ICCJ. Decizia nr. 2855/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2855/2008
Dosar nr. 3320/89/2007
Şedinţa publică din 18 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126 de la 5 martie 2008 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., sau din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., formulată de inculpatul D.M.A. prin avocat.
Pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M.A., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului D.M.A. şi s-a dedus din pedeapsa stabilită durata reţinerii şi arestarea preventivă de la 18 iulie 2007 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un târnăcop aflat la camera de corpuri delicte a instanţei, înregistrat în registrul de evidenţă a corpurilor delicte la poziţia nr. 60/2007.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a restituit părţii civile L.C. prin reprezentant legal L.V. un telefon mobil marca şi un colet conţinând un prosop aflate la camera de corpuri delicte a instanţei, înregistrate în registrul de evidenţă a corpurilor delicte la poziţia nr. 60/2007.
Au fost admise acţiunile civil formulate de părţile civile L.C. prin reprezentant legal L.V., L.F., L.V. şi L.V. şi a fost obligat inculpatul D.M.A. să achite părţii civile L.C., prin reprezentant legal L.V., suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale şi a unei prestaţii periodice de 75 lei lunar începând cu 17 iulie 2007 până la majoratul minorului.
A fost obligat inculpatul să achite părţilor civile L.F., L.V. şi L.V. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale şi 15.00 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să achite către Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Treime laşi suma de 2910,5 lei, cu titlu de despăgubiri civile şi către Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vaslui suma de 591,65 lei cu acelaşi titlu.
A fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 400 lei către părţile civile L.F., L.V. şi L.V. cu acelaşi titlu.
Suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu la urmărirea penală a fost avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt că victima L.L. avea 39 de ani şi 3 luni la data decesului şi avea domiciliul în oraşul Murgeni, judeţul Vaslui. Era angajat la restaurantul E. din municipiul Vaslui, unde cânta împreună cu fraţii săi în formaţia P. Era cunoscut ca o persoană liniştită care nu cauza probleme.
În Vaslui, stătea cu chirie într-un apartament. Avea două fete care îi făceau menajul, verişoarele T.D.G. şi B.I.G., care făceau curăţenie de 3-4 ori pe săptămână, în funcţie de necesităţi. Cele două fete îi spuneau victimei b.
În ziua de 16 iulie 2007 martorele T.D.G. şi B.I.G. erau acasă la victimă şi făceau curat, când aceasta a venit însoţită de două fete. Fiind obosit, L.L. s-a culcat. Una dintre fete a aruncat cu o pungă plină cu apă pe geam, iar punga a căzut pe asfalt, stropind un grup de tineri. L.L. s-a trezit şi Ie-a spus fetelor să nu mai arunce cu apă.
Din grupul de tineri făceau parte şi martorii D.L.D. şi B.A.C.
A doua zi, 17 iulie 2007, era ziua de naştere a lui D.L.D. iar acesta şi-a invitat prietenii, în jurul orelor 9,00, la un bar, pe str. Ana Ipătescu, pentru a le face cinste. în bar au mers D.L.D., B.A.C., inculpatul D.M.A. şi martorul H.D.F. Acesta din urmă avea un apartament care era în renovare şi avea muncitori chemaţi la lucru, astfel încât nu a stat tot timpul în bar, mergând din când în când la apartament pentru a supraveghea lucrările.
După prânz, martorii D.L.D. şi B.A.C. au ieşit din bar pentru a se întâlni cu cineva de la care trebuia să ia o sumă de bani.
Inculpatul D.M.A. a rămas în bar, la masă.
În aceeaşi perioadă, martora B.I.G. venea către casa victimei pentru a-i face curat. Când a intrat în scară, a fost ajunsă din urmă de D.L.D. şi B.A.C., care au întrebat-o de ce a aruncat cu apă cu o zi înainte. Aceasta a spus că nu ea a aruncat cu apă, ci o altă fată, după care B.A.C. i-a spus să-i transmită victimei că „unde calcă jos, acolo va rămâne". Ajunsă în casă, martora i-a transmis victimei cuvintele lui B.A.C., însă niciunul dintre ei nu a crezut că se poate întâmpla ceva rău, martora crezând doar că cei doi vor să-l bată pe L.L. La scurt timp după ce a ajuns B.I.G., acasă la victimă a venit şi martora T.D.G.
După ce a vorbit cu cineva la telefon, L.L. Ie-a spus celor două fete că pleacă în oraş şi a coborât în faţa blocului.
