ICCJ. Decizia nr. 948/2008. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 948/2008
Dosar nr. 33495/3/2005
Şedinţa publică din 17 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154 din 6 februarie 2007, pronunţată în dosarul nr. 4903/2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, în baza art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul K.B. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. ll din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 februarie 2005 la zi.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.
În baza art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul T.A.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.
În baza art. 3 alin. (l) şi (3) din Legea nr. 143/2000, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului T.A.M., stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. e) C. pen.
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. ll din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 februarie 2005 la zi.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.
În baza art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (l) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata T.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e), C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi e) C. pen.
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu referire Ia art. 2 lit. b) pct. ll din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatei, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 februarie 2005 la zi.
În baza art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 39 alin. (l) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 208 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 1068 din 24 februarie 2004 A I.C.C.J., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) şi e) C. pen.
în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. ll din Legea nr. 39/2003 şi aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 aprilie 2005 Ia 17 mai 2005.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu referire Ia art. 2 lit. b) pct. ll din Legea nr. 39/2003 şi aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 19 aprilie 2005 - 17 mai 2005.
În baza art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 85,50 gr. heroină, 112,90 gr. heroină în amestec cu cofeină, constatându-se că 0,36 gr. heroină a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
S-a mai dispus restituirea sumei de 10.240.000 Iei inculpatului G.G.
Inculpaţii condamnaţi au fost obligaţi Ia plata sumei de câte 400 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a reţinut, în esenţă, că în zilele de 25 septembrie 2004, 4 octombrie 2004 şi 26 februarie 2005, inculpatul K.B. a vândut heroina primită de Ia inculpatul T.A.M. colaboratorilor a doi investigatori acoperiţi.
În privinţa inculpatului T.A.M. s-a reţinut introducerea în ţară, Ia data de 26 februarie 2005, a cantităţii de 113.17 gr. heroină în amestec cu cofeină, pe care a transportat-o ascunzând-o pe corp şi pe care a livrat-o inculpatului K.B. în vederea vânzării ei în România.
Referitor la inculpata T.G. s-a reţinut că la data de 26 februarie 2005 a transportat cantitatea de droguri primită de la inculpatul T.A.M.
Inculpatul G.G. a depozitat şi livrat inculpatului K.B. droguri pe care acesta le-a comercializat la data de 4 octombrie 2004 şi a transportat la data de 26 februarie 2005 cantitatea de drog primită de Ia inculpatul T.A.M.
Prin Decizia penală nr. 206 din 7 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de toţi inculpaţii condamnaţi.
Ca urmare a admiterii apelului declarat de Parchet a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 154 din 6 februarie 2007, şi în rejudecare, au fost condamnaţi inculpaţii K.B., la pedeapsa de 12 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. ll din Legea nr. 39/2003 şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), T.A.M., la pedeapsa de 8 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. ll din Legea nr. 39/2003), T.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. ll din Legea nr. 39/2003 şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (l) lit. a) C. pen. şi inculpatul G.G., la pedeapsa de 10 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. l 1 din Legea nr. 39/2003 şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-au menţinut pedepsele aplicate inculpaţilor pentru celelalte infracţiuni, iar ca urmare a recontopirii tuturor pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a menţinut şi cuantumul pedepsei rezultante pentru fiecare inculpat.
Pentru inculpatul G.G. s-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 20 aprilie 2005 la 17 mai 2005 şi de la 17 mai 2005 la zi. Pentru ceilalţi inculpaţi, s-a dedus în continuare detenţia.
A fost confiscată de la inculpatul G.G. suma de 1024 lei şi suma de 102.000.000 rol de la inculpatul K.B.
A fost înlăturată dispoziţia de restituire a sumei de 10.240.000 rol către inculpatul G.G.
În baza art. 13 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.A.M. a sumelor de 250 euro, 50 euro, 200 euro, 600 euro şi 300 dolari.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs toţi inculpaţii (condamnaţi) invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9, pct. 18 şi, în subsidiar, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând achitarea lor pentru infracţiunile reţinute în privinţa lor, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce urmează:
Referitor la comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că nu este incident în cauză acest caz de recurs, deoarece situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţe pe baza declaraţiilor martorilor audiaţi, a proceselor verbale de supraveghere, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, precum şi a declaraţiilor inculpaţilor.
Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi Ia aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, împrejurarea că inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea tuturor infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată prin rechizitor, nu se coroborează cu fapte sau împrejurări ce ar rezulta din ansamblul probelor administrate în cauză, astfel încât declaraţiile lor nu poate fi luată în considerare la stabilirea adevărului, astfel cum în mod legal au stabilit cele două instanţe(de fond şi de apel).
Constatând că instanţele nu au comis nici o eroare în stabilirea situaţiei de fapt, Înalta Curte va respinge acest prim caz de casare invocat de recurentul inculpat.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta nu se înţelege), Înalta Curte constată că, de asemenea, nu are incidenţă în cauză, întrucât hotărârea atacată este motivată, clară şi între considerente şi dispozitiv nu sunt contradicţii, ci este o deplină concordanţă.
Totodată, împrejurarea că unii dintre inculpaţi au contestat corectitudinea proceselor verbale de supraveghere în raport cu unele neconcordanţe referitoare la ore, culoarea drogurilor sau împrejurarea că nu au fost arestaţi la acele date nu sunt relevante, întrucât pe de o parte supravegherea s-a desfăşurat în timp, fiind posibil să dureze ore, luni, pentru a se descoperi şi alte filiere infracţionale, iar pe de altă parte culoarea poate fi percepută diferit de fiecare persoană (culoarea bej să fie apreciată maronie, ori culoarea maronie să apară cu nuanţe verzui). Nu s-a contestat însă nici existenţa drogurilor găsite şi analizate şi nici surprinderea inculpaţilor de organele de poliţie.
Sub aspectul cazului prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acest caz de casare nu există în cauză, deoarece instanţele au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Astfel, instanţele au avut în vedere atât gravitatea faptelor săvârşite de inculpaţi (trafic ilicit de droguri de mare risc, introducerea în ţară de droguri de mare risc, iniţierea şi constituirea unui grup infracţional organizat), persoana fiecărui inculpat (unii infractori recidivişti, alţii infractori primari), împrejurări care agravează (starea de recidivă şi concursul de infracţiuni) şi împrejurări care atenuează răspunderea penală (respectiv circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii).
Stabilirea unor pedepse diferenţiate în raport cu fiecare dintre aceste criterii evidenţiază respectarea de către ambele instanţe a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte apreciază că pedepsele au fost corect individualizate şi nu sunt argumente în favoarea reducerii lor.
Pentru aceste motive, recursurile declarate de inculpaţi vor fi respinse, ca nefondate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi K.B., T.G. şi T.A.M., durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 februarie 2005 la 17 martie 2008, iar pentru inculpatul G.G. de la 20 aprilie 2005 la 17 mai 2005 şi de la 17 mai 2005 la 17 martie 2008.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi K.B., T.G., T.A.M. şi G.G. împotriva Deciziei penale nr. 206 din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi K.B., T.G. şi T.A.M., durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 februarie 2005 la 17 martie 2008, iar pentru inculpatul G.G. de la 20 aprilie 2005 la 17 mai 2005 şi de la 17 mai 2005 la 17 martie 2008.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 928/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 970/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
