ICCJ. Decizia nr. 2552/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2552/2008
Dosar nr. 469/89/200.
Şedinţa publică din 20 august 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 233 din 14 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 469/89/2008 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, a fost condamnat inculpatul I.C., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Pe durata executării pedepsei, i-au fost interzise inculpatului I.C. drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului I.C. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia conf. art. 88 alin. (1) C. pen., durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2007 la zi.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost condamnat inculpatul I.M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi conform art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare 3 ani.
Pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă G.V., în contradictoriu cu inculpatul I.C.
Inculpatul I.C. a fost obligat să achite părţii civile suma de 3000 lei titlu de despăgubiri civile.
Acelaşi inculpat a fost obligat să achite părţilor civile G.Ş., născut la 24 septembrie 1999, G.C., născută la 13 septembrie 2003 şi G.M.I., născută la 28 ianuarie 1996, prin reprezentant legal G.V., o prestaţie periodică în sumă de câte 70 lei lunar, calculată de la data de 2 noiembrie 2007, până la majoratul fiecăruia dintre minori.
A fost respinsă acţiunea civilă privind obligarea la despăgubiri, formulată de partea civilă G.V. în contradictor cu inculpatul I.M.
Inculpatul I.C. a fost obligat la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli către stat, suma de 470 lei, reprezentând onorarii pentru avocaţi desemnaţi din oficiu la urmărirea penală şi judecată, urmând a fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Inculpatul I.M. a fost obligat la plata sumei la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 150 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul I.M. la urmărirea penală, urmând a fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în seara zilei de 2 noiembrie 2007, în locuinţa inculpatului I.M., acesta i-a aplicat victimei G.V., lovituri cu pumnii şi palmele peste cap. După ce victima a căzut pe un recamier din încăpere, inculpatul I.C. i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu piciorul în regiunea abdominală.
Urmare a loviturilor primite în zona feţei, victimei G.V. i s-au cauzat leziuni traumatice care ar fi necesitat 6/7 zile de îngrijiri medicale, în situaţia în care ar fi supravieţuit, însă datorită loviturilor aplicate cu piciorul de către inculpatul I.C., victimei i s-a produs o ruptură de mezenter cu ruptură vasculară, care a provocat o hemoragie internă, leziune ce a condus la decesul acesteia.
S-a reţinut că faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări: .
Cei doi inculpaţi sunt locuitori ai satului Ghermăneşti, jud. Vaslui, fiind rude între ei, în sensul că inculpatul I.M. este unchiul coinculpatului I.C., pe care l-a crescut de mic. Aceştia locuiau în aceeaşi casă, aparţinându-i inculpatului I.M., împreună cu soţia acestuia din urmă, martora I.I., si o mare parte din cei 13 copii ai acestora.
În după-amiaza zilei de 2 noiembrie 2007, în jurul orelor 15.00-16.00, R.P. împreună cu I.R. au venit din com. Răducăneni în satul Ghermăneşti, pentru a-şi lua copii, lăsaţi anterior la casa inculpatului I.M. împreună cu aceştia, a venit la casa inculpatului şi numitul C.P.M., care dorea să se împace cu concubina sa, M.I., fiica inculpatului.
În acea zi, acasă la inculpatul I.M., se aflau astfel persoanele arătate mai sus, ca şi inculpatul, soţia sa, I.I., fiul său I.A., în vârsta de 18 ani, fiica sa I.P., în vârsta de 17 ani, fiica sa M.I., în vârsta de 15 ani si 8 luni, nepotul său I.C. si alţi copii minori ai inculpatului.
Cei arătaţi au început să consume vin, iar în jurul orelor 17.00, la locuinţa inculpatului, a venit victima G.V., care a solicitat un telefon mobil, pentru a lua legătura cu soţia sa, de care era separat în fapt la acel moment.
Deoarece i s-a răspuns că nu au credit la telefonul mobil, G.V. a propus cumpărarea unei cartele telefonice, în care scop s-a deplasat la un magazin din sat, împreună cu M.I. şi I.A., dar nu li s-a vândut cartela, pe datorie, aşa cum dorea victima.
În schimb, G.V. a obţinut de la magazin, pe datorie, o sticlă de 2 litri cu bere şi un pachet de ţigări.
