ICCJ. Decizia nr. 2697/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2697/2008

Dosar nr. 5119/111/2008

Şedinţa publică din 9 septembrie 2008

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 248/P din 5 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 174-175 lit. c) C. pen. cu art. 73 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M.N. la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat.

În baza art. 86/1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86/2 C. pen.

În baza art. 86/3 C. pen. a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de probaţiune a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 86/3 alin. (3) lit. f) C. pen. a obligat inculpatul să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire dispuse de instanţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86/4 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus arestul de la 9 iulie 2006 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauza.

În temeiul art. 162 C. proc. pen. a dispus obligarea în mod provizoriu a inculpatului la tratament medical conform art. 113 C. pen. până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 113 C. proc. pen. a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii obligării la tratament medical.

Instanţa de fond a dispus comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii şi de pe expertizele medico-legale psihiatrice efectuate la IML Timişoara, INML Mina Minovici Bucureşti şi Direcţiei Sanitare a Judeţului Bihor.

A constatat că soţia victimei, numita D.M., şi copii victimei, numiţii D.I. şi D.M.L., nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea cuţitului corp-delict.

În conformitate cu art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la 1100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, în baza probatoriului administrat, următoarele:

În data de 9 iulie 2006, organele de poliţie au fost sesizate cu privire la faptul că numitul D.I. a fost omorât în locuinţa sa de către fiul său D.M.N.

Din cercetările efectuate a rezultat că, în după-amiaza zilei de 9 iulie 2006, victima D.I. se afla în locuinţa sa împreună cu fiul său D.M.N., ceilalţi membri ai familiei fiind plecaţi în oraş cu diferite treburi, iar între ei a avut loc o altercaţie, mai ales că D.I. se afla sub influenta băuturilor alcoolice, astfel că D.M.N. a luat un cuţit cu care l-a înţepat pe tatăl său de mai multe ori în zona gâtului, a pieptului şi spatelui, după care a părăsit apartamentul, mergând la vecinii K.T. şi K.M. spunându-le cele întâmplate, rugându-i totodată să cheme poliţia şi salvarea.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 276 din 10 iulie 2006 rezultă că moartea lui D.I. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne, ca urmare a multiplelor plăgi tăiate-înţepate cu lezare vasculară şi viscerală (aortă, plămâni, ficat şi stomac). Leziunile s-au produs prin lovirea multiplă şi repetată cu un obiect tăietor-înţepător (cuţit). Direcţia de aplicare a loviturilor a fost din mai multe planuri (dinainte înapoi, din lateral spre medial şi dinapoi înainte). în aceste condiţii, poziţia dintre victimă şi agresor a fost variabilă în timpul agresiunii. în momentul morţii, alcoolemia victimei a fost de 2,25 gr. la mie, grupa de sânge este A II, iar moartea datează din 9 iulie 2006.

Inculpatul a recunoscut infracţiunea reţinută în sarcina sa. în declaraţia sa acesta menţionează următoarele: "în data de 9 iulie 2006, la ora 8 A.M., dimineaţa tatăl meu era deja în stare de ebrietate. In tot cursul zilei a provocat mai multe certuri, în mod repetat, şi chiar a luat cuţitul în mână de două ori, cu care m-a ameninţat că mă va înjunghia. De mai multe ori am încercat să aplanez aceste certuri şi chiar am plecat de la domiciliu) însă în jurul orei 17.00 m-a ameninţat din nou. La ora 5 P.M., în timp ce mă aflam în bucătărie, tatăl meu s-a ridicat din pat a început un nou scandal, m-a înjurat, m-a ameninţat cu moartea şi s-a îndreptat din nou spre cuţit, primul meu gest a fost acela că l-am lovit cu piciorul spre a-l împiedica să ajungă să ia cuţitul în mână. Ca urmare a loviturii, tatăl meu s-a dezechilibrat, dar s-a întors încă o dată spre cuţit. Deşi a întins mâna, nu a ajuns să ia cuţitul în mână pentru că l-am luat eu şi l-am lovit, iar tot ceea ce pot să declar este că mi-am pierdut controlul, aşa încât nu am realizat nici un moment nici câte lovituri i-am dat şi nici în ce zonă a corpului. Susţin încă o dată că fapta mea s-a datorat stării de nervi pe care mi-a creat-o tatăl meu, în mod obişnuit consuma băuturi alcoolice, în mod permanent se afla în stare de ebrietate, şi permanent se manifesta violent la adresa mea. Susţin că în acele momente mi-am pierdut controlul şi nu am realizat ce fac, probabil că între momentul în care l-am atacat pe tatăl meu şi momentul în care am părăsit apartamentul, mergând la vecini, a trecut un interval de cea. un minut, timp în care, declar în apărarea mea, că nu am ştiut ce fac. în ziua de 9 iulie 2006 am comis fapta în stare de provocare datorită împrejurărilor mai sus arătate, scandalurilor repetate din acea zi şi scandalurilor repetate din familia noastră, pornite întotdeauna de tatăl meu pe fondul consumului de alcool. Doresc să se consemneze că regret comiterea faptei."

