ICCJ. Decizia nr. 2858/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2858/2008
Dosar nr. 3007.1/110/2006
Şedinţa publică din 18 septembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 274/ D din 21 mai 2007, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea, alături de coinculpatul A.G., a inculpaţilor:
- C.V., zis B., la două pedepse de câte 4 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi, respectiv, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 3 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- R.B., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi, respectiv, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- B.C.P., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi, respectiv, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b C. pen.
- A.C., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi, respectiv, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- C.M., zis A., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi, respectiv, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpaţilor C.V., R.B. şi B.C.P., de la 9 noiembrie 2005 la 13 decembrie 2006, iar pentru inculpatul A.C., de la 5 ianuarie 2006 1a 13 decembrie 2006.
S-a constatat că faţă de inculpaţii C.V., R.B., B.C.P. şi A.C., s-a dispus, în cursul judecăţii, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, măsură dispusă a fi menţinută până la soluţionarea definitivă a cauzei, dacă nu intervine revocarea acesteia.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În cursul verii anului 2005, inculpatul C.V., lider al unui grup infracţional organizat şi specializat în operaţiuni financiare frauduloase, de achiziţionare şi utilizare a unor instrumente de plată electronică falsificate, din care făceau parte mai multe persoane, între care şi inculpaţii C.M., R.B., B.C. şi A.C., a luat hotărârea de a achiziţiona echipamente electronice folosite la fraudarea ATM-urilor şi cârdurilor bancare, pentru a le utiliza împreună cu alte persoane din grupul infracţional, în străinătate, la săvârşirea infracţiunilor în legătură cu emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică.
În acest sens, la începutul lunii noiembrie 2005, inculpatul C.V. i-a contactat pe inculpaţi, pe care îi cunoştea dinainte, în care avea încredere şi asupra cărora avea influenţă, în vederea achiziţionării de echipamente, destinate fraudării bancomatelor şi falsificării cârdurilor bancare.
Aflaţi în derularea activităţilor infracţionale, la data de 9 noiembrie 2005, inculpaţii C.V. şi R.B. au fost surprinşi în flagrant de organele de poliţie pe o stradă din Bacău, în timp ce încercau să plaseze martorului B.S.G. o sacoşă ce conţinea mai multe dispozitive electronice, destinate fraudării şi falsificării cârdurilor bancare, ce urma să ajungă în Italia la inculpatul C.M.
Echipamentele electronice găsite asupra inculpaţilor au fost trimise spre analizare, I.T.A. Bucureşti, care a stabilit, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, că acestea constituie componente destinate fraudării sistemelor bancare, prin componenta destinată interceptării codului PIN asociat conturilor cârdurilor bancare şi a datelor de pe cârdurile bancare.
În cursul cercetărilor, s-a stabilit că inculpaţii R.B. şi B.C. au fost trimişi la Bucureşti de inculpatul C.V., pentru a cumpăra produsele electronice contra sumei de 4000 euro, sumă remisă acestora de către inculpatul C.V.
Întrucât echipamentele nu au mai ajuns în Italia, inculpatul C.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul A.C., căruia i-a cerut să-i aducă alte dispozitive, necesare pentru continuarea activităţii infracţionale, iar, ulterior, i-a furnizat îndrumări precise referitoare la modul de procurare a echipamentelor ce urmau să fie transportate în Italia. După primirea tuturor detaliilor, inculpatul A.C. s-a întâlnit cu fratele inculpatului A.G., care i-a înmânat o „pisicuţă", cu care inculpatul A.C. a fost surprins în flagrant de organele de poliţie. în momentul flagrantului, inculpatul avea asupra sa mai multe dispozitive electronice, care au fost supuse analizei I.T.A. Bucureşti, care a concluzionat în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică că aceste dispozitive pot fi folosite la fraudarea sistemelor de plată electronică.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 31 din 12 februarie 2008, a respins apelurile declarate de inculpaţii A.C., B.C.P., C.M., C.V. şi R.B.
