ICCJ. Decizia nr. 1084/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1084/2008
Dosar nr. 29759/3/2006
Şedinţa publică din 25 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1008 din 18 iulie 2007, a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
1. S.M.C., la 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 116 C. pen., s-a luat faţă de sus-numitul inculpat, măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla pe teritoriul municipiului Bucureşti pe perioada de 3 ani.
2. T.M.R., la 9 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate privind restul de 917 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 139/2004 a Tribunalului Gorj, contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe latura civilă, s-au admis, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile SC C.P. SRL şi B.P., inculpaţii, coinculpatul Ş.C., fiind obligaţi, în solidar, la plata sumelor de 45.000 lei daune materiale, 15.000 lei daune morale şi 47,30 lei daune materiale către partea civilă persoană fizică.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 20 octombrie 2005, respectiv după orele 21,00, inculpaţii, fiind alături de ei coinculpatul Ş.C. şi Ţ.C.C. (faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei), îmbarcaţi într-un autoturism Porsche roşu, proprietate a inculpatului S.M.C. şi având numere de înmatriculare Italia, s-au deplasat la depozitul SC C.P.S. SRL din Bucureşti, aici inculpatul Ţ.M.R., după ce a coborât din vehicul, întrebându-l pe paznicul B.P., unde se află str. Stoica Ludescu. După ce i s-a indicat sensul respectivei străzi, inculpatul s-a reîmbarcat în vehicul, acesta părăsind zona.
Spre orele 24,00, inculpaţii au revenit, de această dată ei circulând cu un vehicul Dacia de culoare crem, aparţinând coinculpatului Ş.C.
Auzind zgomote în curte şi bătăi în fereastră, B.P. a ieşit din clădirea birourilor firmei, el fiind imediat lovit cu pumnul în faţă de inculpatul Ţ.M.R. În cădere, victima a văzut că în afara inculpatului menţionat a mai venit un individ, l-a lovit şi acesta cu pumnii şi picioarele, imediat pătrunzând în curte încă două persoane, toţi căutând prin birouri. Pentru ca victima să nu vadă cele ce se petreceau, inculpaţii i-au tras pe figură haina nu care era îmbrăcată şi legându-l cu cablu, i-au imobilizat mâinile şi picioarele.
Din birourile firmei, au fost sustrase o casă de bani (aceasta conţinea 30.000 lei şi 2500 euro), o unitate centrală de la calculator, trei telefoane mobile, o cutie cu acte şi ştampila societăţii, inclusiv a SC B.C. SRL, alte documente, precum şi o servietă de culoare neagră, marca „Lamonza". Bunurile au fost cărate la domiciliul coinculpatului Ş.C., transportarea lor în locuinţa acestuia fiind văzută de B.A.C., vecin.
În după-amiaza zilei de 21 octombrie 2005, în curtea casei inculpatului Ş.C., de faţă fiind şi vecinul indicat, s-a făcut un foc, în flăcările căruia au fost aruncate bunurile sustrase, de genul ştampile, acte, servieta „Lamonza", aceasta fiind recuperată de B.A.C. care, constatând ce mai rămăsese nears în interiorul ei, l-a contactat pe B.G. Acesta era reprezentant al societăţii, actul lui de identitate şi două carnete cu file C.E.C., fiindu-i restituite.
Raportul de expertiză medico-legală nr. A.1/11591/2005 a reţinut că B.P. a prezentat, la 25 octombrie 2005, leziuni traumatice ce s-au putut produce la 20 octombrie 2005 prin lovire cu corp dur, victima necesitând pentru vindecare 15-17 zile îngrijiri medicale în condiţiile nesurvenirii de complicaţii.
Împotriva sentinţei au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, părţile civile şi inculpaţii.
Parchetul şi părţile civile au criticat hotărârea pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor şi pentru neaplicarea, faţă de inculpatul Ţ.M.R. a dispoziţiilor art. 116 alin. (2) şi (4) C. pen.
Inculpaţii şi-au motivat calea de atac pe greşita condamnare, ei considerându-se nevinovaţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 351 din 30 octombrie 2007, a admis apelurile formulate de parchet şi de părţile civile, a desfiinţat în parte, sentinţa şi în baza dispoziţiilor art. 116 C. pen., i-a interzis inculpatului Ţ.M.R., să se afle pe teritoriul Municipiului Bucureşti pe perioada de 5 ani după executarea pedepsei.
Apelurile formulate de inculpaţi au fost respinse ca nefondate.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termenul legal, au declarat recursuri părţile civile şi inculpaţii, cazurile de casare invocate fiind detaliate mai sus.
Recursurile sunt nefondate.