În legătură cu starea psihică în care se afla inculpatul imediat după comiterea faptei, sunt relevante declaraţiile vecinilor care l-au văzut pe acesta, şi care au cunoştinţă şi despre alte conflicte dintre părţi, ivite cu alte ocazii. Astfel, martorul K.T. susţine următoarele: "La data de 9 iulie 2006, pe la 14.30, a venit la mine fiul victimei, respectiv inculpatul şi mi-a cerut să chem salvarea şi poliţia întrucât şi-a omorât tatăl, după care el a rămas jos cu soţia mea, la intrarea în bloc, iar eu am urcat să văd ce s-a întâmplat. Inculpatul regreta fapta comisă şi cerea să urgentăm chemarea salvării pentru a nu muri tatăl său. Nu l-am văzut niciodată pe inculpat consumând băuturi alcoolice sau fumând.

Aceleaşi aspecte reies şi din relatările martorei K.M., care susţine următoarele: „în data de 9 iulie 2006, după-amiaza, am auzit o bătaie puternică în uşă, am ieşit să văd ce s-a întâmplat, era inculpatul care mi-a cerut să sun de urgenţă la poliţie şi salvare pentru că l-a tăiat pe tatăl său sau l-a lovit pe tatăl său, nu reţin exact întrucât m-a şocat. Arăt că inculpatul era foarte speriat şi mi-a cerut în repetate rânduri să insist să sun la salvare şi poliţie ca să scape tatăl cu viaţă... Am cerut inculpatului să nu plece până nu vine poliţia, el afirmând că nu va pleca, şi consider că nici nu era vorba de aşa ceva. Pe inculpat îl cunosc de 6 ani, de când ne-am mutat acolo, şi ştiu că ar fi un om foarte liniştit, ca de altfel şi familia acestuia".

S-a reţinut că toate aceste evenimente s-au petrecut în timpul cât ceilalţi membri ai familiei lipseau de acasă, ei întorcându-se abia după ce inculpatul fusese luat de organele de poliţie.

