ICCJ. Decizia nr. 2782/2008. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2782/2008
Dosar nr.1338/33/2008
Şedinţa publică din 12 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4 din 9 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. l 1257/33/2008, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins excepţia de necompetenţă invocată în cauză şi, în temeiul art. 155 şi 159 C. proc. pen., a admis sesizarea formulată de D.N.A. – S.T. Cluj şi a dispus prelungirea duratei arestării preventive dispusă faţă de inculpatul L.M.S., cu 30 de zile începând cu data de 13 septembrie 2008 până la 12 octombrie 2008.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul L.M.S., solicitând respingerea sesizării formulate de D.N.A. - S.T. Cluj, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa în libertate, întrucât nu se mai menţin temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 155 alin. (l) C. proc. pen., referitor la prelungirea duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prin încheierea atacată, Curtea de Apel Cluj, în baza textului menţionat şi cu respectarea prevederilor art. 155 alin. (2) şi ale art. 159 C. proc. pen., a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului L.M.S. (arestare dispusă prin încheierea nr. 3/2008 a aceleiaşi Curţi de apel), în temeiul art. 146, 1491, 148 lit. b), c), d), e) şi f) C. proc. pen.
Curtea de apel a considerat că este competentă material să soluţioneze cauza, respingând excepţia de necompetenţă ridicată de apărarea inculpatului, în baza art. l din OUG nr. 43/2002, modificată, inculpatul fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) prin care s-a produs o pagubă de peste un milion de euro.
Curtea a considerat că achitarea de către inculpat a unor sume unora dintre persoanele vătămate nu are nici o relevanţă sub aspectul încadrării juridice a faptei ci doar sub aspect civil al recuperării unei părţi din prejudiciu.
Sub acest prim aspect, Înalta Curte constată că soluţia de respingere a excepţiei este legală, întrucât în raport cu indiciile existente la dosar, încadrarea juridică a faptei este aceea de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave în forma continuată, infracţiune ce atrage competenţa materială a curţii de apel.
Şi sub aspectul aplicării prevederilor art. 155 şi 159 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că încheierea atacată este legală şi justificată, deoarece, indiciile săvârşirii faptelor penale subzistă în continuare, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, ale celor 61 de părţi civile, ale martorilor audiaţi.
Cu privire la temeiurile arestării, Înalta Curte reţine că sunt indicii din care rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin distrugerea şi alterarea unor dovezi, falsificarea dovezilor de restituire a unor sume de bani (în acest sens sunt menţiunile din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică al I.P.J. Cluj), indicii privind instigarea altor persoane la distrugerea de înscrisuri şi ştampile false (certificare interceptării convorbirilor telefonice, în deosebi din convorbirea dintre inculpat şi soţia sa din 15 august 2008, ulterioară efectuării percheziţiei domiciliare şi asupra vehiculului, când inculpatul i-a solicitat soţiei să predea actele şi ştampilele aflate în servieta diplomat unei persoane „M." pentru a fi distruse).
Pentru aceleaşi argumente, prelungirea arestării preventive a inculpatului se impune şi în temeiul art. 148 lit. c) C. proc. pen., existând indicii că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni (în raport şi cu depunerea unor noi plângeri penale împotriva inculpatului ulterior arestării acestuia).
De asemenea, este menţinut şi temeiul prevăzut de art. 148 lit. d) C. proc. pen., referitor la săvârşirea cu intenţie a unei noi infracţiuni ulterior începerii cercetării penale, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi utilizarea înscrisurilor „dispoziţii de plată, reziliere contract, anexa V antecontract, facturi, chitanţe".
Temeiul prevăzut de art. 148 lit. e) este incident în cauză şi este menţinut deoarece sunt indicii că inculpatul a exercitat presiuni asupra persoanelor vătămate pentru încheierea unor înţelegeri frauduloase, întrucât la data de 29 februarie 2008 printr-un apropiat al său, inculpatul i-a atras atenţia părţii vătămate P.L. că nu-şi va mai primi banii înapoi dacă nu îşi va retrage plângerea penală. Totodată, martora C.N., reprezentanta părţii vătămate T.S. a fost agresată fizic de inculpat, cauzându-i-se leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal depus la dosar. De asemenea există indicii că şi alte persoane au fost intimidate de apropiaţi ai inculpatului în momentul în care au încercat să-şi recupereze sumele de bani.
Referitor la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., şi acesta subzistă în continuare, inculpatul fiind cercetat, printre altele, şi pentru o infracţiune sancţionată de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în Hberatate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pentru considerentele expuse.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul inculpatului este nefondat şi urmează a fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 140 lei, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M.S. împotriva încheierii nr. 4 din 9 septembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1338/33/2008 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2778/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2843/2008. Penal → |
|---|
