ICCJ. Decizia nr. 1365/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1365/2008
Dosar nr. 11906/54/2006
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 409 din 10 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârşite de inculpatul B.V., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (l) şi (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934.
În baza art. 215 alin. (l) şi (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 1275 din Legea nr. 149/2004, pentru modificarea Legii nr. 64/1995, cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, care în final va executa pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate de un an şi 6 luni închisoare, pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen.
Pentru a hotăra astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 29 ianuarie 2004, prin intermediul Institutului de M.I. Bucureşti, societăţile SC T. SA, SC S. SA Bucureşti, SC G.P.C. SRL, SC V. SRL Craiova, SC Z., SC F.E.O. SA Craiova, SC D.F.E.E.E. SA, au intrat într-un circuit de compensare a creditelor şi debitelor reciproce, ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal nr. 56481.
Prin circuitul de compensare menţionat au fost însă şi operaţii aparente generate de factura fiscală DJ VDF nr. 7605201 pentru carne de pui în valoare de 512.000.000 lei emisă de SC V. SRL Craiova către SC G.P.C. SRL. Fictivitatea acestei obligaţii rezidă din faptul că atât furnizorul (în persoana inculpatului B.V.) cât şi D.D., administrator al SC G.P.C. SRL, au confirmat că marfa nu a fost livrată, susţinere care se coroborează cu stornarea acestei facturi compensate prin factura DJ VDF nr. 5605208 din 30 ianuarie 2004, întocmită imediat după compensare.
Ulterior, inculpatul B.V. a emis fila C.E.C. seria BA312 nr. 00016353, completând toate rubricile, pe care i-a înmânat-o numitului D.D., aceasta fiind refuzată la plată pentru lipsa disponibilului.
În mod similar a procedat inculpatul şi cu ocazia emiterii file C.E.C. seria BA312 nr. 00016373, în valoare de 530.279.230 lei, iar ca urmare a participării în circuitul civil de compensare nr. 28345 din 24 februarie 2004 au fost stinse obligaţii de aceeaşi valoare între aceleaşi societăţi.
Prin emiterea celor două file C.E.C. a fost cauzat un prejudiciu total de 1.042.279.230 lei.
Prin adresa nr. 5046 din 17 martie 2004 inculpatul, în calitate de administrator al SC V. SRL a fost notificat să prezinte documentele necesare în vederea declanşării procedurii reorganizării judiciare şi falimentului faţă de societatea sus menţionată. Inculpatul a nesocotit notificarea adresată de care a luat cunoştinţă, înaintându-i administratorului numit prin încheierea nr. 211 din 25 mai 2004, invitaţia de a se prezenta la sediul societăţii pentru a ridica arhiva societăţii, abia la data de 23 februarie 2005.
Situaţia de fapt reţinută a fost demonstrată de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, precum şi cu declaraţiile inculpaţilor, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi cu celelalte acte şi lucrări ale dosarului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat apel inculpatul B.V., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului, precum şi sub aspectul greşitei reţinerii a vinovăţiei acestuia.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 178 din 2 octombrie 2007, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa atacată, iar în rejudecare a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 1275 din Legea nr. 149/2004, pentru modificarea Legii nr. 64/1995, în infracţiunea prevăzută de art. 120 din Legea nr. 64/1995, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare. Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut că încadrarea juridică corectă este cea dată de art. art. 120 din Legea nr. 64/1995.
Totodată, s-a reţinut că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită prin ansamblul materialului probator administrat în cauză, solicitarea acestuia de achitare fiind nefondată, încadrarea juridică fiind aceea prevăzută de art. 215 alin. (l) şi (4) C. pen. şi nu aceea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.V. care a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând casarea deciziei pronunţate de instanţa de control judiciar şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Concluziile apărătorului recurentului inculpat în susţinerea recursului ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de inculpatul B.V. este fondat pentru considerentele care urmează:
Înalta Curte consideră că în cauză prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind cu exactitate situaţia de fapt.
Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată, însă că, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 9 C. proc. pen.
Astfel, conform art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de apel este obligată, să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Formularea simplistă folosită de instanţa de apel, în sensul că încadrarea juridică corectă dată faptei este aceea dată de art. art. 120 din Legea nr. 64/1995, instanţa de fond reţinând corect situaţia de fapt şi stabilind vinovăţia inculpatului, echivalează cu o nemotivare şi demonstrează că instanţa de control judiciarnu a efectuat în concret o analiză a hotărârii de fond în raport de starea de fapt reţinută de probele administrate şi de criticile formulate.
Examinarea sumară şi la modul general făcută prin decizie în legătură cu aspectele multiple de nelegalitate şi netemeinicie invocate în concret de inculpatul apelant, echivalează în realitate cu o nemotivare, cu consecinţele casării acesteia.
Nefiind respectate dispoziţiile art. 378 C. proc. pen., instanţa a pronunţat o hotărâre nemotivată care reprezintă o omisiune esenţială ce pune în imposibilitate instanţa de recurs de a controla Decizia atacată.
În concluzie, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., constatându-se încălcate dispoziţiile sus-arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.V., se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova urmând a fi analizate cu ocazia judecării şi celelalte motive de apel invocate de inculpat şi asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat B.V. împotriva deciziei penale nr. 178 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru rejudecare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1296/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1379/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