Cu aceste bunuri asupra sa, victima G.V., care era sub influenţa alcoolului, s-a întors la locuinţa inculpatului I.M., împreună cu M.I. şi I.A., unde a continuat sa consume vin si bere cu inculpatul I.M. şi inculpatul I.C.
Numitul C.P.M. s-a retras intr-un paravan aflat în continuarea camerei în care se aflau victima G.V. şi membrii familiei I., paravanul şi camera fiind despărţite de o uşă.
Din paravan, la un moment dat, deschizând uşa, martorul C.P.M. a auzit o discuţie, în care victima G.V. le-a cerut de soţie, inculpatului I.M. şi soţiei acesteia, pe M.I.
Ulterior acestui moment, în încăperea alăturată, martorul C.P.M. a auzit zgomotele unei bătăi, dar i-a fost frica să meargă să vadă ce se întâmpla. Acele zgomote erau urmarea împrejurării că inculpatul I.M. s-a enervat pe victima G.V. şi a început să-l lovească cu pumnii şi palmele peste faţă.
A intervenit şi inculpatul I.C., care a lovit şi el victima cu pumnii, iar după căderea lui G.V. pe un recamier din încăpere, inculpatul I.C. i-a mai aplicat victimei G.V. încă 4-5 lovituri cu piciorul, in zona abdominală.
Bătaia a încetat la intervenţia martorei I.I., după care victima G.V. a fost condusă din locuinţă până în drum, sprijinită, de inculpatul I.C. şi martorul I.A.
Cei doi martori au văzut că, de la poartă, victima G.V. a plecat singur, pe drum, către locuinţa sa, astfel ca aceştia s-au întors în casă, iar ulterior cei aflaţi în locuinţa inculpatului I.M. s-au culcat.
În timpul nopţii, inculpatul I.M. a fost trezit de soţia sa I.I., care i-a cerut să meargă în drum, pentru a vedea dacă victima G.V. a plecat acasă sau a rămas în drum, în apropierea locuinţei familiei I., având in vedere atât faptul ca acesta fusese bătut, cât şi faptul că se afla sub influenţa alcoolului.
Mergând în drum, inculpatul I.M. a găsit pe victima G.V., la o distanta de 25 - 30 metri de poarta casei sale, decedată.
În aceste condiţii, inculpatul I.M. s-a întors în casă şi a trezit pe majoritatea celor ce dormeau, spunându-le că victima G.V. era decedată în drum şi cerându-le numiţilor I.C., I.A., R.P. si C.P.M. să meargă să ia cadavrul din drum si să-l ducă la distanţă de casa sa.
Cei arătaţi s-au conformat, primii trei datorită ascendentului pe care îl avea asupra lor inculpatul, iar martorul C.P.M., de frică, acesta având temerea că ar putea fi şi el ucis, astfel că, folosind o pătură, cei patru au luat cadavrul victimei şi l-au transportat la o distanţă de câteva sute de metri, lângă o livadă de nuci ("nucărie"), unde au lăsat cadavrul pe iarbă.
Ulterior, până în zori, în locuinţa inculpatului I.M. s-au purtat discuţii, acesta fiind certat de soţia sa pentru situaţia creată.
În dimineaţa zilei de 3 noiembrie 2007, martorul C.P.M. a fost condus, cu căruţa, de către I.A. si inculpatul I.C., pentru a pleca Ia Răducăneni, până în staţia de autobuz aflată la intersecţia drumului care vine dinspre Ghermăneşti către şoseaua Huşi - Iaşi. După plecarea celor doi însoţitori, martorul C.P.M. a oprit primul autoturism şi a cerut ocupanţilor să anunţe la postul de poliţie Gorban despre faptul că a avut loc o crima, el urmând a aştepta organele de poliţie în intersecţie.
Astfel, la scurt timp a apărut un echipaj de poliţie, care l-a transportat pe martorul C.P.M. la postul de poliţie Drânceni, situat in satul Ghermăneşti, unde acesta a relatat cele întâmplate. Ca urmare, au început primele verificări, iar martorul C.P.M. a însoţit lucrătorii de poliţie la locuinţa inculpatului I.M., unde însă toţi membrii familiei acestuia, inclusiv minorii, au declarat verbal că nu se întâmplase nimic în seara anterioară, la locuinţa lor.