Totodată, a fost respinsă cererea inculpatului C.V. de ridicare a sechestrului asigurător dispus prin ordonanţa procurorului nr. 15/D/P/2005.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat, prin apărătorii aleşi, casarea hotărârilor atacate, pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii.
Recursurile inculpaţilor sunt fondate, prioritar însă pentru temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Din economia textului mai sus-menţionat, rezultă că probele descoperite şi strânse în cursul urmăririi penale au rolul de a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Ele nu pot servi drept temei de pronunţare a unei hotărâri judecătoreşti decât dacă sunt verificate de instanţa de judecată, prin administrarea lor în cursul cercetării judecătoreşti.
Aşadar, pentru a pronunţa o soluţie de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, instanţa trebuie să verifice, prin operaţiunea de administrare în cadrul cercetării judecătoreşti, în condiţiile celor patru principii fundamentale, specifice şi obligatorii în faza de judecată, oralitate, publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate, toate probele care au servit drept temei de trimitere în judecată a inculpatului. În urma operaţiunii de verificare şi administrare a probelor, în aceste condiţii, instanţa va putea evalua şi aprecia care dintre acestea exprimă adevărul şi le va putea reţine, motivat, ca suport al hotărârii judecătoreşti de condamnare sau achitare.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut, ca suport probator al hotărârii de condamnare a inculpaţilor mijloace de probă care au servit doar drept temei de trimitere în judecată, neverificate nemijlocit şi contradictoriu în cursul cercetării judecătoreşti.
Astfel, instanţa de fond nu a audiat martorii protejaţi A.V. şi P.C. şi nici nu a dispus efectuarea unei expertize a echipamentelor găsite asupra inculpaţilor, pentru a stabili dacă acestea aveau aptitudinea de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, deşi a reţinut aceste probe ca temei al hotărârii de condamnare.
Sub acest aspect, deşi s-a solicitat, nu s-a dispus verificarea aptitudinii echipamentelor descoperite în posesia inculpaţilor de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, condiţie esenţială pentru existenţa elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, reţinută în sarcina inculpaţilor. Singura probă ştiinţifică în cauză constă în rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 319004 din 10 ianuarie 2006 şi nr. 819016 din 10 februarie2006 ale I.T.A. Bucureşti, dispusă în cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 112 C. proc. pen.
Or, în baza obligaţiei de a-şi exercita rolul activ, instanţa trebuia să verifice criticile apărării aduse acestor probe şi să facă aplicarea dispoziţiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen., care impuneau efectuarea unei expertize, în vederea lămuririi aptitudinii dispozitivelor ridicate de la inculpaţi la 9 noiembrie 2005 şi 5 ianuarie 2006, de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică sau a sistemelor de plată electronică.
Totodată, deşi instanţele au depus diligentele necesare pentru audierea martorilor S.F. şi C.M.S., propuşi în apărare inculpaţilor, nu i-au mai audiat în cursul judecăţii la fond şi în apel. De asemenea, deşi s-a solicitat motivat în cursul judecăţii în apel verificarea autenticităţii înregistrărilor audio pe suport magnetic ale convorbirilor dintre C.M. şi A.C., instanţa, în mod nejustificat, nu a dispus verificarea acestor apărări prin efectuarea unei expertize.
Or, pentru lămurirea tuturor aspectelor cauzei şi aflarea adevărului, în condiţiile unui proces echitabil şi al egalităţii de arme între acuzare şi apărare, se impune ca instanţa să audieze martorii protejaţi A.V. şi P.C., să dispună efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească dacă echipamentele descoperite în posesia inculpaţilor aveau aptitudinea de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică şi să administreze şi celelalte probe solicitate în apărarea inculpaţilor.
Neprocedând în acest mod, hotărârea instanţei de apel şi cea a instanţei de fond sunt nelegale şi netemeinice, pentru considerentele expuse anterior, ceea ce impune casarea acestora şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea cercetării judecătoreşti, la instanţa de fond competentă, Tribunalul Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.V., R.B., B.C.P., A.C. şi C.M. împotriva deciziei penale nr. 31 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 274/ D din 21 mai 2007 a Tribunalului Bacău.
Trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2855/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2863/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