Procedând la individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere, în integralitate, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (7-20 ani închisoare), împrejurările comiterii faptei (în timpul nopţii şi de două sau mai multe persoane), persoana inculpaţilor (recidivişti, inculpatul S.M.C. relativ sincer însă), astfel că, orientându-se la 8 ani închisoare inculpatului S.M.C. şi la 9 ani închisoare inculpatului Ţ.M.R., executabile în regim de privare de libertate, pedepsele corespund şi scopului lor, astfel cum este definit în art. 52 C. pen., respectiv măsură de constrângere, dar şi mijloc de reeducare.
Sub aspectul motivării, hotărârea a răspuns cazului de apel invocat de părţile civile, inculpatului Ţ.M.R. aplicându-i măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla pe teritoriul Municipiului Bucureşti.
În ce priveşte criticile aduse hotărârilor sub aspectul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt cu consecinţa greşitei condamnări a inculpaţilor, aceştia susţinând că nu au săvârşit fapta de tâlhărie şi ca atare, se impune fie achitarea lor, fie rejudecarea cauzei, acestea nu sunt fondate.
Din verificarea materialului probator administrat în cauză, se reţine că instanţa de fond a motivat amplu şi convingător, pe bază de probe coroborate şi apreciate în ansamblul lor, participarea inculpaţilor la săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
Astfel, s-au avut în vedere plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B.P., ale lui B.G., B.P. descriind detaliat împrejurările în care a fost agresat, autoturismul Porsche cu care se prezentaseră inculpaţii, semnalmentele inculpatului Ţ.M.R., pe baza relatărilor acestuia întocmindu-seportret robot, inculpatul fiind recunoscut fără ezitare, după fotografie, dar şi din grup, la recunoaştere fiind prezenţi martori asistenţi.
De asemenea, B.G. a recunoscut, fără ezitare, servieta predată de martorul B.A.C., acesta, la urmărirea penală relatând amănunţit cele ce văzuse atunci când inculpaţii au transportat în casa coinculpatului Ş.C. bunurile sustrase, tot acesta văzând din respectiva locuinţă o unitate centrală de calculator, ori inculpatul, până la acea dată, nu avea calculator, tot el relatând că obiectul a fost luat de inculpatul Ţ.M.R. „după câteva zile". La cercetarea judecătorească, martorul a revenit asupra a ceea ce declarase la urmărirea penală, dar această atitudine nu a fost probată ca fiind consecinţa vreunei presiuni ce ar fi exercitat-o organul de urmărire. Declaraţiile, precum şi recunoaşterea din grup s-au făcut în prezenţa martorilor asistenţi T.M. şi M.A., aceştia au fost menţionaţi inclusiv cu indicarea codurilor numerice personale. Acelaşi martor a detaliat şi participarea lui Ţ.C., despre care la acea dată, organele de urmărire nu ştiau nimic, aspect confirmat ulterior de inculpatul S.M.C., de B.G. şi B.I., aceştia recunoscând că cel menţionat era un fost angajat al societăţii.
La urmărirea penală, inculpatul S.M.C. a relatat pe larg, amănunţit desfăşurarea activităţii infracţionale, implicarea fiecărui participant, asemănător plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate B.P. şi declaraţiilor martorului B.A.C. Revenirile sale de la cercetarea judecătorească au fost înlăturate, motivat, de asemenea, proba sa în apărare că la ora săvârşirii infracţiunii s-ar fi aflat în altă locaţie, chiar declaraţia concubinei, mama copilului său, neprecizând în ce perioadă acesta s-ar fi aflat la Curtea de Argeş. Inculpatul nu a probat nici susţinerea că autoturismul Porsche i-ar fi fost furat, dimpotrivă, concubina sa, martora D.O. nu cunoştea acest lucru, aceeaşi nerecunoaştere fiind susţinută şi de coinculpatul Ş.C., la acesta locuind S.M.C. în perioada săvârşirii faptei.
În ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.M.R., acesta apărându-se cu motivarea că la data săvârşirii faptei s-ar fi aflat cazat la Pensiunea U. din Câmpia Turzii, judeţul Cluj, unde însă ar fi fost înregistrat sub un alt nume, nefurnizând nicio probă, aceasta nu a putut fi verificată.
Apreciind că în cauză este stabilită situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, neexistând motive care să justifice rejudecarea, recursurile declarate de inculpaţi, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate.
În baza aceluiaşi temei, vor fi respinse, ca nefondate, şi recursurile părţilor civile.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., părţile civile şi recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M.C., T.M.R. şi părţile civile SC C.P.S. SRL şi B.P. împotriva deciziei penale nr. 351 din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 17 iulie 2006 la 25 martie 2008 pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2616/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1203/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
