ICCJ. Decizia nr. 2850/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2850/2008
Dosar nr. 1003/36/200.
Şedinţa publică din 17 septembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 88/P din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă plângerea formulată de petentul P.N., domiciliat în judeţul Constanţa împotriva rezoluţiei nr. 124/P/2008 din 7 aprilie 2008 şi a rezoluţiei nr. 229/ll/2/2008 din 12 mai 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, ca nefondată, menţinând cele două rezoluţii.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea înregistrată sub nr. 1003/36/2008, petentul P.N. a contestat rezoluţiile nr. 124/P/2008 din 7 aprilie 2008 a procurorului şef de Secţie urmărire penală de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, confirmată prin rezoluţia nr. 229/ll/2/2008 din 12 mai 2008 a procurorului general (delegat) al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
A susţinut că plângerea este formulată nu pentru tergiversarea soluţionării dosarului care are ca obiect reclamaţia depusă împotriva fostei sale soţii, ci pentru refuzul organelor de cercetare penală de a soluţiona acea cauză.
A apreciat că ambele rezoluţii atacate sunt nelegale şi netemeinice, întrucât din actele dosarului rezultă că procurorul T.M. şi subcomisarul N.G. sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motiv pentru care a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor şi reţinerea cauzei spre judecare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că petentul P.N. a formulat plângere la 20 februarie 2008, solicitând efectuarea de cercetări penale faţă de procurorul T.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia şi inspectorul principal de poliţie N.G. de la Poliţia Mangalia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât au tergiversat în mod nejustificat soluţionarea dosarului penal înregistrat la parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia sub nr. 433/P/2005 privind pe numita P.Ş.
Prin rezoluţia nr. 124/P/2008 din 7 aprilie 2008, procurorul şef de Secţie Urmărire Penală şi Criminalistică de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procuror T.M. şi inspectorul principal de poliţie N.G., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 278 C. proc. pen., împotriva acestei rezoluţii, P.N. a formulat plângere soluţionată de procurorul general (delegat) al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, respinsă ca neîntemeiată.
Analizând actele premergătoare efectuate în baza prezentei plângeri, curtea constată că, acestea nu dovedesc că persoanele reclamate, cu ştiinţă, ar fi acţionat în scopul lăsării în nesoluţionare a dosarului penal nr. 433/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, în care petentul din cauza de faţă a formulat plângere împotriva fostei sale soţii P.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare şi evaziune fiscală.
Reţinând că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, curtea, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul P.N., ca nefondată şi a menţinut cele două rezoluţii atacate.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal, a declarat recurs petentul P.N.
În susţinerea orală a recursului petentul a reiterat motivele invocate în plângerea iniţială, fără să invoce vreun motiv de nelegalitate sau de netemeinicie al sentinţei recurate.
Examinând sentinţa recurată în raport de susţinerile petentului şi de dispoziţiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că atât rezoluţia procurorului, de neîncepere a urmăririi penale cât şi sentinţa primei instanţe sunt temeinice şi legale întrucât din actele dosarului nu rezultă nici un indiciu că intimaţii cu intenţie au tergiversat soluţionarea dosarului nr. 433/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, pentru a cauza o vătămare a intereselor legale ale petentului. Este adevărat că pe parcursul celor trei ani de când a fost înregistrat, acest dosar nu a fost soluţionat, însă în cauză au fost administrate mai multe probe, printre care şi o expertiză contabilă, depusă la 14 august 2007 şi ulterior un supliment de expertiză, probe care de obicei necesită o perioadă îndelungată de timp pentru a fi administrate.
La acestea se mai adaugă numărul mare de dosare pe care le-a avut de soluţionat intimata N.G. care în urma unor modificări în schema de personal a Biroului Cercetări Penale, a preluat toate dosarele penale înregistrate la acest birou, printre care şi dosarul privind plângerea petentului împotriva numitei P.Ş.
În mod corect s-a reţinut că intimaţii care au în lucru dosarul nr. 433/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, nu au comis nicio faptă penală, iar nesoluţionarea acestui dosar într-un termen rezonabil se datorează unor împrejurări care nu pot fi imputate acestora.
Neexistând niciun motiv de casare a sentinţei recurate, aceasta fiind legală şi temeinică sub toate aspectele, Înalta Curte în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul petentului P.N. ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.N., împotriva sentinţei penale nr. 88/P din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2837/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2886/2008. Penal → |
|---|
