ICCJ. Decizia nr. 1296/2008. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1296/2008
Dosar nr. 8542/3/2005
Şedinţa publică din 8 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 521 din 6 aprilie 207, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. şi pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpata C.P. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 346 alin. (3) C. proc. pen., instanţa a constatat că nu se pot acorda despăgubirile civile cerute de partea civilă U.M.E.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că faţă de situaţia de fapt reliefată în rechizitoriu, la cercetarea judecătorească, conturându-se două categorii de depoziţii (unele ale membrilor familiei victimei M.E., altele ale inculpaţilor şi ale unor martori vecini ai acestuia sau ale asistentei medicale Ş.M.), există dubiu cu privire la săvârşirea, de către inculpatul C.G., a infracţiunilor pentru care fusese trimis în judecată, acelaşi dubiu existând şi în ce o priveşte pe inculpata C.P. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi partea civilă U.M.E.
Parchetul şi-a motivat apelul pe greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunile de violare de domiciliu (ambii) şi infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (inculpatul C.G.).
Partea civilă a criticat sentinţa pentru nelegalitate, inculpaţii fiind vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care fuseseră trimişi în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 344 din 23 octombrie 2007, a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa şi a condamnat pe inculpaţii:
1. C.G., la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., precum şi la 3 ani închisoare şi un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. C.P., la un an închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. c) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus, în ce priveşte pe inculpată, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Inculpatei i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 din acelaşi cod.
S-a mai dispus, în baza dispoziţiilor art. 71 alin. ultim C. pen., suspendarea executării pedepsei accesorii.
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul C.G. a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 2000 lei părţii civile U.M.E., acesteia fiindu-i respinse daunele morale cerute.
Instanţa de apel, verificând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că inculpatul C.G. a săvârşit infracţiunile de violare de domiciliu şi de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, iar inculpata C.P., infracţiunea de violare de domiciliu, principiul in dubio pro reo negăsindu-şi incidenţa în cauză, probele administrate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească având conţinut precis.
În acest sens, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii au declanşat incidentul, în cauză sunt trei martori oculari care au susţinut prezenţa celor doi în apartamentul victimei, precum şi lovirea, de către C.G., a victimei M.E., lovire care i-a antrenat căderea peste colţul unei mese amplasată lângă canapeaua pe care era aşezat.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursul declarat de inculpatul C.G. este fondat numai sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., atât în ce priveşte cuantumul pedepsei, cât şi al modalităţii de executare.
Recursul declarat de inculpata C.P. nu este fondat.
Astfel, probatoriul administrat la urmărirea penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, a evidenţiat următoarea situaţie de fapt:
În după-amiaza zilei de 24 iulie 2003, M.E. a fost externat din Institutul de Pneumoftiziologie M.N. Bucureşti şi adus la domiciliu, de familia sa, în apartamentul ocupat de el locuind fosta sa soţie S.T.V.M., fiica lor U.M.E., soţul acesteia, U.D.E. şi o fiică minoră a acestora.
Spre orele 21,00, în sufrageria apartamentului, U.M.E. stătea de vorbă cu cei doi părinţi, soţul ei aflându-se în dormitor.
La un moment dat, uşa apartamentului fiind deschisă pentru că aşa o lăsase U.M.E., în locuinţă a pătruns C.G., acesta, în prealabil, făcând scandal pe holul comun, el susţinând că familia lui M.E. face zgomot. Văzând intrarea intempestivă a inculpatului, M.E. s-a ridicat de pe canapeaua pe care stătuse, dar a fost îmbrâncit de inculpat, în cădere el lovindu-se cu partea stângă a toracelui spate, de colţul unei măsuţe. Intervenind, U.D.E. l-a scos afară pe inculpat, soţia acestuia, C.P., intrată şi ea în holul apartamentului familiei M., fiind dată afară de fosta soţie a victimei. După ce uşa a fost asigurată, C.G. a continuat să o lovească cu picioarele şi cu pumnii, zarva creată alertând mai mulţi vecini.
După ce inculpaţii au fost constrânşi să părăsească locuinţa lui M.E., cei doi soţi U. au observat că acesta prezenta un hematom în partea stângă spate a toracelui, pentru aceasta ei solicitând ambulanţa.
Foaia de solicitare a ambulanţei, aceasta venind la domiciliul lui M.E. la orele 21,33, a înscris că victima era în stare de conştientă şi prezenta „pneumotorax parţial". Asistenta medicală Ş.M., martor, a susţinut că după administrarea unui calmant, a discutat cu fiica victimei despre internarea acesteia, U.M.E. refuzând.
În cursul nopţii de 24 spre 25 iulie 2003, starea sănătăţii victimei alterându-se, ambulanţa solicitată, la orele 257 a constatat decesul.
Raportul de expertiză medico-legală a înscris că moartea lui M.E. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui traumatism toracic cu fracturi costale stângi C VI-C IX, cu deplasare pe linia axilară şi plagă înţepată pleuro-pulmonară stângă cu pneumotorax stâng total.
