ICCJ. Decizia nr. 2576/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2576/2008
Dosar nr.1362/2/2008
Şedinţa din Camera de Consiliu din 25 august 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 din 7 martie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1362/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având ca obiect recunoaşterea sentinţei penale din 6 octombrie 2004 (dosar nr. 22/-03-D) a Tribunalului Judeţean Barcelona în vederea punerii ei în executare conform art. 145 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind pe persoana condamnată Şt.N.
S-a reţinut că a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin adresa nr. 2372/II-5/2007 în vederea recunoaşterii sentinţei penale nr. 22/03-D din 6 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Judeţean Barcelona, pentru punerea acesteia în executare, în procedura soluţionării cererii de transferare într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei, privind pe Şt.N.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 62 din 7 martie 2008, a respins sesizarea Parchetului cu motivarea că există neconcordanţă între datele primite de la Ministerul Internelor – I.N.E.P. şi hotărârea de condamnare cu privire la numele părinţilor şi a datei naşterii a persoanei transferabile Şt.N.
Împotriva sentinţei penale nr. 62 din 7 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, persoana transferabilă Şt.N. a declarat recurs şi a arătat că există o greşeală în sentinţa penală nr. 22/03-D pronunţată de Tribunalul Judeţean Barcelona, în sensul că prenumele părinţilor săi este G. şi L. (şi nu M. şi Şt.) şi data naşterii este 18 iunie 1970 (şi nu 06 iunie 1970).
Înalta Curte, analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 3866 C. proc. pen., a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 22/03-D din 6 octombrie 2004, Tribunalul Judeţean Barcelona l-a condamnat pe Şt.N., la 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută şi pedepsită de art. 16, 22 şi 138 C. pen. spaniol, reţinând că, în seara zilei de 25 mai 2003, împreună cu alţi inculpaţi l-au lovit pe M.A.H., producându-i leziuni periculoase pentru viaţă, faptele realizând conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 alin. (l) lit. a) şi b) C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, sesizarea parchetului, având ca obiect recunoaşterea sentinţei penale din 6 octombrie 2004, dosar nr. 22/03-D, a Tribunalului Judeţean Barcelona, în vederea punerii ei în executare, reţinând că există neconcordanţă privind datele referitoare la numele părinţilor şi a datei de naştere a persoanei transferabile, şi nu rezultă o identitate certă a acesteia.
Înalta Curte constată că, în mod greşit, Curtea de Apel Bucureşti a judecat cauza fără a solicita informaţiile necesare în vederea stabilirii identităţii persoanei, faţă de neconcordanţă datelor din sentinţa penală nr. 22/03-D pronunţată de Tribunalul Judeţean Barcelona şi relaţiile primite de la Ministerul Internelor – I.N.E.P., cu privire la numele părinţilor şi la data naşterii ale persoanei transferabile Şt.N.
Existenţa acestor neconcordanţe nu era un motiv pentru respingerea cererii, instanţa având obligaţia de a înlătura aceste neconcordanţe prin solicitarea informaţiilor necesare.
Înalta Curte constată că aşa cum rezultă din procesul verbal OTERM E 224/06 din 6 martie 2007, întocmit de Penitenciarul din Ponet, Spania, şi din motivele de recurs aflate la dosarul cauzei, persoana condamnată Şt.N. şi-a manifestat acordul de a fi transferat, în vederea continuării executării pedepsei, într-un penitenciar din România.
Prin urmare, faţă de considerentele arătate mai sus, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de persoana transferată Şt.N., să caseze sentinţa penală nr. 62 din 7 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi să trimită cauza în rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a se solicita informaţii suplimentare de la D.G.P. în vederea comunicării datelor de identificare şi de stare civilă ale persoanei transferabile Şt.N., căruia i-a fost eliberat paşaportul cu nr. X 04205668.
De asemenea, se impune solicitarea de informaţii suplimentare de la Autorităţile Judiciare din Spania, prin Ministerul Justiţiei, şi orice alte informaţii care sunt necesare pentru justa soluţionare a cauzei, pentru evitarea oricăror dificultăţi la punerea în executare a hotărârii instanţei străine pe teritoriul României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de persoana transferabilă Şt.N. împotriva sentinţei penale nr. 62 din 7 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în suma de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2558/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2610/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
