ICCJ. Decizia nr. 2698/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2698/2008
Dosar nr. 20250/99/200.
Şedinţa publică din 9 septembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 341 din 21 mai 2006 a Tribunalului laşi, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului I.C., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev . de art. 174 alin. (1) C. pen.
A fost respinsă cererea formulată de partea civilă C.I., domiciliat în laşi, judeţul laşi, privind obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, în cuantumul acestora fiind inclusă suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, care va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi întocmit la data de 29 noiembrie 2006, în dosarul nr. 2397/P/2006 înregistrat la instanţă sub nr. 20250/99/2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.C., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în seara zilei de 4/5 septembrie 2006, inculpatul fiind sub influenţa băuturilor alcoolice la locuinţa din laşi, l-a lovit cu o rangă în regiunea capului pe numitul C.D., concubinul fiicei sale, iar după ce acesta s-a prăbuşit pe podea a continuat să-l lovească cu pumnii şi cu picioarele în toate regiunile corpului, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut că, inculpatul şi soţia sa I.R. locuiesc în laşi, în cartierul Tătăraşi. Împreună cu soţii I., într-o cameră separată a imobilului locuieşte fiica acestora A.E., care convieţuia cu victima C.D.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că atât inculpatul cât şi victima erau cunoscuţi ca fiind consumatori de băuturi alcoolice, iar pe fondul consumului de alcool, aceştia se certau frecvent.
A mai reţinut că în seara de 4 septembrie 2006, în jurul orelor 21,00 martora A.E. l-a găsit pe concubinul ei victima C.D., în faţa locuinţei, întins cu faţa în sus şi a constatat că este mort.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 1303 din 11 octombrie 2006 rezultă că moartea victimei C.D. a fost violentă, ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecinţa hemperitoneului masiv în cadrul unui politrumatism cu: traumatism cranio-facial( multiple excoriaţii, echimoze, plăgi contuze); traumatism toracic ( multiple fracturi costale); traumatism abdominal (rupturi hepatice, ruptură pancreatică, contuzie intestinală).
Aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru producerea lor şi loviri active repetate cu obiecte contondente şi comprimare toraco-abdominală.
În momentul decesului sângele victimei conţinea 2,20 grame la mie alcool etilic. Sângele victimei aparţine grupei sanguine A. Decesul a putut data din 4 septembrie 2006.
Din adresa nr. 3656 din 8 septembrie 2006 a I.M.L. laşi rezultă că pe tricoul ridicat de la inculpatul I.C. s-a constatat sânge uman grupa B III.
În urma analizei declaraţiei martorilor T.F., T.M., A.E., declaraţiile date de inculpatul I.C. coroborate cu constatările din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto (filele 5-26 dosar u.p.) şi constatările din raportul medico-legal, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 37122 din 7 septembrie 2006 ( filele 56 - 61 dosar u.p.), a apreciat că probatoriul administrat în cauză, care nu cuprinde probe directe, nu dovedeşte cu certitudine vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
A înlăturat concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 37122 din 7 septembrie 2006 (filele 56-61 dosar u.p.),care concluzionează că fragmentul de urmă de încălţăminte prezentă pe pantalonul numitului C.D., victimă a omorului comis la data de 5 septembrie 2006 în laşi, a fost creată de o încălţăminte care prezintă asemănări de gen cu desenul antiderapant al încălţămintei ridicate de la inculpat, cu motivarea că inculpatul a explicat prezenţa acestei urme pe pantalonul victimei în declaraţia dată la instanţă, în care a susţinut că a încercat să vadă dacă victima mişcă, sens în care a pus piciorul său peste piciorul victimei şi văzând că nu reacţionează şi-a dat seama că aceasta este decedată.
Ţinând cont de faptul că nu s-a administrat nici o probă directă care să demonstreze vinovăţia inculpatului I.C. în comiterea infracţiunii de omor asupra victimei C.D., că nu există martori oculari care să poată expune modalitatea în care a fost agresată victima, şi având în vedere că inculpatul prezintă diagnosticul „tulburare organică de personalitate cu crize comiţiale grand mal şi deteriorare psihocognitivă", prima instanţă considerând că în cauză este aplicabil principiul „in dubio pro reo" potrivit căruia îndoiala profită inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
Ca urmare, acţiunea civilă formulată de partea civilă C.I. privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile constând în cheltuielile de înmormântare, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi. În motivarea apelului Parchetul a solicitat respingerea probelor, cu referire la raportul de necropsie şi declaraţiile martorilor, şi condamnarea inculpatului I.C. pentru infracţiunea de omor.
Prin Decizia penală nr. 12 pronunţată la data de 29 ianuarie 2008 de Curtea de Apel laşi, secţia penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, a fost casată sentinţa primei instanţe şi rejudecand cauza l-a condamnat pe inculpatul I.C., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, din care a dedus reţinerea şi arestarea preventivă cuprinsă între 08 noiembrie 2006 -10 noiembrie 2006.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 113 C. pen., inculpatul I.C. a fost obligat la tratament medical, până la însănătoşire.
În latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.I. suma de 1000 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare.