Acelaşi act a mai înscris că M.E., diagnosticat macroscopic, a prezentat fracturi costale C VI-C IX stânga pe linia axilară anterioară, cu deplasare, leziunile putând fi produse prin lovire cu corp dur în regiunea supraclaviculară dreaptă, urmată de cădere şi lovire de plan dur, denivelat, acestea având legătură de cauzalitate directă, condiţionată, cu decesul.
Apărările inculpaţilor, în sensul că nu au pătruns în apartamentul victimei, sunt infirmate de declaraţiile constante, coroborate, ale fostei soţii a victimei, numita S.T.M.V., fiicei lor, U.M.E., soţului acesteia, U.D.E., a lui T.I., vecin, acesta din urmă, la dosar instanţă de fond, precizând: „.. l-am auzit pe inculpatul C.G. şi pe soţia sa în apartamentul victimei, nu i-am văzut însă, i-am auzit vocea inculpatului care înjura şi spunea „vă omor pe toţi". Soţia victimei s-a agresat reciproc cu inculpata, auzindu-se în apartamentul meu întregul scandal. Precizez că apartamentul meu este despărţit prin perete de apartamentul victimei. Consider că zgomotele veneau din apartament şi nu din holul blocului. Am fost a doua zi după incident în casa inculpaţilor şi aceştia mi-au spus că i-au bătut pe familia M.".
Martorii la care au făcut referire inculpaţii, respectiv D.V., P.S., P.V., au perceput incidentul doar în faţa derulării lui pe holul comun, fie pentru că şi anterior inculpatul C.G. se certase cu familia victimei şi, de asemenea, cu alţi vecini (la unii, el pătrunzând în locuinţe), fie pentru că larma creată de el îi determinase să iasă din case şi să-l vadă numai atunci când, după ce se închisese uşa apartamentului victimei, el bătea zgomotos în aceasta.
Actele încheiate de lucrătorii de poliţie de la Secţia 13 Poliţie, înscriu cele relatate şi constatate la faţa locului, la eveniment ei venind după consumarea îmbrâncirii lui M.E.
La 3 februarie 2006, C.A.C. de la I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti a comunicat avizarea raportului medico-legal/2003, în document menţionându-se, cu referire la cererea instanţei de a se preciza dacă excoriaţiile şi echimozele de pe trunchi şi membre, precum şi infiltratul sanguin supraclavicular drept ar avea legătură cu decesul, că acestea nu au intervenit în tanatogeneză, ci doar obiectivează zonele de impact produse prin lovire cu şi de corp dur ce au avut drept consecinţă producerea leziunilor interne.
Având în vedere că probele evidenţiate au stabilit situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică a faptelor este legală.
Dar, orientându-se la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 din acelaşi cod, instanţa de apel, deşi a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate de textele incriminatoare, pericolul social grav al faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise, nu a luat în analiză, suficient, persoana inculpatului C.G., acesta fiind pensionar încă din anul 1995 pentru afecţiuni psihice, sens în care raportul de expertiză medico-legală psihiatrică existent la fila 108 a dosarului Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, detaliază antecedentele sale patologice (sindrom psihoorganic afectiv mixt post TCC şi toxic, internare în Spitalul Bălăceanca cu episod halucinator delirant fond de consum etanolic, etilism cronic, dependenţă etilică delirium tremens remis, episoade psihotice, delirium tremens în antecedente, consumator cronic de etil, impulsiv, irascibil).
Ca atare, având în vedere că pedeapsa, aşa cum stipulează art. 52 C. pen., pe lângă a fi o măsură de constrângere şi de reeducare, trebuie să nu cauzeze suferinţe fizice, considerând că anterior, inculpatul C.G. nu a mai săvârşit fapte penale, în favoarea sa se va reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru ambele infracţiuni.
De asemenea, văzând şi finalitatea scopului pedepsei, reeducarea inculpatului şi formarea unei atitudini corecte faţă de regulile de convieţuire socială, în cauză fiind îndeplinite condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
În ce o priveşte pe inculpata C.P., hotărârea instanţei de apel, cum, de altfel, s-a detaliat şi în prezenta, a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei în săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, recursul său nu este fondat, şi, în baza dispoziţiilor art. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) şi la art. 193 din acelaşi cod, inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către partea civilă U.M.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 344 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală menţionată numai cu privire la pedepsele privative de libertate şi modalitatea de executare a acestora.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente după cum urmează:
- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.;
- 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 183 cu dispoziţiilor aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul C.G. la 3 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la un an închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea urmând ca, inculpatul că execute în final 3 ani închisoare.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe termenul de încercare de 6 ani, potrivit dispoziţiilor art. 862 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare de 6 ani, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 alin. (2)2 C. pen., inculpatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:
b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită, decât în condiţiile fixate de instanţă;
d) să nu intre în legătură cu intimata parte civilă U.M.E.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii penale de inculpata C.P.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata parte civilă U.M.E.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1203/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1365/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
