ICCJ. Decizia nr. 2743/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2743/2008

Dosar nr. 4035/100/2008

Şedinţa publică din 11 septembrie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 37 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii:

1. G.V. , fără antecedente penale;

2. T.M., fără antecedente penale.

3. N.I., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire, respectiv aderare (inculpaţii T.M. şi N.I.) la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul G.V. a fost condamnat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 270, 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., după schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 861 C. pen, art. 862 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 5 ani şi s-a atras atenţia acestuia asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul urmând a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Maramureş.

b) să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existentă.

In temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv începând cu data de 11 iulie 2007 şi până la data de 5 septembrie 2007.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul G.V. prin încheierea penală din 4 septembrie 2007.

Inculpatul T.M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă prev. de art. 270 C. pen. rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen, după schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea de contrabandă prevăz. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86¹ C. pen., art. 86² C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani şi s-a atras atenţia acestuia asupra prevederilor art. 86 ⁴ C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul urmând să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş.

b) să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul T.M., prin încheierea din 4 septembrie 2007.

Inculpatul N.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 74 Iit. a) C. pen, art. 76 lit. e) C pen. după schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. pen. din infracţiunea de contrabandă, prevăz. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 81, art. 82 C pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 2 luni şi s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 88 C pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu 11 iulie 2007 şi până la data de 5 septembrie 2007.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul N.I. prin încheierea din 4 septembrie 2007.

În temeiul art. 118 lit. a) C. pen., s-au confiscat 6000 pachete de ţigări, marca Ronson, aflate în camera de corpuri delicte a IPJ Maramureş în baza actului existent la fila 111 dosar de urmărire penală (DOVADA seria E nr. 3155).

În temeiul art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpatul G.V. s-a deplasat de mai multe ori în Ucraina participând cu ansamblul folcloric la mai multe evenimente şi în aceste împrejurări l-a cunoscut pe cetăţeanul ucrainean pe nume C.D., cu care s-a înţeles să deruleze afaceri cu ţigări de provenienţă ucraineană. Mai exact, cetăţeanul ucrainean procura ţigările, se ocupa de trecerea ţigărilor peste frontiera româno-ucraineană de pe Vârful Polonica din Munţii Maramureşului, după care baxurile cu ţigări erau ascunse în zona cu vegetaţie pe teritoriul românesc, de unde urmau a fi ridicate de către inculpatul G.V., care după comercializarea ţigărilor urma să se deplaseze din nou în Ucraina pentru a-i preda diferenţa de bani provenită din valorificarea ţigărilor, întrucât parte din preţ era predată anterior cetăţeanului ucrainean.

În acest scop, inculpatul G.V. şi cetăţeanul ucrainean C. au făcut schimb de numere de telefon, iar inculpatul i-a predat cetăţeanului ucrainean un avans de 1.000 Euro, urmând ca după comercializarea ţigărilor să-i mai predea acestuia suma de 800 de Euro.

În prima decadă a lunii iulie 2007 inculpatul G.V. a fost contactat telefonic de către C.D. care i-a comunicat că în perioada următoare, vor fi introduse în România în zona Muntelui Polonica, 12 baxuri cu ţigări care vor fi ascunse la circa 100 de metri de graniţă, pe teritoriul românesc.

În acest context, la data de 08 iulie 2007, inculpatul G.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul T.M., care-i este văr şi care lucra la o stână de oi, aparţinând tatălui său, situată pe Vârful Polonica, în apropierea semnului de frontieră nr. 345, ocazie cu care inculpatul T.M. a fost de acord să transporte ţigările din Vârful Polonica până la poalele acestuia, în apropierea fostului pichet al grănicerilor de lângă comuna Bistra, contra sumei de 1.000 lei.

În seara zilei de 10 iulie 2007, în jurul orelor 22,00, inculpatul T.M. a fost contactat telefonic din nou de către inculpatul G.V., care i-a adus la cunoştinţă faptul că ţigările au fost trecute pe teritoriul românesc, fiind ascunse sub un brad pe Vârful Polonica.

Inculpatul G.V. i-a solicitat inculpatului T.M. să mai găsească o persoană care să-l ajute la transportul ţigărilor până în apropierea postului pichet al grănicerilor de la mărginea localităţii Bistra, unde vor fi aşteptaţi cu o maşină de către acesta.

Imediat după această convorbire telefonică, inculpatul T.M. a discutat cu inculpatul N.I., care a fost de acord să-l ajute pe primul la transportul ţigărilor, contra sumei de 200 lei, bani pe care îi va primi ulterior de la inculpatul G. căruia îi aparţin ţigările.