în legătură cu relaţia inculpatului cu victima de-a lungul timpului, mama şi fraţii inculpatului au dat declaraţii detaliate. Mama inculpatului, D.M., relatează: "Am fost sunată de către vecini să merg întrucât a izbucnit un scandal între inculpat şi victimă, eu nu m-am dus întrucât nu este prima dată când eram sunată şi chemată pentru acest motiv. Am plecat doar ulterior când m-a sunat încă o dată anunţându-mă că salvarea şi poliţia se află la mine acasă. Victima consuma frecvent băuturi alcoolice, bea şi noaptea, toţi banii pe care îi dădeam îi bea, iar dacă nu îi dădeam, lua pe credit. în ultimul timp, victima consuma spirt medicinal. Afirm că niciodată victima nu l-a suportat pe inculpat, de mic copil îl bătea. Odată m-am întâlnit cu femeia care făcea curat pe scări şi mi-a relatat că victima l-a bătut atât de tare pe inculpat încât, dacă nu era acolo, l-ar fi omorât. Mai cunosc faptul că, ori de câte ori îl vedea că mănâncă, provoca scandal. Odată, când băiatul era bolnav, prin 2005, ştiu că nu mâncase două zile şi, după incidentul din 9 iulie 2006, intrând în camera băiatului, am găsit sub pat o farfurie cu mâncare. Pe fată, victima nu a agresat-o niciodată, pe fratele inculpatului îl mai certa dar acesta din urmă pleca, nu-l băga în seamă, ignorându-l. Precizez că victima nu avea treabă cu inculpatul decât atunci când era sub influenţa băuturilor alcoolice, iar în ultimul timp, îi reproşa mereu câte ceva, cum ar fi că îşi schimbă locul de muncă, sau nu aduce bani în casă. Inculpatul este un băiat foarte liniştit în comparaţie cu ceilalţi copii şi dacă victima nu îl provoca mereu, nu avea treabă cu nimeni. Ştiu că s-au mai bătut şi cu alte ocazii, şi mai ştiu că într-o noapte inculpatul nu a dormit acasă, prin anul 2005, victima scoţându-l afară. Arăt că de când a fost în pensie, de cea. 10 ani, victima ne teroriza. Precizez că soţul meu lucrase în cadrul armatei. Menţionez că victima era o persoană dură, mă bătea şi pe mine, mai ales în tinereţe. Am vrut să divorţez dar am rămas alături doar pentru copii şi am fost şi la Procuratura Militară pentru că l-am dat în judecată întrucât mă bătuse foarte tare. De multe ori când era beat, lua un scaun şi voia să mă lovească în cap, eu mergeam la băiat în cameră, iar acesta îmi spunea să nu vin la el pentru că victima se va lega din nou de persoana sa şi nu vrea să ajungă să se bată cu acesta."

Cu privire la aceste detalii, martora D.M.L., sora inculpatului, a declarat: "Arăt că m-am mai întâlnit cu inculpatul la vorbitor, iar acesta mi-a relatat că victima s-a luat din nou de el, întrucât se afla în stare de ebrietate şi i-a spus că "eu te-am făcut, eu te omor", ameninţare pe care, personal, am mai auzit-o cu urechile mele, cu alte ocazii, şi pe care victima i-a adresat-o inculpatului. Nu cunosc de ce victima nu-l suporta pe inculpat. Tot timpul se lega de el, am cunoştinţă că îl bătea încă de mic copil, nu ştiu de ce, întrucât nici pe mine şi nici pe fratele mai mic nu ne-a lovit niciodată. Arăt că şi atunci când era în stare de ebrietate victima nu avea treabă decât cu inculpatul, nici cu mine şi nici cu fratele meu, nu avea treabă. Precizez că nu-l lăsa să mănânce pe inculpat, cum îl vedea la masă, cum provoca scandal. Am cunoştinţă de faptul că tatăl meu o bătea şi pe mama. Arăt că inculpatul este cel mai liniştit om pe care l-am văzut vreodată, nu bea, nu fumează, nu frecventează cercuri de prieteni."

