ICCJ. Decizia nr. 2616/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2616/2008
Dosar nr. 1471/2/2008
Şedinţa publică din 3 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 21 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.N.S.L.C. România, împotriva rezoluţiei nr. 1138/11-2/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Bucureşti.
A fost obligată petenta la plata sumei de 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată de petenta C.N.S.L.C., s-a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei şi înaintarea dosarului la parchet pentru a se realiza cercetarea penală în mod corespunzător, în raport de faptele cu caracter infracţional indicate de petenta prin plângerea penală din ianuarie 2005.
Plângerea formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., a fost înregistrată la data de 07 martie 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală, această instanţă reţinând faptul că, prin rezoluţia mai sus menţionată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii T.D., D.D., l.F. şi C.P., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 1661 şi 165 C. pen.
Temeiul respingerii plângerii constând în aprecierea că aspectele sesizate de către petent nu sunt de natură a contura conţinutul constitutiv al infracţiunilor incriminate respectiv art. 1661 şi 165 C. pen.
Astfel, investită cu soluţionarea cauzei, curtea de apel a constatat că soluţia criticată este legală şi temeinică, corect motivată în fapt şi în drept, respingând plângerea pentru următoarele considerente:
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 1661 C. pen., ce constă în infracţiune contra ordinii constituţionale, a constatat că plângerea petentei nu indică care ar fi acele acţiuni de care s-ar face vinovaţi intimaţii, iar din cuprinsul actelor dosarelor nu rezultă indicii privind existenţa infracţiunii.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 165 C. pen., a constatat faptul că, în mod corect, s-a apreciat incidenţa dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, nefiind vorba de o organizaţie de stat, întrucât cooperaţia meşteşugărească promova interesele private personale ale membrilor săi, iar nu pe cele ale statului.
Prin aceeaşi sentinţă s-a mai reţinut faptul că, nu este lipsită de relevanţă juridică şi împrejurarea că aceeaşi situaţie de fapt a făcut obiectul altui dosar nr. 1430/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în care s-a dat aceeaşi soluţie de netrimitere în judecată ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale, soluţie menţinută prin rezoluţia procurorului ierarhic superior, respectiv Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, şi ulterior confirmată de instanţă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara C.N.S.L.C. România, prin reprezentantul său legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei de judecată în baza art. 2781 C. proc. pen.
Recurenta petentă prin reprezentant legal, prezentă la termenul de astăzi 03 septembrie 2008, a susţinut excepţiile vizând recursul, astfel cum au fost depuse în scris la dosarul cauzei, iar cu privire la excepţia vizând funcţionarea Curţii de Arbitraj a U.C.E.C.O.M. considerată ca şi ilegală, aceasta funcţionând şi în prezent, deşi nu-şi desfăşoară activitatea într-un cadru legal, recurenta petiţionară a precizat în mod expres faptul că, nu doreşte sesizarea Curţii Constituţionale, că nu mai susţine această excepţie ci doar a mentionat-o.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor preceda.
Astfel, instanţa de fond a constatat în mod corect că în cauză nu există acte materiale circumscrise infracţiunilor prevăzută de art. 1661 şi 165 C. pen., care să fi fost comise de intimaţii T.D., D.D., l.F. şi C.P.
Pe de altă parte, deşi petiţionara a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, nu a precizat care sunt acţiunile întreprinse de intimaţi, al căror conţinut s-ar circumscrie infracţiunii prevăzută de art. 1661 C. pen., astfel că în speţa de faţă lipseşte latura subiectivă/obiectivă a infracţiunii reclamată.
Cu privire la pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 165 C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., potrivit cărora, faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, în speţa de faţă nefiind vorba de interesele statului ci de interesele private personale ale membrilor cooperaţiei meşteşugăreşti.
Cu privire la susţinerile petentei la termenul de astăzi, privind extinderea cercetărilor şi cu privire la intimatul procuror ce a dispus soluţia în cauză, Înalta Curte constată că în raport de ciclul procesual prezent, precum şi a faptului că plângerea a fost formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., instanţa a fost investită cu control temeiniciei şi legalităţii rezoluţiei şi al sentinţei recurate, astfel că acestea nu au format obiectul cercetărilor efectuate de către organele de urmărire penală ce au fost sesizate conform dispoziţiilor art. 221 C. proc. pen., ca atare, Înalta Curte, nefiind investită cu soluţionarea şi acestor aspecte.
Referitor la excepţiile invocate la termenul de astăzi de către recurenta petiţionară, şi enunţate în partea introductivă a deciziei, acestea vor fi respinse, ca neavând legătură cu fondul cauzei.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală şi temeinică, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta C.N.S.L.C. România, împotriva sentinţei penale nr. 115 din 21 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 841/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1084/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