În cursul aceleiaşi seri, cei doi inculpaţi T. şi N. au luat doi cai aparţinând lui T.M. (tatăl inculpatului cu acelaşi nume) şi s-au deplasat către Vârful Polonica, pe direcţia semnului de frontieră 357, unde, de sub un brad au ridicat 12 baxuri cu ţigări ambalate în saci de material plastic.

În aceeaşi seară, în jurul orelor 22,00 - 22,20 inculpatul G.V. s-a deplasat cu un autoturism marca Opel Vectra, înmatriculat MM, având doar luminile de poziţie aprinse, dinspre comuna Bistra spre fostul pichet al grănicerilor de la poalele Vârfului Polonica, unde a oprit şi a aşteptat în maşină sosirea inculpaţilor T.M. şi N.I.

Poliţiştii de frontieră L.R.I. şi B.G., care în ziua de 10 iulie 2007 efectuând serviciul de patrulare şi supraveghere în zona semnelor de frontieră nr. 345-360 au observat în jurul orelor 22,00-22,30 autoturismul condus de inculpatul G.V. care se deplasa pe drumul dinspre comuna Bistra, iar la scurt timp au auzit zgomote de copite care venea dinspre Vârful Polonica, s-au hotărât să urce înspre creastă, pentru a cerceta zona.

După aproximativ 200 de metri au observat în întuneric mai multe siluete, moment în care a somat persoanele să stea pe loc, punându-şi lanternele în funcţiune au constatat că inculpatul T.M. ţinea de căpăstru un cal pe care se aflau mai multe baxuri cu ţigări, iar la câţiva metri mai în spate se afla un alt cal pe care se aflau legate alte baxuri cu ţigări.

Inculpatul T.M. a declarat că celălalt cal pe care, de asemenea, se aflau baxuri cu ţigări a fost condus de inculpatul N.I. care însă a fugit în momentul când au fost somaţi să stea.

Poliţiştii de frontieră şi inculpatul T.M. au coborât cu cei doi cai spre comuna Bistra, iar după ce s-au deplasat circa 300 de metri pe drumul forestier au observat autoturismul marca Opel Vectra la volanul căruia se afla inculpatul G.V., care iniţial nu a recunoscut că ţigările îi aparţineau, însă ulterior Ie-a spus poliţiştilor că ţigările îi aparţin şi că el i-a plătit pe T.M. şi N.I. să le transporte din Vârful Polonica până jos.

Valoarea în vamă a celor 6.000 de pachete de ţigări marca Ronson (12 baxuri) este de 22.849 lei, conform adresei nr. 2442 din 11 iulie 2007, existente la fila 117 din dosarul de urmărire penală.

In raport de starea de fapt expusă anterior, instanţa a apreciat că încadrările juridice date faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de trimitere în judecată, nu sunt corespunzătoare pentru motivele ce urmează a fi prezentate.

în primul rând, nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.V. şi respectiv aderare la un astfel de grup în sarcina inculpaţilor T.M. şi N.I., întrucât din întreaga probaţiune administrată în cauză, nu rezultă existenţa unui grup infracţional organizat, aşa cum este definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

Astfel, conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prin "grup infracţional organizat" se înţelege "grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material", precizându-se chiar în conţinutul aceluiaşi aliniat că "nu constituie grup infracţional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are conţinut sau o structură determinată, ori roluri prestabilite pentru membrii său în cadrul grupului".

După cum se poate observa din analiza textului legal menţionat anterior, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat, în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică prestabilită, o ierarhizare în rândul membrilor grupului, respectiv rolul fiecărui membru în comiterea infracţiunilor să fie dinainte cunoscut.

Din ansamblul probator existent, instanţa a apreciat că aceste condiţii necesare pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat, nu au fost dovedite.

O condiţie de existenţă a grupului infracţional organizat, impune ca acesta să nu aibă caracter ocazional, ci trebuie să aibă o continuitate în timp, să fie constituit pe baza unui studiu prealabil, în care membrii să aibă roluri prestabilite şi reguli specifice unei unităţi structurate.

Aşa cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor atât din faza de urmărire penală, cât şi din faza de judecată, activitatea desfăşurată de ei a avut caracter ocazional, neavând continuitate în timp, nici unul dintre inculpaţi nu a desfăşurat anterior activităţi infracţionale similare celor de care sunt acuzaţi în prezentul dosar, iar organul de urmărire penală nu a adus probe care să demonstreze aspectul examinat, situaţie în care inculpaţii bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie nu sunt obligaţi să probeze nevinovăţia lor.

În ceea ce priveşte atitudinea psihică, membrii grupului trebuie să cunoască faptul că fac parte dintr-o grupare creată tocmai pentru comiterea unor infracţiuni grave, precum şi rolul şi atribuţiile pe care le vor avea în cadrul grupului, ori în prezentul dosar inculpaţii nu au avut roluri prestabilite, nu au acţionat în mod coordonat o anumită perioadă de timp în cadrul unei ierarhii prestabilite, activităţile infracţionale pe care le-au desfăşurat fiind specifice unei anumite forme de participaţie ocazională.

