ICCJ. Decizia nr. 2610/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2610/2008
Dosar nr. 125/45/2008
Şedinţa publică din 3 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 07 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.P., împotriva rezoluţiei din 5 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, dată în dosar nr. 171/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef C.l. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), rezoluţie ce a fost menţinută, fiind obligat petentul să achite statului suma de 50 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată de petentul B.P. s-a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei din 5 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, dată în dosar nr. 171/P/2007, deoarece a considerat că intimatul C.I. comisarul şef de Poliţie care a instrumentat cauza în dosarul nr. 9536/P/2006, dosar ce a fost finalizat cu rezoluţia procurorului din 21 noiembrie 2007, prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe intimaţii N.G., A.C. şi P.L., a tergiversat soluţionarea cauzei.
Din actele şi lucrările dosarului, a rezultat că plângerea formulată de petent împotriva acelor intimaţi purtă data de 18 octombrie 2006, iar Referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale formulat de către Poliţia municipiului laşi, secţia 2 poliţie, întocmit de către comisarul şef C.I., purta data de 17 mai 2007, iar plângerea petentului fiind datată 9 noiembrie 2006, astfel că s-a considerat că, cauza nu a fost tergiversată, procedurile desfăşurate de intimat, în calitate de organ de cercetare penală, durând aproximativ 5 luni. Petentul a fost citat în cauza respectivă aşa cum rezultă din citaţiile aflate în dosarul menţionat.
S-a mai constatat că rezoluţia respectivă, în mod teoretic este supusă aceloraşi căi de atac prevăzute de art. 278 şi 2781 C. proc. pen., în care se vor evalua actele procedurale şi procesuale efectuate de intimat în calitate de organ de cercetare penală, în etapa actelor premergătoare, în acea cauză.
Cu privire la săvârşirea de către intimat a infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), s-a constatat că nu există acte materiale circumscrise acestei infracţiuni care să fi fost comise de intimat în instrumentarea dosarului nr. 9536/P/2006.
Fată de aceste considerente, s-a constatat că rezoluţiile pronunţate şi ataşate în prezenta plângere sunt legale şi temeinice .astfel că plângerea formulată de petent a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs petentul B.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea iniţială.
La termenul de astăzi 03 septembrie 2008, recurentul petiţionar a depus un înscris şi a solicitat admiterea recursului casarea sentinţei recurate şi pronunţarea unei hotărâri legale.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor preceda.
Astfel, instanţa de fond a constatat în mod corect că în cauză nu există acte materiale circumscrise infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), care să fi fost comise de intimatul comisarul şef C.I., în instrumentarea dosarului nr. 9536/P/2006.
Pe de altă parte, deşi petiţionarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispoziţiilor procedurale cu ocazia desfăşurării activităţii organului de cercetare penală, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedeşte reaua - credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiunii reclamată.
Eventualele încălcări ale dispoziţiilor procedurale cu ocazia efectuării actelor de cercetare penală de către organul de poliţie, pot fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în faţa instanţei de judecată sesizată cu soluţionarea cauzei, astfel cum se prevede strict şi limitativ în dispoziţiile art. 278 şi 2781 C. proc. pen.
În speţă, recurentul a avut calitatea de petiţionar în dosarul nr. 9536/P/2006, dosar ce a fost finalizat cu rezoluţia procurorului din 21 noiembrie 2007, prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe intimaţii N.G., A.C. şi P.L., în legătură cu care pretinde că s-au săvârşit faptele reclamate, astfel încât îşi putea valorifica susţinerile în faţa instanţei de judecată.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală şi temeinică, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.P., împotriva sentinţei penale nr. 49 din 07 aprilie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2576/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2612/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
