ICCJ. Decizia nr. 736/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.736/2008
Dosar nr. 102/116/2006
Şedinţa publică din 29 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 906/P/2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 15 septembrie 2005, cu intenţie, inculpatul S.D. a înjunghiat-o, cu un cuţit, în abdomen pe soţia sa, S.A., producându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, pericolul vital fiind înlăturat prin intervenţia chirurgicală.
Tribunalul Călăraşi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 93 din 21 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 102/116/2006 (378/P/2006), în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (l) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal, ca urmare a împăcării părţilor.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1192,52 lei RON cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală aferentă, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon" Bucureşti.
A luat act că partea vătămată S.A. nu are pretenţii civile.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 294 din 10 septembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 102/116/2006 (1903/2007), a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a desfiinţat parţial sentinţa penală şi, rejudecând, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului ridicat conform procesului -verbal aflat la fila 20 din dosarul de urmărire penală.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a cuţitului ridicat conform procesului-verbal aflat la fila 21 din dosarul de urmărire penală.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Instanţele au reţinut că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a ucide, ci cu aceea de a lovi partea vătămată. S-a mai arătat că lovirea victimei în zona abdomenului cu un cuţit nu implică previziunea probabilităţii ivirii rezultatului produs, întrucât nici modul şi nici regiunea în care s-a aplicat lovitura nu sunt de natură să conducă la punerea în primejdie a vieţii victimei. A fost avută în vedere şi noua expertiză medico-legală, ce concluzionează că leziunile provocate părţii vătămate nu i-au pus viaţa în primejdie.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, considerându-le nelegale şi netemeinice sub aspectul greşitei încadrări juridice, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul S.D., pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat-o în abdomen, cu un cuţit, având lungimea de 31 cm, pe soţia sa, S.A.
Cuţitul constituie un instrument apt de a provoca moartea, intensitatea loviturii aplicate în zona cavităţii peritoneale demonstrează că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, a acceptat că această urmare se va produce.
Aşa cum s-a statuat în literatura de specialitate, există tentativă de omor şi nu de vătămare corporală ori de câte ori făptuitorul acţionează astfel încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voinţa acestuia.
Astfel, cum rezultă din cuprinsul foii de observaţie menţionată în cuprinsul Raportului de expertiză medico-legală din data de 13 martie 2007, în cauză s-a efectuat o „intervenţie chirurgicală de urgenţă". Această intervenţie a fost cea care a înlăturat pericolul vital.
Nu are relevanţă, sub aspectul existenţei infracţiunii de omor, dacă leziunile au pus sau nu viaţa în primejdie.
Inculpatul a acţionat, sub aspectul laturii subiective, cu intenţia indirectă de a ucide astfel încât, este nelegală, soluţia instanţei de fond, menţinută de instanţa de apel, de schimbare a încadrării juridice.
Pentru motivele invocate, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, s-a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor şi pronunţarea unei hotărâri în sensul celor menţionate.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, fapta inculpatului S.D. de a-şi înjunghia, în abdomen soţia, cu un cuţit, pe fondul unui conflict, spontan, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen. şi nu infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cum au reţinut instanţele şi aceasta, chiar dacă leziunile produse, nu i-au pus părţii vătămate viaţa în pericol.
Este în afara oricărei îndoieli faptul că prin înjunghierea părţii vătămate cu un cuţit, instrument, specific producerii uciderii, într-o zonă vulnerabilă a organismului, conţinând organe vitale, i-au fost lezate aceste organe, încât, numai promptitudinea cu care s-a lucrat, efectuându-se o intervenţie chirurgicală de urgenţă, a făcut să nu se pună în primejdie viaţa persoanei vătămate şi, aceasta să fie salvată.
Fiind vorba, în speţă, de comiterea unei infracţiuni de tentativă de omor şi nu de vătămare corporală, este evident că în cauză nu se putea nici înceta procesul, chiar dacă între cei doi soţi a intervenit împăcarea.
În aceste condiţii, Curtea va trebui să privească recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 294 din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul S.D., ca fondat şi să-l admită, ca atare, casând Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 93 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, în parte, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la greşita încetare a procesului penal şi, rejudecând, să înlăture dispoziţia de încetare a procesului penal.
Se va înlătura, de asemenea, aplicarea art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice şi în baza încadrării corecte a faptei comise de inculpat, cu aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi 76 lit. b) C. pen., se va aplica inculpatului o pedeapsă individualizată, prin prisma criteriilor desprinse din dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pe lângă pedeapsa principală, se va aplica pedeapsa accesorie şi cea complementară, prevăzute de lege.
Având în vedere circumstanţele în care s-a comis infracţiunea dar şi relaţiile de căsătorie dintre părţi, necesitatea menţinerii şi desfăşurării normale a acesteia, Curtea apreciază că se impune a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare calculat conform art. 81 şi 82 C. pen.
Se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., suspendându-se pe o perioadă de 5 ani şi executarea pedepsei accesorii.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen., conform art. 359 C. proc. pen.
În sfârşit, se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 294 din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul S.D.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 93 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la greşita încetare a procesului penal şi rejudecând:
- înlătură dispoziţia de încetare a procesului penal.
- înlătură aplicarea art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice şi în baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul S.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- în baza art. 81 şi art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Suspendă pe o perioadă de 5 ani executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen., conform art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 721/2008. Penal. Asocierea pentru... | ICCJ. Decizia nr. 758/2008. Penal → |
|---|