De aceea, martorul C.P.M. a condus lucrătorii de poliţie la livada cu nuci, arătându-le cu exactitate locul unde se afla cadavrul victimei G.V..
Iniţial inculpaţii şi membrii familiei inculpatului I.M. au susţinut că în seara zilei precedente la locuinţa lor nu avusese loc nici un conflict şi că nu cunoşteau în ce condiţii a fost lovită victima G.V. şi cum a ajuns cadavrul acesteia în punctul "nucărie". Ulterior, inculpaţii şi martorii au relatat situaţia exactă şi din care rezulta că victima fusese lovită în condiţiile descrise mai sus şi că astfel i s-au creat leziunile care au condus la deces.
În urma autopsierii cadavrului victimei, s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală de autopsie din care rezultă că "moartea victimei a fost violentă şi s-a instalat în noaptea de 2/3 noiembrie; ea a fost cauzată de un şoc hemoragie, urmare a unei hemoragii interne masive (hemoperitoneu); hemoragia s-a produs ca urmare a unei rupturi de mezenter cu ruptură vasculară; aceste leziuni s-au produs ca urmare a unui traumatism abdominal închis. Traumatismul abdominal s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur, cel mai probabil prin lovire activă cu corp sau mijloc contondent ( posibil mijloc de atac propriu omului-picior), posibil în circumstanţele prezentate de anchetă. Între traumatismul abdominal şi moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată."
În acelaşi raport s-a reţinut că la examenul necroptic, în afara leziunilor din sfera abdominală, au fost identificate leziuni traumatice de tipul echimozei, excoriaţiei, hematomului, hemoragiei subconjunctivale, leziuni care s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure, care nu au avut relevanţă în tanato-geneză şi care, în cazul supravieţuirii victimei, ar fi necesitat 6/7 zile de îngrijiri medicale.
S-a mai stabilit că sângele recoltat de la cadavru conţinea 2,65%0 alcool, concentraţie care din punct de vedere clinic corespunde unei stări de dezorientare şi confuzie, cu alterarea judecăţii şi memoriei, necoordonare în mişcări, exagerarea stărilor emoţionale.
Faţă de toate aceste împrejurări, s-a reţinut că fapta inculpatului I.C. de a aplica victimei G.V., lovituri repetate cu piciorul în regiunea abdominală, cauzându-i astfel leziunea care a declanşat mecanismul tanato-generator, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar fapta inculpatului I.M., de a aplica victimei mai multe lovituri în zona feţei, cauzându-i leziuni care ar fi necesitat, în cazul supravieţuirii victimei, 6/7 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin. (2) C. pen.
Pentru infracţiunile comise, prima instanţă a aplicat inculpaţilor pedepse, la individualizarea cărora, în cadrul general prevăzut de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, datele privind persoana inculpaţilor, atitudinea sinceră a acestora în timpul procesului.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a apreciat că partea civilă G.V. a dovedit pretenţiile civile constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei în sumă de 3000 lei. Referitor la pensiile de întreţinere solicitate pentru cei trei copii minori pe care victima îi avea în întreţinere la data decesului, instanţa a apreciat că este întemeiată cererea părţii civile sub acest aspect.
În contextul arătat mai sus, acţiunea civilă formulată de partea civilă G.V. a fost admisă în contradictoriu cu inculpatul I.C., care a fost obligat să plătească părţii civile suma de 3000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi câte o prestaţie periodică pentru cei trei minori, calculată de la data săvârşirii faptei şi până la majoratul fiecăruia dintre minori.
Întrucât pretenţiile civile formulate de partea civilă faţă de inculpatul I.M. nu au legătură cu fapta pentru care acesta este judecat, acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu acesta a fost respinsă ca neîntemeiată.
În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpatul I.C., fiind criticată pentru netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a susţinut că faţă de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, de starea de ebrietate în care se aflau toţi şi de poziţia sa procesuală, pedeapsa aplicată este prea severă. A mai precizat inculpatul că victima ar fi fost cea care a iniţiat conflictul, întrucât l-a lovit atât pe el cât şi pe unchiul său în locuinţa acestuia din urmă, solicitând reaprecierea materialului probator administrat, desfiinţarea sentinţei pronunţate, în latură penală şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 80 din 24 iunie 2008, pronunţată în dosarul nr. 469/89/2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul I.C., menţinând starea de arest a acestuia, reţinându-se că faţă de natura relaţiilor sociale lezate, de modul de operare, de numărul loviturilor aplicate şi de urmarea produsă, în mod corect prima instanţă apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dozată peste minimul special şi cu executarea în regim de detenţie, pedeapsă ce a fost bine individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul I.C., care prin motivele scrise a arătat că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând o reducere a acesteia.
