ICCJ. Decizia nr. 2849/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2849/2008
Dosar nr. 273/44/2008
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 97/F din 23 iunie 2008 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.I., împotriva rezoluţiei nr. 452/P/2007a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, astfel cum a fost confirmată prin rezoluţia nr. 87/II/2/2008 din 14 februarie 2008 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
A fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 154 din 21 aprilie 2006 a Tribunalului Vrancea, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 33 din 23 februarie 2007 a Curţii de Apel Galaţi s-a aplicat inculpatului M.I. spre executare pedeapsa rezultantă de 26 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. a) C. pen. şi art. 176 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 78 alin. (1) din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
Sentinţa penală nr. 154/2006, astfel cum a fost modificată, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3327 din 20 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe tot cursul procesului penal condamnatul M.I. a susţinut că nu se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa , că urmare relaţiilor de concubinaj întreţinute cu martora T.A.M., relaţii cărora li s-a opus tatăl martorei, numitul T.F., s-a dorit cu orice preţ condamnarea sa, astfel încât procurorul S.A., a ajuns să influenţeze soluţia de condamnare prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, constând în următoarele acţiuni:
- împiedicarea aducerii în faţa instanţei de judecată a martorilor D.T.D., T.F., T.A.M. şi L.E.
- a făcut presiuni asupra martorei L.E. să nu se prezinte în faţa instanţei de judecată, iar dacă se va prezenta să nu uite ceea ce a declarat la parchet.
- l-ar fi determinat pe martorul D.T.D., să declare că în penitenciar a fost ameninţat de către M.I. să şi schimbe declaraţia.
- după rejudecarea cauzei la Tribunalul Vrancea, acelaşi procuror care a efectuat urmărirea penală, a formulat şi motivele de apel cu încălcarea dispoziţiilor art. 316 C. proc. pen.;
- în cursul cercetărilor l-ar fi ameninţat pe coinculpatul V.S. că îi va da 20 de ani de închisoare dacă nu va declara împotriva lui M.I.
Pentru a dispune astfel , din actele premergătoare începerii urmăririi penale, procurorul care a instrumentat cauza a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 567/P/2004 din 04 februarie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus, printre altele trimiterea în judecată a numitului M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. a) C. pen. şi art. 176 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 78 alin. (1) din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 154 din 21 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 241/P/2006, s-a dispus printre altele condamnarea numitului M.I. la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. a) C. pen. şi art. 176 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 78 alin. (1) din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
După audierea petentului, a acesta a precizat că formulează plângerea penală împotriva procurorului şef de secţie S.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din verificarea actelor dosarului a rezultat că mandatul de arestare preventivă a fost emis de către judecător în lipsa inculpatului, care după ce a fost dat în urmărire generală a fost prins în localitatea Lepşa, dus în faţa judecătorului care l-a audiat şi în final s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că martora L.E., nu a fost găsită la domiciliu pentru a se prezenta în faţa instanţei.
S-a apreciat că neexecutarea mandatului de aducere a martorilor T.F. şi T.A.M. nu s-a datorat procurorului şef de secţie S.A.
Astfel s-a concluzionat că fapta sesizată în realitate nu există, dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul şef de secţie S.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aspectele sesizate neconfirmâdu-se.
Petentul nu a atacat această rezoluţie în termenul prevăzut de art. 278 C. proc. pen., ci după rămânerea definitivă a a hotărârii de condamnare, la data de 03 iulie 2007 şi 09 iulie 2007 formulând trei plângeri împotriva penale faţă de procurorul şef de secţie S.A. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea a fost înregistrată sub nr. 881/11/2/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin rezoluţia nr. 881/11/2/2007 din 23 iulie 2007 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins ca tardivă plângerea petentului M.I.
Împotriva rezoluţiei nr. 881/11/2/2007 din 23 iulie 2007a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, petentul a formulat plângere în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., aceasta formând obiectul dosarului nr. 1130/44/ 2007 al Curţii de Apel Galaţi, plângere prin care şi-a reiterat motivele enunţate anterior şi a solicitat redeschiderea urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 112/F din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea ei în condiţiile art. 285 C. proc. pen. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi reţinându-se că memoriile petentului trebuiau interpretate în sensul unei cereri de reluare şi redeschidere a dosarului nr. 161/P/2006 sau eventual ca plângeri penale noi, îndreptate împotriva procurorului S.A.
După efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluţia nr. 452/P/2007 din 28 decembrie 2007a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.A. (fost) procuror şef secţie urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen., reţinându-se că faptele sesizate nu se confirmă.
Pentru a dispune astfel, procurorul a avut în vedere faptul că la data de 22 mai 2005 numitul D.T.D. a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea o cerere de audienţă, ce a fost soluţionată la data de 23 martie 2005, fiind audiat de către procurorul şef de secţie urmărire penală S.A., declaraţia acestuia fiind înaintată la Tribunalul Vrancea şi la locul de deţinere.
La data de 02 februarie 2006, acelaşi D.T.D., a solicitat audienţă la procurorul şef secţie S.A., fiind audiat de către acesta la data de 08 februarie 2006, procesul verbal de audiere fiind trimis la Tribunalul Vrancea şi la locul de deţinere, pentru a se lua măsurile legale de protecţie.
La data de 12 mai 2006, făptuitorul S.A., a redactat motivele de apel ce au fost trimise Tribunalului Vrancea, instanţă ce urma a verifica hotărârea atacată.
Cu privire la cazul de incompatibilitate invocat de către petent, s-a apreciat că acesta nu se regăseşte în dispoziţiile art. 46 şi urm. C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 87/11/2/2008 din 14 februarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a respins ca nefondată plângerea petentului formulată în condiţiile art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei nr. 425/P/2007.
Petentul M.I. a formulat plângere în baza art. 2781 C. proc. pen., susţinând că nu s-a efectuat vreun act de cercetare penală, că nu a fost ascultat de procurorul care a instrumentat cauza, reiterând motivele din plângerile iniţiale.
Instanţa de fond, în urma verificărilor actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat indicii în sensul celor reclamate, în mod corect procurorul a constatat că magistratul intimat nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen., probatoriul administrat în acea fază, reliefând fără dubiu că faptele penale invocate nu există şi că deci intimatul nu poate fi subiect al acestor infracţiuni şi nici a vreunei fapte cu conotaţie penală.
Fată de aceste considerente, instanţa de fond a constatat că în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele reclamate neexistând.
Instanţa a apreciat că nu se poate reţine în sarcina procurorului care a efectuat actele de urmărire penală săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen., întrucât acesta a făcut aplicarea dispoziţiilor legale în materie, iar prin sentinţa penală nr. 112 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la procuror pentru acte premergătoare, acte care au fost efectuate.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petiţionarul M.I., aflat în stare de deţinere, prin apărător ales avocat M.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen.
La termenul de astăzi 17 septembrie recurentul petiţionar prin apărător ales, a solicitat în esenţă admiterea recursului, rejudecarea pe fond şi admiterea plângerii cu trimiterea cauzei la procuror pentru reluarea urmăririi penale.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimatul magistrat procuror S.A. în calitatea pe care o avea, aceea de procuror şef secţie urmărire penală, a efectuat acte de urmărire penală cu respectarea dispoziţiilor legale.
Înalta Curte a apreciat că nu se poate reţine în sarcina procurorului care a efectuat acte de urmărire penală săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen., întrucât acesta a făcut aplicarea dispoziţiilor legale în materie, iar prin sentinţa penală nr. 112 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la procuror pentru acte premergătoare, acte care au fost efectuate.
Pe de altă parte, deşi petiţionarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispoziţiilor procedurale cu ocazia desfăşurării activităţii de urmărire penală a magistratului procuror, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedeşte reaua-credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiuni reclamată.
Eventualele încălcări ale dispoziţiilor procedurale cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală de către magistratul procuror, pot fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în faţa instanţei de judecată, instanţă de judecată sesizată cu soluţionarea cauzei respective.
În speţă, petiţionarul, a avut calitatea de inculpat în dosarul în legătură cu care pretinde că s-au săvârşit faptele reclamate, astfel încât îşi putea valorifica susţinerile în faţa instanţelor de judecată.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.I., împotriva sentinţei penale nr. 97 din 23 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2847/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2882/2008. Penal → |
|---|
