ICCJ. Decizia nr. 2542/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2542/2008
Dosar nr. 13352/63/2007
Şedinţa publică din 20 august 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 6 februarie 2008, Tribunalul Dolj, secţia penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen.
În baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 alin. (l) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.P., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21 mai 2007 la zi, în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen. şi a art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
S-a constatat că partea vătămată Ş.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 113 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului măsura de siguranţă a obligării la tratament medical pe perioada executării pedepsei, iar după executarea pedepsei în unităţile sanitare ale Ministerului Sănătăţii.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că în ziua de 20 mai 2007, inculpatul Ş.P., după ce a consumat circa 2 litri de vin, supărat că soţia sa nu vine să ia masa cu el, a lovit-o cu pumnii şi picioarele în diferite părţi ale corpului şi apoi cu coada unei mături (care s-a şi rupt), victima aflându-se în incapacitate de a se apăra datorită stării sale de boală. După aceea, a dezbrăcat-o complet de haine, a tras-o jos din pat, lăsând-o lângă patul în care el s-a culcat.
A doua zi, inculpatul a constatat că soţia sa murise.
Raportul medico-legal de necropsie a stabilit că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se şocului traumatic, consecinţă a unui politraumatism cu multiple leziuni. Între aceste leziuni traumatice şi deces există un raport de cauzalitate direct şi necondiţionat.
Inculpatul Ş.P. recunoscut fapta săvârşită, dar a încercat să se apere susţinând că nu a intenţionat să ucidă victima.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 73 din 23 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchet şi de inculpatul Ş.P., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 49 din 6 februarie 2008 a Tribunalului Dolj şi a majorat pedeapsa de la 5 ani la 8 ani închisoare, menţinând aceeaşi încadrare juridică. A aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
S-au aplicat şi prevederile art. 71 raportate Ia art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost dedusă, în continuare, detenţia şi a fost menţinută starea de arest preventiv a apelantului inculpat.
S-a dispus confiscare obiectului corp delict, identificat în procesul verbal din 22 mai 2007.
A fost aplicat şi art. 113, referitor la măsura de siguranţă a obligării inculpatului la tratament medical.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul, ambele părţi invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., primul recurent solicitând majorarea pedepsei, iar ultimul cerând reducerea pedepsei.
Un alt motiv de casare invocat de parchet l-a constituit şi conţinutul pedepselor complementare şi accesorii, sens în care s-a cerut înlăturarea art. 64 alin. (l) lit. a) teza I C. pen.
Parchetul a mai solicitat şi înlăturarea pedepsei complementare aplicată în apel, susţinând că nu s-a solicitat de parchet, iar în apelul declarat de inculpat nu i se putea înrăutăţi situaţia. La acest motiv de casare s-a renunţat de către reprezentantul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa de dezbatere a recursurilor.
Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Cu privire la recursul declarat de parchet:
Înalta Curte consideră că dispoziţiile art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză.
Astfel, instanţa de apel a stabilit corect pedeapsa pentru infracţiunea de omor calificat săvârşită de inculpat.
Instanţa a ţinut seama atât de dispoziţiile codului penal, de limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunea gravă comisă, de gradul de pericol social al faptei (omor calificat), precum şi de persoana inculpatului, infractor fără antecedente penale, bolnav psihic.
Referitor la nelegala interzicere a dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., în privinţa pedepselor accesorii şi complementare, înalta Curte constată că aplicarea art. 64 lit. a) (incluzând ambele teze) este conformă legii penale române, precum şi art. 53 alin. (l) şi (2) din Constituţia României.
Restrângerea acestui drept este dispusă prin lege şi este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectiv cu comiterea unei infracţiuni grave care a avut ca urmare suprimarea vieţii unei persoane.
Totodată, restrângerea nu depăşeşte limitele prevăzute de art. 18 din C.A.D.O.L.F.
Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 alin. (l) C. pen., poate fi realizat prin executarea pedepsei aplicate.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (f) pct. 14 C. proc. pen., nu este incident, nici în recursul inculpatului.
Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, i s-au aplicat inculpatului circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (l) lit. a) şi c) C. pen., iar pedeapsa aplicată (8 ani închisoare) a fost stabilită la aproape jumătate din minimul pedepsei prevăzute de art. 175 alin. (l) C. pen. (15 ani închisoare).
Instanţa de apel a avut în vedere şi starea sănătăţii inculpatului, precum şi vârsta acestuia.
Înalta Curte consideră că pedeapsa a fost legal stabilită în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 alin. (l) C. pen., instanţa de apel ţinând seama atât de gravitatea faptei de omor calificat, cât şi de persoana inculpatului, infractor primar.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că Decizia atacată este temeinică şi legală, iar recursurile declarate de parchet şi de inculpat sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 21 mai 2007 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul Ş.P. împotriva Deciziei penale nr. 73 din 23 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21 mai 2007 la 20 august 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2540/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2546/2008. Penal → |
|---|