Şi fratele inculpatului, martorul D.I., a declarat următoarele: "Am fost ulterior la vorbitor şi inculpatul mi-a relatat că victima a provocat scandal în lipsa noastră, moment în care l-a ameninţat pe inculpat că îl omoară, iar inculpatul mi-a spus că victima a luat un cuţit în mână, personal am mai auzit ca victima să îl ameninţe cu moartea pe inculpat şi cu alte ocazii. Ştiu că victima nu îl suporta pe inculpat şi se comporta cu el altfel decât se comporta cu mine şi sora mea. Din ce ţin minte şi de la bunica, ştiu că pe fratele meu îl bătea. Pe sora mea şi pe mine victima nu ne-a bătut niciodată, şi pentru fapte pe care le făceam eu nu mă pedepsea, în schimb, pentru aceleaşi fapte îl pedepsea pe inculpat. îi reproşa orice lucru, cum ar fi că inculpatul făcea curat sau spăla ceva, iar victima nu era mulţumită. Cunosc că în dimineaţa aceleaşi zile, victima se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Ştiu că inculpatul era cea mai liniştită persoană pe care am cunoscut-o eu. Făcea treburile gospodăreşti în casă şi nu mă punea la treabă pe mine, nu bea, nu fuma, chiar mie îmi spunea să nu mai fumez. Cunosc şi faptul că inculpatul este un om foarte milos, dacă vedea de pe balcon un câine, îmi cerea să merg să-i dau de mâncare. Arăt că, fiind mai mic, îl mai provocam la bătaie din joacă şi dacă insistam prea mult sau dădeam prea tare, observam că se uită urât la mine, moment în care mă opream."

Şi ceilalţi martorii audiaţi, vecini cu inculpatul, au cunoştinţă despre relaţiile tensionate dintre părţi. Astfel, martorul K.T., susţine următoarele: "Arăt că în urmă cu 2 ani şi jumătate, am auzit strigăte pe scara blocului şi am urcat la etaj ,să văd ce s-a întâmplat, am constatat că fusese un incident între inculpat şi tatăl acestuia, iar la momentul în care am ajuns, bătrânul se ştergea la nas plin de sânge, de asemenea se afla în stare avansată de ebrietate. Nu cunosc motivul pentru care izbucnit scandalul respectiv. ( ... ). Ulterior, am aflat că între părţi au mai avut loc altercaţii fără să cunosc motivul acestora. Despre inculpat şi familia acestuia pot să spun că e o familie foarte liniştită pe care îi cunosc din 2000. Nu am văzut niciodată pe inculpat consumând băuturi alcoolice sau fumând."

Martora S.D. a declarat: "Din câte am auzit de la vecini, între inculpat şi tatăl acestuia au mai avut loc conflicte pe motiv că acesta din urmă nu-l suporta. Personal, nu am auzit decât din când în când voci ridicate, iar nu scandaluri de amploare. Precizez că, din când în când, am mai văzut-o pe victimă aflată sub influenţa băuturilor alcoolice. Mă aflu în relaţii destul de bune cu soţia victimei, respectiv mama inculpatului, şi ştiu că acesta are un comportament foarte liniştit, nu l-am văzut niciodată să stea pe la colţuri cu alţi băieţi, nu l-am văzut băut şi nici fumând. Din relatările mamei am aflat că victima îi reproşa mereu câte ceva, cum ar fi faptul că îşi schimbă frecvent locul de muncă sau că nu lucrează".

Şi martora K.M. susţine următoarele: "Pe inculpat îl cunosc de 6 ani, de când ne-am mutat acolo, şi ştiu că ar fi un om foarte liniştit, ca de altfel şi familia acestuia. Din câte ştiu, între inculpat şi victimă au avut loc discuţii aprinse, ca în orice familie, o singură dată am cunoştinţă de existenţa unui incident de amploare mai mare."

În consecinţă, prima instanţă a reţinut, din coroborarea declaraţiilor menţionate, faptul că între inculpat şi victimă avuseseră loc mai multe conflicte de-a lungul timpului, generate de comportamentul victimei aflată frecvent în stare de ebrietate şi care, datorită acestui motiv, genera scandaluri, aducându-i inculpatului mai multe reproşuri. Mai mult, atât mama şi fraţii inculpatului, cât şi martora S.D. au arătat că victima nu-l suportase niciodată pe inculpat, că îl bătea de mic copil, în timp ce faţă de fraţii lui avea o atitudine contrară. S-a reţinut şi atitudinea inculpatului la momentul comiterii faptei şi ulterior, acesta susţinând că, pe moment, s-a pierdut cu firea, deşi din raportul de expertiză întocmit de S.M.L. Oradea rezultă că acesta a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei. Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că inculpatul a fost internat la Spitalul de Neuropsihiatrie în urmă cu câţiva ani, cu diagnosticul depresie atipică.

