ICCJ. Decizia nr. 2845/2008. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2845/2008
Dosar nr. 1476/44/2008
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 19/F din 28 ianuarie 2008 a Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC C.I. SRL Vaslui, cu sediul în Vaslui, Judeţul Vaslui, înregistrată la registrul comerţului sub nr. 137/57/2002, având număr de înregistrare fiscală RO 14492485, împotriva ordonanţei de respingere a plângerii nr. 1199/11/2/2007 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi
În baza art. 189 C. proc. pen. a obligat petenta la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată, petenta SC C.I. SRL Vaslui a reclamat că făptuitorii M.D., C.C., C.R., J.D. şi M.N., în calitate de comisari la Garda Financiară Vrancea, au confiscat ilegal cantitatea de 407.400 tone păcură din Staţia C.F.R Nichiseni, cauzând astfel un prejudiciu societăţii în valoare de 1.500.000 lei RON.
În plângere se arată că, întrucât cantitatea de păcură a fost şi nu prin licitaţie publică, cauzându-se un prejudiciu la bugetul de stat.
Atribuirea directă a cantităţii de păcură către SC D. SRL Ploieşti s-a făcut de către Comisia de preluare şi distrugere formată din comisarii de la Garda Financiară Vrancea, comisie din care a făcut parte şi comisarul de poliţie P.C.
În urma verificărilor efectuate, la data de 30 aprilie 2004, Garda Financiară Vrancea, a constatat că acea cantitate de păcură aparţinând petentei nu era însoţită de acte legale, astfel că marfa a fost indisponibilizată şi ulterior vândută prin SC D. SRL Ploieşti.
S-a mai reţinut faptul că, procurorul de la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în mod corect a apreciat că ofiţerul de poliţie şi-a îndeplinit sarcinile care-i reveneau ca membru în Comisia de preluare şi distrugere, fără a-şi încălca atribuţiile specifice, valorificarea s-a efectuat datorită costurilor foarte mari ce se impuneau pentru conservarea şi depozitarea păcurii, iar valorificarea s-a făcut prin respectarea dispoziţiilor legale şi a hotărârilor judecătoreşti.
Împotriva ordonanţei a formulat plângere, în baza art. 2781 C. proc. pen. SC C.I. SRL Vaslui, prin reprezentant legal U.C., care a apreciat ca nelegală soluţia dispusă de către parchet, deoarece din probele administrate în cauză, a rezultat că atât lucrătorii Gărzii Financiare cât şi comisarul de poliţie P.C., au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 248 C. pen., aceştia acţionând în mod abuziv dispunând fără nici un temei legal confiscarea mărfii societăţii administrate de petent şi valorificarea acesteia fără a avea o bază legală.
Curtea, a constatat, că din probele administrate în cauză a rezultat că, la data de 30 aprilie 2004, Garda Financiară Vrancea, a verificat în Staţia C.F.R Nichiseni Galaţi modul în care s-a efectuat o tranzacţie cu păcură ce se afla încărcată în 9 vagoane ce se deplasau pe relaţia Ozun-Covasna-Bârlad-Nichiseni-Galaţi.
Plata transportului CFR a fost efectuată de SC C.I. SRL Vaslui, şi întrucât existau indicii de încălcare a legii, comisarii de la Garda Financiară Vrancea au procedat la confiscarea păcurii, lăsând marfa în custodie la SC D. SRL Ploieşti, şi întrucât păstrarea cantităţii de 407,400 tone păcură confiscată se făcea în nouă vagoane-cisternă închiriate de la CFR, societatea custode, respectiv SC D. SRL Ploieşti, a comunicat Gărzii Financiare. Faptul că era posibil ca, în timp, locaţiile ce urmau a fi plătite CFR-ului pentru folosirea celor 9 vagoane-cisternă să depăşească cu mult valoarea mărfii.
În aceste condiţii, s-a hotărât de către lucrătorii Gărzii Financiare Vrancea valorificarea mărfii confiscate pentru a se evita producerea unei pagube, în sensul că valoarea de piaţă a cantităţii de păcură confiscate, să fie mai mică decât locaţiile ce urmau a fi plătite CFR-ului pentru indisponibilizarea vagoanelor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC C.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen.
Recurenta petentă, deşi legal citată, nu s-a prezentat la termenul de astăzi 17 septembrie 2008, pentru a-şi susţine recursul.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor preceda.
Instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimaţii M.D., C.C., C.R., J.D. şi M.N., în calitate de comisari la Garda Financiară Vrancea şi intimatul comisar de poliţie P.C., şi-au exercitat atribuţiile de serviciu în mod legal în conformitate cu atribuţiile specifice.
Înalta Curte, a constatat faptul că procurorul de la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în mod corect a apreciat că ofiţerul de poliţie şi-a îndeplinit sarcinile care-i reveneau ca membru în Comisia de preluare şi distrugere, fără a-şi încălca atribuţiile specifice, valorificarea s-a efectuat datorită costurilor foarte mari ce se impuneau pentru conservarea şi depozitarea păcurii, iar valorificarea s-a făcut prin respectarea dispoziţiilor legale şi a hotărârilor judecătoreşti.
Faptul că s-a apelat la modalitatea de vânzare directă de la locul de depozitare acesta s-a realizat în concordanţă cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) din OG 128/1998, cu respectarea condiţiilor legale.
Pe de altă parte, deşi recurenta petiţionară a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulţumire a recurentei petente cu privire la valorificarea prin atribuirea directă către SC D. SRL Ploieşti a cantităţii de păcură, angajează răspunderea penală a intimaţilor, ci doar dacă se dovedeşte reaua-credinţă cu care acţionează aceştia în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiunilor reclamate.
Eventualele încălcări ale dispoziţiilor legale invocate de către petentă, au fost analizate corect de către procuror şi instanţa de fond care au dispus soluţii legale, temeinice şi corect motivate în fond şi în drept.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia dispusă de procuror precum şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurenta petentă la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC C.I. SRL, împotriva sentinţei penale nr. 19/F din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 iei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2840/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2846/2008. Penal → |
|---|