La termenul acordat pentru soluţionarea recursului, 20 august 2008, apărătorul recurentului inculpat I.C., susţinând oral motivele de recurs, a invocat cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză şi, rejudecând, să se reducă pedeapsa aplicată acestuia, dându-se eficienţă maximă circumstanţelor atenuate prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen.
Dezvoltând motivul de recurs invocat, avocatul a arătat că instanţele judecătoreşti nu au dat eficienţă circumstanţelor atenuante de care beneficiază inculpatul, respectiv starea de provocare în care s-a aflat la momentul săvârşirii faptelor precum şi atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul desfăşurării procesului penal, lipsa antecedentelor penale. A mai arătat că victima a fost lovită de mai mulţi membri ai familiei I. neputându-se stabili cu certitudine care dintre violenţe a cauzat decesul victimei.
Înalta Curte, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Înalta Curte constată că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului I.C. de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel a fost cuantificată fără a se da eficienţa cuvenită circumstanţele atenuante de care poate şi trebuie să beneficieze inculpatul, respectiv : conduita bună a inculpatului înainte de comiterea infracţiunii, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar aflată la pag. 137 din dosarul de urmărire penală, precum şi atitudinea inculpatului în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată.
Atât împrejurările săvârşirii faptei sus-menţionate, cât şi cele privitoare la persoana inculpatului, având în vedere caracterizările de la autorităţile locale şi declaraţiile concetăţenilor referitoare la conduita bună a inculpatului în colectivitate şi lipsa antecedentelor penale, se impune să fie valorificate la semnificaţia lor reală, în concurs cu celelalte criterii de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), între care şi gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite.
În ce priveşte critica referitoare la nereţinerea de către instanţe a circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind întrunite cerinţele textului de lege.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., pentru existenţa provocării este necesară îndeplinirea a trei condiţii: infracţiunea să fie comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate (victimei); provocarea să se fi produs prin violenţă ori prin atingerea gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
În cauză, nu sunt întrunite cerinţele textului de lege, întrucât, chiar dacă anterior săvârşirii faptei, inculpatul a fost agresat de victimă, acest fapt nu justifică în nici un mod reacţia extrem de violentă a inculpatului faţă de victimă , chiar şi după aceasta a încetat agresiunea.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că aplicarea unei pedepse egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului I.C., asigură realizarea atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pedeapsa accesorie privind interzicerea dreptului de a alege, prevăzută în art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se aplică în mod automat, ci numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare, dacă instanţa constată că, în raport cu gravitatea infracţiunii comise, interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporţionalităţii.,
Din motivarea Deciziei nr. 2 din 6 octombrie 2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, rezultă că dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de aprecierea nu este nelimitată. Restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte.
De aceea, este necesară aprecierea instanţei în fiecare caz în parte şi în contradictoriu, astfel încât necesitatea şi proporţionalitatea să poate fi apreciate individual şi în contradictoriu.
În cauză, inculpatul I.C. a comis o infracţiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Având în vedere însă circumstanţele săvârşirii faptei, datele personale ale inculpatului, atitudinea acestuia înaintea şi după comiterea infracţiunii, Înalta Curte apreciază că nu este proporţională şi justificată măsura interzicerii dreptului de a alege pe durata executării pedepsei.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 80 din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, se va casa Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 233 din 14 mai 2008 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, numai cu privire le individualizarea pedepselor (principală şi accesorie) şi, rejudecând, se va reduce de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen. şi se va restrânge conţinutul pedepsei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 noiembrie 2007 la 20 august 2008.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 80 din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 233 din 14 mai 2008 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, numai cu privire la individualizarea pedepselor (principală şi accesorie) şi, rejudecând:
Reduce de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Restrânge conţinutul pedepsei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 noiembrie 2007 la 20 august 2008.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2548/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2554/2008. Penal → |
|---|
