ICCJ. Decizia nr. 2767/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2767/2008
Dosar nr. 5074/3/2008
Şedinţa publică din 11 septembrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea de şedinţă din 1 septembrie 2008, în baza art. 160 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie, pe cauţiune, formulată de inculpatul V.G.C., obligându-l pe inculpat, la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin aceeaşi încheiere s-a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 25.000 RON, consemnată la C.E.C. B.– Unitatea V., cu recipisa nr. 2092385 din 29 august 2008.
Pentru a da această soluţie, instanţa de fond, analizând cererea inculpatului, potrivit dispoziţiilor art. 1602 şi urm. C. proc. pen., a constatat că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani, însă pedeapsa nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul activităţii grupului infracţional organizat.
În cauză, se constată că infracţiunile reţinute în sarcina grupului infracţional organizat, sunt prevăzute de art. 257 C. pen., art. 254 – art. 255 C. pen. şi art. 288 C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de până la 18 ani închisoare, astfel că în raport de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., cererea inculpatului este admisibilă.
Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea pe cauţiune nu se acordă atunci când din actele dosarului rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului sau să influenţeze martori, experţi ori să distrugă, anumite mijloace de probă.
La domiciliul inculpatului, când s-a efectuat percheziţia, s-au găsit sume mari de bani, peste 450.000 euro şi peste 45.000 lei, sume pe care inculpatul nu a putut să le precizeze sub aspectul provenienţei.
S-a mai arătat că la data comiterii faptelor, mulţi dintre ceilalţi inculpaţi în număr de 17, erau anterior, lucrători de poliţie, ceea ce agravează faptele comise.
Totodată, trebuie avut în vedere că inculpatul împreună cu ceilalţi făptuitori au ajutat la obţinerea, în mod fraudulos, a unui mare număr de permise de conducere auto, de către unele persoane ce nu aveau cunoştinţele necesare, ceea ce constituie un real pericol, pentru participanţii la traficul rutier.
Având în vedere aceste aspecte, ca şi multitudinea actelor materiale comise de către membrii grupului infracţional, natura şi gravitatea faptelor imputate, pericolul social al acestora, se impune respingerea cererii, ca nefondate.
Se va constata că, lăsarea inculpatului în libertate, ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică prin starea de insecuritate ce se va crea, la această stare contribuind şi calitatea avută de inculpat de lucrător de poliţie cu un grad ridicat.
Odată cu respingerea cererii de liberare pe cauţiune a inculpatului, se va dispune restituirea către inculpat a cauţiunii de 25.000 lei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, contestând existenţa pericolului social concret, atâta timp cât nu mai deţine calitatea avută în momentul comiterii pretinsei infracţiuni şi invocând, în favoare, prezumţia de nevinovăţie. De altfel, recurentul a negat, în totalitate, faptele ce i se impută, susţinând că a lucrat timp de 30 de ani în poliţie, a fost declarat cetăţean de onoare al oraşului şi că nu prezintă nici un pericol pentru comunitatea, pe care a servit-o.
A conchis, în sensul admiterii recursului şi a cererii de liberare provizorie, pe cauţiune.
Recursul este nefondat.
Contrar, susţinerilor inculpatului, prin apărarea sa, în speţă, deşi aparent, cererea de liberare provizorie pe cauţiune ar fi admisibilă, în realitate, ea nu ar putea fi admisă pe considerentele arătate de prima instanţă, care fac evidentă, existenţa gradului de pericol social concret, pentru ordinea publică, lăsarea inculpatului în libertate. Este motivul pentru care, instanţa de control, însuşindu-şi, în întregime, motivarea hotărârii atacate, va privi, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G.C., împotriva Încheierii din 1 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a-l respinge, ca atare, menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat inculpatul V.G.C. împotriva încheierii din 1 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 5074/2/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2766/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2778/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
