ICCJ. Decizia nr. 2529/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2529/2008
Dosar nr. 419/89/2008
Şedinţa publică din 13 august 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 200 din 16 aprilie 2008, Tribunalul Vaslui, secţia penală, a condamnat pe inculpatul L.D., la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 231 din 19 iunie 2007 a Judecătoriei Huşi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen.
În baza art. 83 alin. (l) C. pen., Tribunalul a cumulat aritmetic pedeapsa de 14 ani închisoare cu pedeapsa de un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 7 decembrie 2007 la zi, în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen. şi a art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei sape corp delict.
S-a dispus restituirea către inculpat a unor bunuri personale şi către partea vătămată B.G., reprezentată de B.M. restituirea unei perdele şi a unui cuţit.
S-a luat act că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat Ia plata unei prestaţii periodice în sumă de 95 Iei lunar către partea vătămată B.G. reprezentată de mama sa B.M., începând de Ia data comiterii faptei până la majoratul minorei.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că în seara zilei de 8 noiembrie 2007, inculpatul a mers la domiciliul vecinului său B.I. şi supărat că acesta a refuzat să consume cu el o sticlă cu băutură alcoolică, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în cap cu o sapă, cauzându-i leziuni ce au determinat decesul victimei. Ulterior, a transportat cadavrul victimei în locuinţa sa, iar a doua zi după lăsarea întunericului, a săpat o groapă în faţa casei sale şi a îngropat cadavrul. După o lună de la săvârşirea faptei, bântuit de coşmaruri, inculpat s-a predat organelor de poliţie.
Prin Decizia penală nr. 73 din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.D. împotriva sentinţei penale nr. 200 din 16 aprilie 2008 a Tribunalului Vaslui, apel vizând reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, susţinând că nu a intenţionat să ucidă victima, iar pedeapsa aplicată este prea mare.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, sub ambele aspecte, ce vizează cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (l) pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., pentru următoarele argumente:
l). - Referitor la greşita încadrare juridică a faptei [(caz de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 17 C. proc. pen.)]:
Înalta Curte constată că în raport cu modalitatea în care s-a săvârşit fapta, cu zona vitală lezată şi împrejurările faptei inculpatul a acţionat cu intenţie pentru uciderea victimei.
Astfel, i-a aplicat mai multor lovituri în cap cu o sapă (adusă de el de acasă) în condiţiile în care victima se afla în imposibilitate de a se apăra, fiind într-o stare avansată de ebrietate. De asemenea, inculpatul a ameninţat victima cu moartea de mai multe ori anterior săvârşirii faptei.
În aceste circumstanţe, încadrarea juridică în art. 174 C. pen., este corectă, inculpatul acţionând cu intenţie nu doar pentru lovirea victimei ci pentru uciderea ei.
De altfel, în cursul judecării cauzei la instanţa de fond şi în apel, inculpatul şi apărarea sa nici nu au solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 183 C. pen., ci doar aplicarea unei pedepse reduse.
Această apărare s-a făcut doar în recurs.
2. - Cu privire la cazul de recurs vizând greşita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.:
Înalta Curte consideră că nici acest caz nu este incident m cauză, deoarece instanţele au individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului în raport cu prevederile art. 72 alin. (l) C. pen., ţinând seama de dispoziţiile codului penal, limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi de împrejurările care agravează răspunderea penală.
Astfel, au avut în vedere: gravitatea faptei care a avut consecinţă suprimarea vieţii unei persoane, tatăl unui copil minor, copil privat de afecţiunea şi ajutorul material al victimei, suferinţa soţiei victimei şi a copilului acesteia; persoana inculpatului, infractor recidivist, alcoolic, violent, precum şi perseverenţa infracţională a acestuia, rezultată din comiterea faptei în stare de recidivă.
Faptul că inculpatul s-a predat de bună voie organelor de poliţie şi a recunoscut săvârşirea faptei nu constituie, în raport cu împrejurările cauzei, circumstanţe atenuante, deoarece, pe de o parte, s-a prezentat Ia poliţie după circa o lună de zile, nu a fost în totalitate sincer, neindicând locul în care a îngropat victima, decât ulterior, în urma insistenţelor poliţiştilor şi procurorului, iar fapta a recunoscut-o pentru că „avea vedenii".
În consecinţă, Înalta Curte reţine că Decizia atacată este temeinică şi legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 7 decembrie 2007 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L.D. împotriva Deciziei penale nr. 73 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 7 decembrie 2007 la 13 august 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2525/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2537/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