Toate aceste aspecte au determinat instanţa de fond să dispună efectuarea unei expertize psihiatrice la I.M.L. Timişoara având ca obiect de a se stabili dacă, la momentul comiterii faptei, inculpatul a avut discernământ sau dacă acesta era parţial, concluziile raportului de expertiză psihiatrică întocmit de I.M.L. Timişoara fiind următoarele: "a) privind diagnosticul clinic retroactiv: comisa de noua expertiză este de acord cu cel stabilit de prima expertiză: tulburare de personalitate instabil-emoţională, cu precizarea decompensării depresive din urmă cu 2 ani, pentru care a fost internat la Psihiatrie Oradea timp de 1 1/2 luni (şi pe care medicii curanţi au numit-o depresie atipică, deşi chiar în foaia de observaţie se face legătura cu stresul provocat de conflictul permanent cu tatăl) şi cu precizarea că, încă de atunci, la examenul psihologic s-a subliniat că exista o "reactivitate accentuată cu potenţial impulsiv-agresiv în situaţii conflictual-afective", ceea ce, la modul ideal, putea fi reţinut ca predictor criminologie în contextul conflictual familial dat, ceea ce, chiar dacă nu s-a întâmplat la cazul în speţă, denotă valoarea criminologică a examenului psihologic, clinic şi testologic, în psihiatria criminologică (existenţa acestei formaţiuni a fost intuită în timp chiar de inculpat, care în declaraţia din 6 octombrie 2006 arată că el i-a spus de mai multe ori mamei - bătută şi ea frecvent de soţ - că ar trebui să divorţeze şi să se mute cu copiii în altă parte, deoarece "se va întâmpla ceva grav, în sensul că vom ajunge să ne omoram între noi", un predictor criminologie pe care, de data aceasta, mama nu l-a luat în seamă); b) privind discernământul raportat la fapta comisă: comisia de noua expertiză are în vedere că în fapta comisă s-a activat tocmai acest potenţial impulsiv-agresiv la conflictul afectiv, în mare măsură structurat de conduita permanent ostil-agresivă din partea tatălui alcoolic (care părea celor din jur ca fiind motivat cu totul iraţional, am putea spune psihanalitic), motiv pentru care considerăm că expertizatul a avut discernământ diminuat raportat la fapta imputată comisă în 9 iulie 2006.

Apreciind că există concluzii contradictorii ale celor două raportate de expertiză, prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize şi la I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, ale cărei concluzii sunt în sensul celor formulate de IML Timişoara, astfel: "Coroborând datele probatorii, medicale şi non medicale înaintate de către instituţia care a solicitat lucrarea, cu examinarea psihiatrică actuală, Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică constată că numitul D.M.N. a prezentat, la data comiterii faptei pentru care este judecat, raptus impulsiv-exploziv (heteroagresiv), declanşat prin mecanisme complexe reactive, la o personalitate labil emoţională. Susnumitul a avut scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului, şi mai ales asupra consecinţelor social negative ale faptei pentru care este judecat, şi faţă de care discernământul a fost diminuat (prin afectarea capacităţii de stăpânire pendinte de mecanisme reactive complexe, motivate victimologic şi facilitată de un pattern de reacţie model disproporţionat). La data examinării de comisie prezenta tulburare de personalitate labil-emoţională. Dat fiind afecţiunea psihică şi potenţialul antisocial, comisia recomandă aplicarea măsurilor de siguranţă medicală prevăzute de art. 113 C. pen.".