Legătura subiectivă dintre inculpaţi, cooperarea dintre aceştia este specifică pluralităţii ocazionale, fiind condiţie de existentă a acesteia şi nu trebuie confundată cu forma de organizare necesară unei pluralităţi constituite care presupune însă şi alte condiţii suplimentare de genul celor enunţate anterior.

Pentru toate considerentele de mai sus, instanţa a apreciat în cauză nu au fost dovedite elementele necesare existenţei unui grup infracţional organizat, nefiind practic în prezenţa unui astfel de grup, aşa cum cere definiţia legală şi pe cale de consecinţă, nu există nici acţiunea de "constituire" reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului G. şi nici acţiunea de "aderare" la un astfel de grup a inculpaţilor T. şi N., pronunţându-se în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Instanţa a respins cererea formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. pentru următoarele considerente.

În primul rând, cele două texte de lege menţionate incriminează, cu mici deosebiri, ca infracţiuni distincte, fapte asemănătoare şi care pun în discuţie însăşi definiţia infracţiunii de constituire a grupului infracţional organizat, respectiv întinderea câmpului de aplicare a dispoziţiilor legale care o sancţionează.

S-a constatat că ambele infracţiuni vizează forme de asociere, iar dacă în privinţa grupului infracţional organizat există definiţia legală în cuprinsul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, în ceea ce priveşte noţiunea de "asociere" regăsită în conţinutul art. 323 C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, nefiind definit în Codul penal rămâne doctrinei rolul de a stabili înţelesul acesteia.

În sens doctrinar, prin "asociere" se înţelege o structură organică, o repartizare a atribuţiilor între membrii grupării, un program de activitate în care trebuie să intre săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, asocierea fiind o pluralitate constituită de făptuitori.

Instanţa a apreciat că din probele administrate în cauză, nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. cu raportare la art. 8 din Legea nr. 39/2003, întrucât cooperarea dintre inculpaţi la săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală este specifica participaţiei ocazionale, prevăzute în titlul III capitolul III din Partea generală a Codului penal.

Infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută în art. 323 C. pen. şi participatia penală reglementata în art. 23 şi urm. C. pen. sunt două instituţii diferite.

In cazul participaţiei, pericolul social provine din comiterea infracţiunii, pluralitatea reprezintă un element de accentuare a pericolului, care însă nu derivă din faptul că sunt mai mulţi infractori, ci din săvârşirea infracţiunii.

În cazul asocierii pentru săvârşirea de infracţiuni, pericolul social provine din însăşi constituirea şi fiinţarea pluralităţii, al cărei scop este comiterea uneia sau mai multor infracţiuni, asocierea are o existenţă independentă, cu o durată de timp şi implică o activitate de organizare a acţiunilor infracţionale, ceea ce în prezenta cauză nu poate fi reţinut acest aspect nerezultând din probaţiunea administrată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 trebuie precizat că elementul material al laturii subiective a infracţiunii constă în acţiunea de "introducere" sau "scoatere" în sau din ţară prin orice mijloace a bunurilor sau mărfurilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal.

Condiţia sau cerinţa esenţială a elementului material al contrabandei se referă la locul săvârşirii ei. In conformitate cu prevederile art. 270 din Legea nr. 86/2006, rezultă că o condiţie intrinsecă a laturii obiective a infracţiunii de contrabandă este aceea ca introducerea sau scoaterea din tară a bunurilor să aibă loc prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal.

Momentul consumări infracţiunii de contrabandă îl reprezintă momentul în care sunt îndeplinite practic toate condiţiile cerute de lege pentru existenţa infracţiunii, în speţă momentul introducerii din Ucraina în România prin alt loc decât cel stabilit pentru control vamal a 6.000 de pachete de ţigări marca Ronson.

Subiect activ al unei infracţiuni de contrabandă este persoana fizică ce a săvârşit fapta direct şi nemijlocit în calitate de autor sau a participat la săvârşirea ei în calitate de instigator sau complice.

Aşa cum este definit în cuprinsul art. 24 C. pen., autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.

S-a apreciat, că inculpaţii G., T. şi N. nu au desfăşurat în mod nemijlocit activitatea de introducere din Ucraina în România a celor 12 baxuri cu ţigări marca Ronson, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal şi pe cale de consecinţă, nu pot avea nici calitate de autori ai infracţiunii de contrabandă. De altfel, chiar în cuprinsul rechizitoriului (fila 2, aliniat final), procurorul a reţinut că inculpatul G.V. contactându-l telefonic pe inculpatul T.M. "îi solicită acestuia să-şi mai găsească o persoană cu care să se deplaseze pe Vârful Polonica, unde, sub un brad, au fost depozitate de către cetăţenii ucraineni 12 baxuri cu ţigări...".