În fine, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus şi onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel, ca urmare a efectului devolutiv al apelului, a reaudiat martorii A.E., T.F. şi T.M., precum şi pe inculpatul I.C. Totodată a depus diligente pentru audierea martorului M.C., dar audierea lui nu a fost posibilă, la dosar fiind depus procesul-verbal de imposibilitate a executării mandatului de aducere la instanţă.
Coroborând aceste probe cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1303 din 11 octombrie 2006 al IML laşi care a stabilit că moartea victimei C.D. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio respiratorii acute, consecinţa hemoperitoneului masiv în cadrul unui politraumatism (cranio-facial, toracic şi abdominal), că leziunile au fost produse prin loviri active şi repetate şi prin comprimare toracico-abdominală, şi cu adresa nr. 3656 din 8 septembrie 2006 a I.M.L. laşi din care rezultă că pe tricoul ridicat de la inculpatul I.C. s-a constatat sânge uman grupa B III, instanţa de apel a constatat că inculpatul se face vinovat de uciderea victimei C.D.
Astfel, instanţa de apel a constatat că se poate reţine cu certitudine, că între inculpat şi victimă a existat o stare conflictuală şi că în ziua respectivă cei doi au consumat împreună băuturi alcoolice după care între ei a avut loc o altercaţie şi că inculpatul a exercitat asupra victimei, violenţe.
A mai reţinut că la acea dată în casă s-a aflat doar inculpatul şi victima şi a fost exclusă participaţia soţiei inculpatului, la această faptă dat fiind starea în care aceasta se afla (nevăzătoare, bolnavă).
Instanţa de apel a înlăturat şi apărarea inculpatului care a susţinut că, speriat fiind, s-a dus în grădină şi atunci a văzut doi bărbaţi „care au escaladat gardul", părăsind curtea sa, sugerând că aceştia fiind prieteni cu victima ar fi comis omorul. La înlăturarea acestei apărări, instanţa de apel a avut în vedere faptul că inculpatul nu a putut să ofere niciun indiciu pentru identificarea lor, iar din declaraţiile martorilor T.F. şi T.M. a rezultat că, în ziua de 4 septembrie 2006 au fost tot timpul acasă şi nu au văzut ca cei doi indivizi să fi pătruns în curtea inculpatului, aspect ce ar fi fost sesizat cu certitudine de către aceşti martori, deoarece aveau vizibilitate asupra aleii prin care se intră în curtea imobilului inculpatului. Singurul acces din drumul public spre locuinţa inculpatului fiind prin curtea soţilor T.
Aceste împrejurări au fost coroborate cu constatările raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 37122 din 07 septembrie 2006, care a stabilit că, urma de încălţăminte prezentă pe pantalonii victimei C. a fost creată cu o încălţăminte ce prezintă identitate cu desenul antiderapant al încălţămintei ridicate de la inculpatul I.C., şi ale raportului medico-legală nr. 1303 din 11 octombrie 2006 care a stabilit că moartea victimei C.D. a fost violentă, ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecinţa hemperitoneului masiv în cadrul unui politrumatism cu: traumatism cranio-facial (multiple excoriaţii, echimoze, plăgi contuze); traumatism toracic (multiple fracturi costale); traumatism abdominal (rupturi hepatice, ruptură pancreatică, contuzie intestinală).
Din coroborarea acestor probe Curtea de apel a reţinut vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei a fost avut în vedere gradul de pericol sporit al faptei, dar şi vârsta înaintată a inculpatului (73 ani), starea sănătăţii acestuia, conduita bună înainte de a comite fapta, argumente considerate de instanţă, justificatoare pentru o pedeapsă sub limita minimului special prevăzut de textul de incriminare, cu reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Având în vedere concluziile expertizei medico-legale psihiatrice (f. 76 urm. pen.) ce stabileşte că inculpatul prezintă diagnosticul „tulburare organică de personalitate cu crize comiţiale grand mal, deteriorare psihocognitivă", având în vedere şi recomandarea privind instituirea măsurilor prev. de art. 113 C. pen., instanţa l-a obligat pe inculpat la tratament medical până la însănătoşire.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul I.C.. în motivele scrise de recurs şi susţinute oral de apărătorul inculpatului, s-a solicitat casarea deciziei Curţii şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei primei instanţe prin care s-a dispus achitarea inculpatului întrucât fapta nu a fost comisă de el. în susţinerea acestui motiv de recurs s-a arătat că la dosar nu există nicio probă directă care să dovedească vinovăţia inculpatului şi mai mult nu a fost găsită ranga despre care s-a făcut vorbire în rechizitor şi cu care se presupune că inculpatul a lovit victima.
În subsidiar a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
A mai solicitat casarea deciziei din apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă deoarece aceasta, în Decizia pronunţată nu a analizat întregul probator săvârşind astfel, o gravă eroare de fapt, ce a condus la concluzia greşită, că inculpatul a comis infracţiunea de omor.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate, care vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 9 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din analiza întregului material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut o corectă stare de fapt, susţinută de probele administrate în cauză.