În cauză, instanţa de fond a mai dispus efectuarea unui referat de evaluare cu privire la inculpat, din concluziile acestuia, reieşind că inculpatul are perspective medii de reintegrare socială. în referat se regăseşte şi mărturisirea acestuia legată de fapta comisă: "Inculpatul ne-a mărturisit că nu are nici o justificare şi ştie că trebuie să plătească pentru această faptă. El ne-a vorbit în repetate rânduri despre sentimentul de vinovăţie pe care îl resimte acut de când şi-a ucis tatăl, spunându-ne "sunt vinovat pentru că nu m-am mai putut controla". Acesta ne-a descris o serie de posibile alternative prin care consideră că ar fi putut să evite comiterea faptei şi anume aceea că ar fi putut încerca să-şi construiască un viitor doar pentru el şi, în acest fel, să se poată muta de acasă şi să evite conflictele dintre el şi tatăl său, însă chiar dacă a intenţionat asta, salariul mic nu îi permitea acest lucru. De asemenea, el ne-a mai împărtăşit o alternativă, aceea că dacă ar fi fost cineva din familie acasă care să intervină între ei, aşa cum s-a mai întâmplat şi altădată, acest lucru s-ar fi putut evita. M. ne-a mărturisit că experienţa de 1 an a detenţiei l-a făcut să se gândească că era mai bine să-l fi lăsat pe tatăl său să-l înţepe cu cuţitul decât să fie mort, iar el în închisoare acum. Fiind întrebat dacă s-a gândit vreodată că i-ar putea face rău tatălui său, acesta ne-a răspuns că, în ciuda deselor conflicte care erau în casă şi a reproşurilor pe care i le aducea tatăl său, nu s-a gândit niciodată să recurgă la un astfel de gest extrem şi nici de impulsivitate faţă de alţi deţinuţi. Şeful Departamentului Socio- Educativ din Penitenciarul Oradea ne-a spus despre M. că nu ridică probleme de comportament, însă au fost situaţii în care a dat dovadă de impulsivitate fată de alţi deţinuţi."

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând desfiinţarea şi modificarea ei în sensul aplicării unei pedepse în limitele prevăzute de lege şi executarea acesteia prin privare de libertate, pedeapsa aplicată de prima instanţă, respectiv 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86/1 C. pen. fiind nelegală având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracţiunea comisă de inculpat, precum şi dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. potrivit cărora, în cazul infracţiunii săvârşite cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de omor calificat reţinută în sarcina inculpatului fiind de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe şi sub aspectul neaplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, obligatoriu a fi aplicată în astfel de cazuri.

Prin Decizia penală nr. 22/A din 25 martie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a desfiinţat sentinţa dispunând următoarele:

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86/1 şi art. 86/3 C. pen. cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.N.

A majorat pedeapsa de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. şi a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 şi art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este nelegală, aceasta omiţând, totodată, să-i aplice inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, obligatorie potrivit dispoziţiile art. 65 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a constatat că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a dat o încadrare juridică corectă în raport cu aceasta, reţinând dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. pentru motivele arătate pe larg în considerentele hotărârii. Prima instanţă a greşit însă la individualizarea pedepsei, atunci când, fără a indica textul de legal, respectiv art. 76 alin. (2) C. pen., aplicabil în cauză, a redus pedeapsa sub minimul special de 15 ani închisoare prevăzut de lege pentru astfel de infracţiuni, la doar 4 ani închisoare, cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate care stabilesc că, în cazul reţinerii unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa poate fi coborâtă doar până la o treime, respectiv până la 5 ani închisoare, situaţie în care nu era posibilă nici aplicarea dispoziţiilor art. 86/1 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei. De asemenea, instanţa de fond a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen. care prevăd că "aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar potrivit art. 175 C. pen., omorul calificat se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.

Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs, pentru motivele menţionate în parte introductivă a hotărârii, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracţiunea de omor calificat pentru care inculpatul a fost condamnat este pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul infracţiunii de omor, dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.

În consecinţă, pedeapsa aplicată de prima instanţă a fost nelegală, instanţa de apel aplicând minimul legal al pedepsei pentru fapta săvârşită (5 ani închisoare, respectiv o treime din minimul special de 15 ani închisoare). în aceste condiţii, corect s-a constatat de către instanţa de apel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 81 sau art. 86/1 C. pen.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.

în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.N. împotriva deciziei penale nr. 22/A din 25 martie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2695/2008. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2702/2008. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2697/2008. Penal