A rezultat aşadar cu claritate că acţiunea de trecere peste frontieră, în modalitatea introducerii în România din Ucraina a ţigărilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal a fost realizată de alte persoane, rămase neidentificate.

Aşa cum a rezultat însă din probaţiunea administrată în cauză, infracţiunea de contrabandă a fost realizată prin cooperarea inculpaţilor G.V. şi T.M., în calitate de complici, persoane care au contribuit la săvârşirea faptei.

Aşadar, "voinţa comună" a inculpaţilor G. şi T., în comiterea infracţiunii de contrabandă a existat şi este reţinută de către instanţă, însă ca o condiţie necesară a participaţiei penale, respectiv a complicităţii dar nicidecum ca element constitutiv al unei infracţiuni săvârşite într-o pluralitate constituită.

Activitatea desfăşurată de inculpatul G.V. care în cursul lunii iunie 2007 a intrat în legătură cu un cetăţean ucrainean, stabilind ca acesta din urmă să treacă peste frontiera româno-ucraineană prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal ţigări, constituie complicitate la infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., pentru care instanţa i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.

Instanţa a procedat la schimbarea de încadrare juridică în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., întrucât activitatea desfăşurată de inculpatul G.V. nu poate fi circumscrisă actelor de executare, el nerealizând în mod nemijlocit trecerea peste frontieră a ţigărilor. Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul G.V. a îmbrăcat forma unei complicităţi morale nemijlocite şi anterioare, întrucât inculpatul a întărit şi întreţinut hotărârea autorului de a săvârşi fapte, înainte ca acesta să fi păşit la efectuarea unor acte de executare, dar în vederea acestei executări.

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de inculpatul T.M. care la data de 08 iulie 2007 în urma discuţiei telefonice cu inculpatul G.V. a fost de acord să transporte ţigările de pe Vârful Polonica până la poalele acestuia, ştiind că ţigările au fost introduse în mod ilegal pe teritoriul românesc, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. pentru care instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.

Inculpatul T.M. a promis inculpatului G.V. înainte de săvârşirea faptei că va tăinui bunurile provenite din comiterea acelei fapte ajutând ulterior la transportul acestora, fiind practic în prezenţa unei complicităţi mijlocite la complicitatea la infracţiunea de contrabandă.

Modul în care contribuţia complicelui T.M. s-a inserat în ansamblul activităţii infracţionale este " mijlocit" întrucât contribuţia sa prin promisiunea că va tăinui bunurile provenite din infracţiune asigurând transportul lor ulterior, se realizează prin intermediul unui alt participant (inculpatul G.), al unui alt complice cunoscut fiind în literatura juridică şi în practică faptul că în categoria complicităţii zisă mijlocită intră de pildă complicitatea la instigare, complicitatea la complicitate şi instigarea la complicitate.

în ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul N.I., care în data de 10 iulie 2007, după introducerea în ţară a ţigărilor în mod ilegal a fost de acord să ajute la transportul ţigărilor de pe Vârful Polonica, unde au fost depozitate şi până în apropierea fostului pichet al grănicerilor de la marginea localităţii Bistra, contra sumei de două milioane lei, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. pentru care instanţa i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 luni închisoare.

Instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. întrucât activitatea desfăşurată de inculpat nu se încadrează în categoria actelor de executare, dimpotrivă acţiunea sa infracţională se produce după ce infracţiunea de contrabandă a fost consumată, ţigările fiind introduse în mod ilegal pe teritoriul românesc de alte persoane.

Activitatea inculpatului N. nu poate fi calificată nici ca o formă de complicitate la infracţiunea de contrabandă asemenea activităţii desfăşurate de ceilalţi inculpaţi, întrucât înţelegerea avută de inculpatul T.M. cu inculpatul N. ca acesta din urmă să-i acorde sprijin în transportul ţigărilor introduse ilegal în România contra unei sume de bani, cunoscând că bunurile respective provin din activităţi de contrabandă, a avut loc ulterior consumării infracţiunii de contrabandă, ori este cunoscut în doctrină faptul că nu există complicitate posterioară, fiindcă nu se poate sprijini activitatea de realizare a unei fapte după ce aceasta s-a terminat.

Instanţa apreciind să scopul pedepselor poate fi atins şi fără executarea acestora în regim de detenţie, în temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor G.V. şi T.M., fixând măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună inculpaţii pe durata termenului de încercare conform dispozitivului prezentei.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.I. instanţa a apreciat că modalitatea de individualizare a executării pedepsei la care a fost condamnat este suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 2 luni, atrăgând atenţia acestuia asupra prevederilor art. 83 C. pen.