Astfel, se poate reţine cu certitudine că inculpatul locuia în acelaşi imobil cu victima (concubinul fiicei sale), iar în după amiaza zilei de 4 septembrie 2006, în locuinţă s-a aflat numai victima, inculpatul şi soţia acestuia, care fiind nevăzătoare şi bolnavă era imobilizată la pat.
În jurul orelor 21,20 victima, decedată, a fost găsită în curte, de către concubina sa, martora A.E.
În concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1303 din 11 octombrie 2006 al IML laşi s-a stabilit că moartea victimei C.D. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio respiratorii acute, consecinţa hemoperitoneului masiv în cadrul unui politraumatism (cranio-facial, toracic şi abdominal), că leziunile au fost produse prin loviri active şi repetate şi prin comprimare toracico-abdominală.
Din adresa nr. 3656 din 8 septembrie 2006 a I.M.L. laşi a rezultat că pe tricoul ridicat de la inculpatul I.C. s-a constatat sânge uman grupa B III.
Totodată de pe pantalonii victimei s-a ridicat o urmă de încălţăminte, care fiind expertizată s-a constatat că a fost creată cu o încălţăminte ce prezintă identitate cu desenul antiderapant al încălţămintei ridicate de la inculpatul I.C.
Coroborând concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1303 din 11 octombrie 2006 al IML laşi care stabileşte cauzele morţii victimei, respectiv insuficienţă cardio respiratorie acută, consecinţa hemoperitoneului masiv în cadrul unui politraumatism (cranio-facial, toracic şi abdominal), şi că leziunile au fost produse prin loviri active şi repetate şi prin comprimare toracico-abdominală, cu urma de pantof ce aparţine inculpatului, găsită pe hainele victimei se poate reţine fără îndoială că agresiunea a fost exercitată de inculpat care a lovit victima şi cu picioarele, provocându-i leziunile descrise.
Că inculpatul a fost cel care a lovit victima rezultă şi din declaraţiile martorilor T.F. şi T.M., vecinii inculpatului care au declarat constant că, pe în după amiaza de 4 septembrie în jurul orelor 20, au auzit gălăgie în curtea inculpatului, au auzit când victima a strigat „ lasă-mă în pace, nu mai trage", apoi prin geamul de la garajul lor, care are vedere în curtea inculpatului, au văzut victima căzută la pământ şi pe inculpat care s-a retras de lângă aceasta.
Apărarea inculpatului potrivit căreia doi indivizi necunoscuţi ar fi bătut victima, este nesusţinută de probe şi corect a fost înlăturată de instanţa de apel. Astfel, martorii T. care aveau vizibilitate deplină în curtea inculpatului, nu au văzut în ziua respectivă alte persoane în curtea inculpatului.
Nejustificată este şi susţinerea inculpatului care încercând să explice existenţa urmei încălţămintei sale pe pantalonii victimei, a arătat că, în seara respectivă în jurul orelor 19, 30 când s-a întors de la farmacie, a găsit victima căzută, a crezut că este beată, şi încercând să o trezească „i-a dat cu piciorul", dar a realizat că acesta murise.
Această oră indicată de inculpat, coincide cu ora indicată de martorii T., la care au auzit gălăgie în curtea acestuia, şi când au auzit strigătele victimei să fie lăsată în pace.
Coroborând toate aceste împrejurări şi cu starea conflictuală existentă între inculpat şi victimă şi cu împrejurarea că în urmă cu 5-6 ani inculpatul a lovit victima cu o rangă metalică în cap, provocându-i grave leziuni craniene, ce au determinat internarea acesteia în Spitalul de Neurochirurgie( declaraţia martorei T.M.), se poate reţine că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită şi că nu sunt motive pentru achitarea acestuia, Decizia instanţei de apel fiind temeinică şi legală.
Nu se impune casarea deciziei nici sub aspectul individualizării pedepsei întrucât, Curtea a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind criteriile de individualizare a pedepsei şi art. 52 C. pen.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei de 5 ani închisoare s-a ţinut cont, pe de o parte, de gradul sporit de pericol social al faptei inculpatului, soldată cu decesul victimei, de agresivitatea inculpatului în ciuda vârstei pe care o are, şi de atitudinea acestuia după comiterea faptei, care a abandonat victima în curtea locuinţei şi s-a închis în casă, şi pe de altă parte, de persoana inculpatului care este în vârstă de 73 de ani şi a comis fapta cu discernământ diminuat având diagnosticul de „ tulburare organică de personalitate cu crize comiţiale grand mal şi deteriorare psihocognitivă". întrucât pentru aceste din urmă motive instanţa a acordat largi circumstanţe atenuante, şi nu au fost identificate alte împrejurări care să fie considerate drept circumstanţe atenuante, instanţa de recurs apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate şi ca urmare nici schimbarea modalităţii de executare a acesteia.
Faţă de considerentele arătate, şi neconstatându-se nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, conform art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că Decizia atacată este temeinică şi legală sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente urmează ca recursul inculpatului I.C. să fie respins, ca nefondat, în conformitate cu art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 12 din 29 ianuarie 2008 a Curţi de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2674/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2837/2008. Penal → |
|---|
