ICCJ. Decizia nr. 2635/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2635/2008
Dosar nr.6805/1/2008
Şedinţa publică din 4 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din şedinţa publică din 7 august 2008, pronunţată de în dosarul nr. 3164/109/2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul R.V.A., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului R.V.A., în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (l) şi (3) C. proc. pen.
S-a reţinut că arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă prin încheierea nr. 71/ CC din 20 iulie 2007 a Tribunalului Argeş, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 20 iulie 2007 până la 17 august inclusiv. Această măsură a fost prelungită, respectiv menţinută de către prima instanţă prin încheierile de şedinţă ulterioare, respectiv prin sentinţa penală nr. 9MF din 20 mai 2008.
S-a mai reţinut că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi se impune menţinerea ei, întrucât subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică
În opinia curţii, pericolul pentru ordinea publică îşi găseşte expresia şi în starea de nelinişte, sentimentul de insecuritate născut în cadrul societăţii generat de faptul că persoane bănuite de comiterea unor infracţiuni cu urmări grave sunt cercetate şi judecate în stare de libertate.
S-a mai reţinut că deşi gravitatea faptei imputate nu poate fi socotită în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, nu poate fi ignorat nici faptul că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă, pentru săvârşirea unei infracţiuni grave, de mare rezonanţă în localitatea în care s-a produs.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R.V.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este nefondat urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În acelaşi sens potrivit art. 5 paragraful lit. c) din C.E.D.O., o persoană poate fi lipsită de libertate „când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune" ori „în vederea garantării unei obligaţii prevăzute de lege".
În speţă, luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul R.V.A., şi menţinerea ulterioară a acesteia, s-a bazat pe existenţa unor motive plauzibile din care a rezultat că inculpatul a comis infracţiunea de viol asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 15 ani, prevăzută de art. 197 alin. (l) şi (3) C. pen., constând în aceea că, în noaptea zile de 18 iulie 2007, între orele 23,30-02,30 a întreţinut mai multe acte sexuale normale şi orale, prin folosirea violenţei şi constrângerea părţii vătămate P.G.G., în vârstă de 14 ani, aceasta fiind în imposibilitate obiectivă de a se apăra. Această bănuială legitimă s-a confirmat ulterior în pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului în primă instanţă, pericolul concret pentru ordinea publică fiind stabilit în raport cu modul de săvârşire al faptei, împrejurările comiterii faptei, rezonanţa faptei comise, comportamentul inculpatului şi reacţia opiniei publice.
În plus, la momentul actual menţinerea arestării preventive este justificată şi pentru garantarea executării pedepsei cu închisoarea aplicată în primă instanţă de Tribunalul Argeş.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.V.A. împotriva încheierii din 7 august 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 3164/109/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2008.
»
| ← ICCJ. Decizia nr. 2470/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2648/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