La individualizarea pedepsei şi a modului de executare, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii care a fost reţinută în sarcina fiecărui inculpat, modalitatea şi mijloacele concrete de săvârşire a infracţiunii, atitudinea sinceră avută de inculpaţi în cursul procesului penal, precum şi lipsa antecedente lor penale, aspect reţinut ca şi circumstanţă atenuantă personală în favoarea fiecărui inculpat, ceea ce a determinat ca pedepsele aplicate acestora să fie stabilite sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Maramureş, şi inculpaţii G.V., T.M. şi N.I., D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Maramureş, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea parţială a hotărârii atacate şi judecând cauza condamnarea celor trei inculpaţi şi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 270 rap.la art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În motivele de apel D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş, a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică sub aspectul achitării inculpaţilor G.V., T.M. şi N.I., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, precum şi sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 270 rap. la art.274 din Legea nr. 86/2006, în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 270 şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, şi respectiv art. 221 C. pen.

Apelantul consideră că acest grup nu are caracter ocazional, aşa cum a apreciat instanţa, că presupune o anumită ierarhizare şi coordonare a membrilor grupului, fiind constituit pentru o perioadă nedeterminată.

Astfel, în faza de urmărire penală inculpatul G.V. a recunoscut faptul că pe cetăţenii ucraineni printre care unul pe nume „C.D." i-a cunoscut de mai mult timp, în Ucraina.

În aceste circumstanţe inculpatul G.V. s-a deplasat personal în Ucraina, unde a discutat cu cetăţenii ucraineni detaliile organizării unor activităţi de contrabandă cu ţigări la frontiera româno-ucraineană, din zona Vârfului Polonica din Munţii Maramureşului.

Potrivit înţelegerii cetăţenii ucraineni se obligau să achiziţioneze ţigările, să le ambaleze în saci din material plastic de culoare închisă pentru a le feri de umezeală şi a le face greu vizibile, iar apoi să le transporte peste frontieră şi să le ascundă în vegetaţie spre interiorul teritoriului românesc, având drept repere anumite semne de frontieră.

Cu privire la perioada pentru care a fost constituit grupul s-a arătat că bazele constituirii acestuia s-au pus în luna iunie 2007, prima activitate de contrabandă a avut loc în noaptea de 10/11 iulie 2007, iar dacă afacerea ar fi mers, aceasta s-ar fi derulat în continuare după cum rezultă din declaraţia olografă a inculpatului G.V.

În motivele de apel s-a mai arătat că nici alegerea inculpatului T.M. pentru ridicarea baxurilor de ţigări din zona frontierei nu a fost întâmplătoare.

Inculpatul T.M. a fost ales de inculpatul G.V. pe de o parte, pentru că sunt rude, fapt ce conferă o anumită încredere, iar pe de altă parte, pentru faptul că acesta lucrând la o stână localizată pe Vârful Polonica din munţii Maramureşului, în apropierea frontierei româno-ucrainene, avea acces în acea zonă izolată fără a trezi suspiciuni poliţiştilor de frontieră, care aveau evidenţa nominală a persoanelor ce-şi desfăşoară activitatea la acea stână precum şi a muncitorilor forestieri din zonă.

Inculpatul N.I. lucrează la aceeaşi stână putându-se apropia astfel de frontieră fără probleme.

Pentru motivele arătate mai sus, s-a apreciat că inculpatul G.V. împreună cu mai mulţi cetăţeni ucraineni, printre care unul pe nume „C.D." au constituit un grup infracţional organizat, în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, iar inculpaţii T.M. şi N.I. au sprijinit acest grup prin ridicarea celor 12 baxuri cu ţigări din zona frontierei româno-ucrainene şi transportul acestora către interiorul teritoriului românesc, toţi participanţii urmărind săvârşirea infracţiunii de contrabandă în scopul de a obţine un beneficiu financiar.

Inculpaţii G.V., T.M. şi N.I., au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii penale atacate şi reducerea pedepsei aplicate acestora, cu reţinerea şi a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În motivele de apel inculpaţii G.V. şi N.I. au arătat că au recunoscut comiterea faptelor, nu au antecedente penale, au o bună conduită în familie şi societate, iar instanţa de fond avea posibilitatea să reţină în favoarea acestora şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., cu reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege şi suspendarea condiţionată a executării acestora în baza art. 81 şi art. 82 C. pen., fără a fi necesară menţinerea controlului judiciar în condiţiile art. 86/1 C. pen.

