ICCJ. Decizia nr. 2837/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2837/2008
Dosar nr. 2155/96/200.
Şedinţa publică din 17 septembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 126 din 11 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2155/96/2007, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.Z. la 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 3 ani.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării de la 22 septembrie 2006 până la 21 octombrie 2006.
S-a făcut aplicarea art. 74, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost obligat inculpatul să-i plătească părţii civile G.E. suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost obligat şi la 2.367,63 lei despăgubiri civile, reprezentând costul spitalizării părţii vătămate în favoarea Spitalului judeţean Miercurea Ciuc.
S-a făcut aplicarea art. 191 şi art. 193 C. proc. pen.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
În ziua de 21 septembrie 2006, în urma unei discuţii pe care G.S. senior a avut-o cu cumnatul său T.A. la bufetul din comună, primul, însoţit de fiii săi, G.E., G.S. junior şi de C.S., B.L. şi U.L. a oprit la o oarecare distantă de locuinţa familiei T. Au coborât din autoturismul condus de U.L. iar G.S. senior, însoţit de fiii săi, a intrat în curtea şi apoi în casa familiei T. de unde s-a auzit scandal şi zgomot de obiecte sparte.
Instanţa a reţinut că participanţii la altercaţie au avut poziţii diferite, în funcţie de grupul din care au făcut parte. în acest context, instanţa a reţinut poziţia martorilor din grupul inculpatului care au fost consecvenţi în declaraţiile date în ceea ce priveşte agresarea lui B.R. de către familie G. S-a reţinut că inculpatul a atacat şi i-a aplicat lovituri cu coasa lui G.E. pentru a-l apăra pe B.R. Leziunile cauzate au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei. S-a reţinut că apărarea exercitată de inculpatul T. a fost disproporţionată faţă de condiţiile în care s-a produs atacul, în cauză fiind reţinute prevederile art. 73 lit. a) C. pen.
Instanţa a reţinut că partea vătămată împreună cu ceilalţi membrii ai familiei sale l-au agresat pe B.R. S-a mai reţinut că partea vătămată nu avea asupra sa nici un obiect vulnerant, astfel că reacţia inculpatului a fost disproporţionată.
Totodată, s-a reţinut că apărarea inculpatului, în sensul că există legitimă apărare, nu poate fi luată în considerare deoarece din probele existente nu rezultă că partea vătămată şi grupul familiei G. ar fi intenţionat pătrunderea prin violenţă în locuinţa familiei T. Se reţine, din declaraţiile acestora din urmă, că ei ar fi cei care au provocat distrugerile imobilului, aruncând cu cărămizi în ferestre şi uşi.
Ţinând seama de numărul şi intensitatea loviturilor aplicate de inculpat părţii vătămate, de zona vitală lezată şi de obiectul folosit, respectiv o coasă aptă să producă drept rezultat moartea victimei, instanţa a constatat că poziţia subiectivă cu care a acţionat inculpatul a fost cea a intenţiei directe, apreciind că sunt întrunite astfel elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor.
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se totodată eficienţă şi circumstanţelor atenuante.
B. Împotriva sentinţei instanţei de fond inculpatul a declarat apel, în termenul legal, solicitând, în principal, reţinerea legitimei apărări iar, în subsidiar, reducerea mai substanţială a pedepsei şi exonerarea de plata despăgubirilor civile.
Prin Decizia penală nr. 49/A din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul T.Z., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, reţinându-se în esenţă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate, reiterând susţinerile din apel privind starea de legitimă apărare şi cuantumul nejustificat al pedepsei.
Examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta nu este întemeiat.
1. Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârşit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacţie la atitudinea agresivă a părţii vătămate şi a grupului în care se afla aceasta, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond şi cea de apel printr-o interpretare corespunzătoare a probelor administrate pe parcursul urmăririi penale dar şi a cercetării judecătoreşti, astfel că nu se poate vorbi de o gravă eroare de fapt. Astfel, între cele două grupuri s-a iscat un conflict spontan, care a degenerat, fiind aruncate şi obiecte în locuinţa inculpatului iar în timpul altercaţiei inculpatul a luat din curte o coasă cu care au fost lovite mai multe persoane. Partea vătămată G.E. a fost lovită în abdomen de către inculpat, fiind transportată de urgenţă la Spitalul din Miercurea Ciuc, iar G.S. senior a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, cauzate de B.R. şi T.A. (această ultimă faptă, împreună cu cele de violare de domiciliu şi distrugere făcând obiectul altui dosar, nr. 1862/P/2006 al Parchetului de pe lângă Miercurea Ciuc, finalizat prin aplicarea unor sancţiuni administrative pentru restul participanţilor la conflict).
Totodată, în mod justificat s-a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen., nefiind îndeplinită condiţia pericolului grav pentru persoana sau drepturile familiei inculpatului, în realitate fiind vorba de discuţie mai aprinsă între două grupuri de romi, purtată pe marginea unei datorii băneşti, care s-a amplificat prin strigăte şi distrugerea unor bunuri din locuinţă. în ceea ce priveşte dispoziţiile art.44 alin. (2/1) şi (3) C. pen., s-a constatat în mod corect că nici acestea nu sunt aplicabile în cauză deoarece nu s-a dovedit că fapta s-a comis pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane, respectiv a familiei G. în locuinţa inculpatului şi nici faptul că inculpatul era într-o asemenea măsură tulburat sau speriat încât a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. în raport de împrejurările de fapt expuse, s-a reţinut însă în mod întemeiat că inculpatul a depăşit limitele legitimei apărări, în condiţiile art. 73 lit. a) C. pen.
2. În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că circumstanţele personale invocate de inculpat în prezenta cauză, lipsa antecedentelor penale, precum şi atitudinea procesuală şi vârsta inculpatului , au fost deja avute în vedere [alături de circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 73 lit. a) C. pen.] la stabilirea pedepsei sub cuantumul minim prevăzut de lege (5 ani) iar solicitarea subsidiară ce face obiectul prezentului recurs, respectiv de a se reduce şi mai mult cuantumul pedepsei, nu se justifică, având în vedere atât împrejurările săvârşirii faptei, ce îi conferă acesteia un grad de pericol social ridicat, cât şi prevederile art. 52 C. pen. privind natura şi scopul pedepsei.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că acesta a comis cu vinovăţie fapta reţinută în sarcina sa şi că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A.Z., împotriva deciziei penale nr. 49/A din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2698/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2850/2008. Penal → |
|---|
