică şi legală, iar recursurile declarate de partea civilă şi de inculpat sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 10 noiembrie 2007 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi: inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar partea civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul D.I.A. şi de partea civilă I.E.C. împotriva Deciziei penale nr. 60/A/2008 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 10 noiembrie 2007 la 20 august 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2542/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2550/2008. Penal → |
|---|