Inculpatul T.M. în motivele de apel a arătat că vinovăţia sa constă în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 221 C. pen., şi nu a celei de complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 270 şi art. 274 din Legea nr. 86 /2006, întrucât a preluat ţigările de pe teritoriul românesc, fără să ştie cum au ajuns în acel loc, având reprezentarea că acestea au o provenienţă legală. Nu a cunoscut pe autorii infracţiunii de contrabandă, nu a luat legătura cu aceştia şi nu cunoaşte că ţigările au fost trecute peste graniţă.

Apelurile formulate de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş, şi inculpaţi au fost respinse, pentru următoarele considerente.

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că inculpatul G.V. s-a deplasat de mai multe ori în Ucraina, participând cu un ansamblu folcloric la mai multe evenimente culturale, şi în aceste împrejurări I-a cunoscut pe cetăţeanul ucrainean pe nume „C.D.", cu care s-a înţeles să deruleze afaceri cu ţigări de provenienţă ucraineană, urmând ca cetăţeanul ucrainean să procure ţigările, să le treacă peste frontiera româno-ucraineană de pe Vârful Polonica din mun. Maramureşului, după care baxurile cu ţigări să fie ascunse în zone cu vegetaţie de pe teritoriul românesc, de unde urmau a fi ridicate de către inculpatul G.V. care după comercializarea acestora urma să se deplaseze din nou în Ucraina pentru a preda diferenţa de bani provenită din valorificarea ţigărilor, întrucât parte din preţ era predată anterior cetăţeanului ucrainean.

În acest scop inculpatul G.V. şi cetăţeanul ucrainean C. au făcut schimb de numere de telefon iar inculpatul i-a predat cetăţeanului ucrainean un avans de 1000 Euro, urmând ca după comercializarea ţigărilor să-i mai predea acestuia suma de 800 Euro.

În prima decadă a lunii iulie 2007, inculpatul G.V. a fost contactat telefonic de către numitul Colea care i-a comunicat că în perioada următoare vor fi introduse in România în zona Muntelui Polonica 12 baxuri cu ţigări care vor fi ascunse la circa 100 m de graniţă, pe teritoriul românesc.

La data de 8 iulie 2007, inculpatul G.V. I-a contactat telefonic pe inculpatul T.M. care este rudă cu acesta şi care lucra la o stână de oi, aparţinând tatălui său, situată pe vârful Polonica în apropierea semnului de frontieră cu nr. 345, ocazie cu care inculpatul T.M. a fost de acord să transporte ţigările din vârful Polonica până la poalele acestuia, în apropierea fostului pichet de grăniceri de lângă comuna Bistria, contra sumei de 1.000 lei.

În seara zilei de 10 iulie 2007 în jurul orelor 22,00 inculpatul T.M. a fost contactat telefonic din nou de către inculpatul G.V. care i-a adus la cunoştinţă faptul că ţigările au fost trecute pe teritoriul românesc, fiind ascunse sub un brad pe vârful Polonica.

După aceasta, inculpatul T.M. i-a solicitat sprijinul inculpatului N.I., care a fost de acord să-l ajute la transportul ţigărilor pentru suma de 200 lei pe care urma să o primească de la inculpatul G. căruia îi aparţineau ţigările.

În cursul aceleaşi seri, cei doi inculpaţi respectiv T. şi N., au luat doi cai aparţinând tatălui inculpatului T. şi s-au deplasat către vârful Polonica, de unde au ridicat cele 12 baxuri cu ţigări, ambalate în saci din material plastic, pe care trebuia să le transporte până la un loc accesibil mijloacelor de transport, de unde urmau să fie preluate de către inculpaţii G., însă pe traseu au fost surprinşi de poliţia de frontieră, care a confiscat ţigările şi i-a reţinut pe inculpaţi.

Starea de fapt prezentată mai sus nu a fost contestată de inculpaţi.

Referitor la apelul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş, s-au reţinut următoarele :

Instanţa de fond în mod întemeiat a stabilit că în sarcina inculpatului G.V. nu poate fi reţinută infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi de aderare la un asemenea grup în sarcina inculpaţilor T.M. şi N.I., întrucât din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă constituirea unui grup infracţional organizat, aşa cum este definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material, precizându-se în conţinutul aceluiaşi aliniat că nu constituie grup infracţional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are conţinut sau o structură determinată, ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Din analiza textului legal menţionat mai sus, rezultă că pentru existenţa grupului sunt necesare cel puţin trei persoane, acest grup să funcţioneze o anumită perioadă de timp, în cadrul grupului să existe o coordonare ierarhică prestabilită, iar rolul fiecărui membru să fie stabilit în mod concret.

O condiţie esenţială este ca grupul infracţional organizat să nu aibă caracter ocazional ci aceasta presupune o continuitate în timp, o organizare ierarhică, atribuţii concrete pentru fiecare membru al grupului infracţional.

Aşa cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală, la instanţa de fond şi în apel, activitatea desfăşurată de aceştia a avut un caracter ocazional neavând continuitate în timp, întrucât nici unul dintre inculpaţi nu a desfăşurat anterior activităţi de acest gen.

Din probele administrate în cauză, a rezultat cu certitudine că inculpatul G. a luat legătura cu inculpatul T. pentru a transporta ţigările până la un loc accesibil mijloacelor de transport, iar acesta din urmă pe considerentul că nu putea singur să transporte ţigările a apelat la ajutorul inculpatului N., de unde nu a rezultat constituirea grupului infracţional organizat în condiţiile stabilite de disp. art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, ci o colaborare ocazională, care era necesară pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de complicitate la contrabandă sau tăinuire, întrucât fără această colaborare nu se putea realiza activitatea materială a comiterii infracţiunii.

În mod legal instanţa de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului G. din calitatea de autor al infracţiunii de contrabandă în cea de complice la această infracţiune întrucât activitatea desfăşurată de inculpatul G. nu se încadrează în actele de executare specifice infracţiunii de contrabandă, acesta nu a realizat nemijlocit trecerea ţigărilor peste graniţă, ci doar a contribuit la menţinerea hotărârii autorului infracţiunii de comitere a unor astfel de fapte.

Cu privire la apelul formulat de inculpaţi s-au reţinut următoarele:

Susţinerile inculpatului T. în sensul că activitatea acestuia nu ar realiza elementele constitutive ale complicităţii la contrabandă, ci cele ale infracţiunii de tăinuire, nu sunt întemeiate, întrucât acesta a promis inculpatului G. înainte de comiterea infracţiunii că va tăinui bunurile provenite din săvârşirea faptei, ajutând ulterior la transportul bunurilor obiect al infracţiunii, fiind o complicitate la complicitatea inculpatului G. aşa cum a reţinut în mod corect instanţa de fond.

Nici solicitarea tuturor inculpaţilor de a se reţine în favoarea acestora şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepselor aplicate acestora şi suspendarea condiţionată a executării pedepselor, potrivit art. 81 şi art. 82 C. pen., nu au fost întemeiate, întrucât instanţa de fond a reţinut în favoarea tuturor inculpaţilor circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., iar pedepsele aplicate acestora au fost reduse sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor.

Nu s-a impus nici schimbarea modalităţii de executare a pedepselor cu privire la inculpaţii G. şi T., raportat la gravitatea faptei comise de aceştia, iar prin măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpaţilor s-a urmărit împiedicarea acestora de la comiterea unor alte asemenea fapte şi o supraveghere mai atentă a comportamentului acestora pe perioada stabilită de către instanţa de fond.

S-a apreciat că instanţa de fond în mod legal i-a achitat pe toţi inculpaţii cu privire la constituirea sau aderarea la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/23003, că în mod legal a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului G. din autor al infracţiunii de contrabandă în complicitate la această infracţiune, că activitatea inculpatului T. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la contrabandă şi nu de tăinuire cum în mod neîntemeiat susţine acesta, că nu se impune să se reţină în favoarea inculpaţilor şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepselor aplicate acestora şi renunţarea la supravegherea stabilită în sarcina inculpaţilor G. şi T., în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelurile formulate de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş, şi inculpaţii G.V., T.M. şi N.I., împotriva sentinţei penale nr. 37 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş, au fost respinse ca nefondate.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 11 iulie 2007 şi până la data de 5 septembrie 2007.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., măsura obligării inculpaţilor de a nu părăsi ţara dispusă prin încheierea din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Maramureş a fost menţinută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva aceste] decizii, în termen legal au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş, şi inculpaţii G.V., T.M. şi N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Reprezentantul parchetului a criticat hotărârile, pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul achitării inculpaţilor G.V., T.M., N.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, precum şi sub aspectul schimbării încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 270 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi respectiv art. 221 C. pen., acest grup neavând caracter ocazional, cum a apreciat instanţa, presupunând o anumită organizare ierarhică şi coordonare a mişcărilor membrilor grupului, fiind constituit pentru o perioadă nedeterminată de timp, din actele şi lucrările dosarului rezultând perioada pentru care a fost constituit grupul, că membrii acestuia au acţionat în mod coordonat, iar activităţile infracţionale desfăşurate de aceştia au dovedit că şi-au gândit temeinic şi organizat modul de operare; a mai rezultat că a existat o ierarhie a membrilor grupului din aceea că inculpatul G.V. a făcut schimb de numere de telefon doar cu cetăţeanul ucrainean.

Faţă de acestea, a solicitat desfiinţarea parţială a deciziei penale recurată şi a sentinţei penale şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pentru inculpatul G.V., în teza constituirii, iar pentru inculpaţii T.M. şi N.I. în teza aderării şi sprijinirii în orice mod.

Recurenţii inculpaţi au lipsit la termenul fixat pentru soluţionarea recursurilor, fiind reprezentaţi de apărătorul ales, care a învederat instanţei că înţelege să susţină recursul, astfel cum a fost depus şi în scris la dosar, susţinând oral suplimentar cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14, iar din motivele scrise criticând hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen., solicitând ca instanţa să dea o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., ce nu au fost aplicate de către instanţele inferioare, iar cu privire la inculpatul T.M. schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 221 C. pen. din infracţiunea de complicitate la contrabandă.

Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14,17 şi18 C. proc. pen. cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor preceda.

În recursul parchetului Înalta Curte, constată faptul că Instanţa de fond în mod întemeiat a stabilit că în sarcina inculpatului G.V. nu poate fi reţinută infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi de aderare la un asemenea grup în sarcina inculpaţilor T.M. şi N.I., întrucât din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă constituirea unui grup infracţional organizat, aşa cum este definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar "sau un alt beneficiu material, precizându-se în conţinutul aceluiaşi aliniat că nu constituie grup infracţional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are conţinut sau o structură determinată, ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Din analiza textului legal menţionat mai sus, a rezultat că pentru existenţa grupului sunt necesare cel puţin trei persoane, acest grup să funcţioneze o anumită perioadă de timp, în cadrul grupului să existe o coordonare ierarhică prestabilită, iar rolul fiecărui membru să fie stabilit în mod concret.

Aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală, la instanţa de fond şi în apel, activitatea desfăşurată de aceştia a avut un caracter ocazional neavând continuitate în timp, întrucât nici unul dintre inculpaţi nu a desfăşurat anterior activităţi de acest gen.

Din probele administrate în cauză, a rezultat fără echivoc că inculpatul G. a luat legătura cu inculpatul T. pentru a transporta ţigările până la un loc accesibil mijloacelor de transport, iar acesta din urmă pe considerentul că nu putea singur să transporte ţigările a apelat la ajutorul inculpatului N., de unde nu a rezultat constituirea grupului infracţional organizat în condiţiile stabilite de disp. art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, ci o colaborare ocazională, care era necesară pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de complicitate la contrabandă sau tăinuire, întrucât fără această colaborare nu se putea realiza activitatea materială a comiterii infracţiunii.

Înalta Curte, constată că din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză, rezultă că atât instanţa fondului care a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare şi a dat o încadrarea juridică corectă faptelor săvârşite de inculpaţi, cât şi prima instanţa de control judiciar care în mod judicios şi motivat şi-a însuşit argumentele rezultante din hotărârea instanţei de fond prin care s-a stabilit vinovăţia inculpaţilor G.V., T.M. şi N.I. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost judecaţi şi condamnaţi, au procedat corect şi au pronunţat hotărâri legale, temeinice şi corect motivate în fapt şi în drept.

Astfel, Înalta Curte a constatat că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele săvârşite de inculpatul T.M., care în ziua de 8 iulie 2007, a fost contactat telefonic de către inculpatul G. care este rudă cu acesta şi care lucra la o stână de oi, aparţinând tatălui său, situată pe vârful Polonica în apropierea semnului de frontieră cu nr. 345, ocazie cu care inculpatul T.M. a fost de acord să transporte ţigările din vârful Polonica până la poalele acestuia, în apropierea fostului pichet de grăniceri de lângă comuna Bistria, contra sumei de 1.000 lei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la contrabandă prev. de art. 270 C. pen. rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. pentru care inculpatul a fost judecat şi condamnat, aşadar vinovăţia acestuia a fost pe deplin dovedită.

Din probele administrate în cauză a rezultat contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunii menţionată, acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind şi acceptând producerea rezultatelor lor.

Aşadar, vinovăţia acestuia se susţine prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză respectiv înregistrarea convorbirii telefonice şi declaraţiile inculpaţilor.

De asemenea, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte, apreciază că instanţele au făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpaţii G.V., T.M. şi N.I., dar şi de circumstanţele personale ale acestora , fiind fără antecedente penale, precum şi faptul că aceştia au avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte , apreciază că nici critica formulată de inculpaţii G.V., T.M. şi N.I., privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi reţinută , deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar modalitatea de executare a pedepselor dispusă faţă de inculpaţi precum şi cuantumul acestora stabilit de instanţa de fond, asigură realizarea funcţiei educative, dând posibilitatea reintegrării sociale a acestora, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş şi inculpaţii G.V., T.M. şi N.I., împotriva deciziei penale nr. 44 din 26 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţii G.V., T.M. şi N.I., urmează a fi obligat la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş, şi inculpaţii G.V., T.M. şi N.I., împotriva deciziei penale nr. 44 din 26 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureş, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2710/2008. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 2744/2008. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2743/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2743/2008. Penal