Aici s-a întâlnit cu D.L.D. şi B.A.C. Aceştia au văzut că în apartamentul victimei se află cele două fete, astfel încât i-au cerut lui L.L. să le dea o fată pentru a întreţine cu ei relaţii sexuale. Aşa după cum a declarat B.A.C., D.L.D. voia să facă „cinste" prietenilor săi cu o fată, care să le satisfacă nevoile sexuale.
Victima nu a fost de acord să le dea fata, moment în care cei doi au început să-l lovească cu pumnii.
Pentru a se apăra, având în vedere superioritatea numerică a agresorilor şi ameninţările care-i fuseseră transmise cu puţin timp înainte prin martora B.I.G., L.L. a luat un târnăcop ce se afla în drum, fiind lăsat acolo de muncitorii care efectuau reparaţii la carosabil şi care se aflau în pauză de prânz şi I-a ridicat deasupra capului.
B.A.C. I-a prins de mâna în care avea târnăcopul, iar D.L.D. I-a prins de corp şi se pregătea să lovească iar victima. Nu a apucat însă, pentru că, din spate, a venit în fugă inculpatul, care a aluat de jos un alt târnăcop şi, fără a spune nimic, a aplicat o lovitură cu partea tăioasă a târnăcopului, direct în capul victimei, după care a abandonat târnăcopul la faţa locului şi a fugit.
După primirea loviturii, victima a căzut la pământ într-o baltă de sânge, B.A.C. a fugit iar D.L.D. a rămas la faţa locului. L.L. şi-a revenit şi a încercat să se ridice. D.L.D. I-a ajutat şi I-a dus până la etajul 4, unde locuieşte. Când a ajuns în casă, L.L. i-a cerut martorei B.I.G. să-i dea un prosop, după care s-a dus la baie pentru a se spăla. în drum spre baie, fiind ameţit, L.L. s-a sprijinit de pereţii holului, murdărindu-i de sânge.
În timp ce victima se spăla în baie, au venit organele de poliţie, care fuseseră chemate de martori la numărul de urgenţă „112", precum şi ambulanţa, care a transportat victima la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Treime" laşi, unde a decedat la data de 22 iulie 2007.
Potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. 3120/1198/ C din 12 septembrie 2007 întocmit de I.M.L. laşi, moartea lui L.L. a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale consecutive unui traumatism acut deschis cu fractură eschiloasă de calotă, contuzie cerebrală gravă, hematom intracerebral şi ruptura sinusului longitudinal superior. Leziunile s-au produs prin lovire unică cu obiect tăios despicător (sapă, târnăcop, etc.). între agresiune şi deces există legătură directă de cauzalitate. Sângele aparţine grupei sanguine A (II). Moartea datează din 22 iulie 2007.
De asemenea, a fost examinat biocriminalistic târnăcopul, arma agresiunii şi s-a stabilit, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 616764 din 30 august 2007 întocmit de I.P.J. Galaţi - Serviciul Criminalistic, că pe proba pusă la dispoziţie s-au evidenţiat urme de sânge uman, care poate aparţine grupei sanguine O (I) sau A (II). Caracterul de probabilitate este dat de faptul că pe suprafaţa metalică a târnăcopului s-au pus în evidenţă urme de materie cu aspect de sol (pământ), ce pot influenţa reacţia de aglutinare, rezultând aglutinări false.
Fapta inculpatului D.M.A. de a aplica o lovitură cu un târnăcop în cap victimei L.L., cauzându-i un traumatism acut deschis, conform raportului de necropsie arătat anterior, traumatism care a condus către decesul victimei, faptă comisă în public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul a avut o atitudine ambiguă, atât în timpul urmăririi penale, cât şi în timpul judecăţii în ceea ce priveşte descrierea situaţiei e fapt, a modului şi a condiţiilor în care a lovit partea vătămată. În declaraţiile scrise personal, în ziua de 17 iulie 2007, inculpatul a susţinut într-o primă declaraţie că a lovit cu târnăcopul în direcţia bărbatului, respectiv victima care avea, de asemenea târnăcopul ridicat, însă nu a văzut unde a lovit pentru că şi-a ferit privirea, iar în cea de-a doua declaraţie a susţinut că el a ridicat târnăcopul pentru a se apăra de lovitura aplicată de victimă şi că în acest fel la impactul celor două târnăcoape unul dintre ele a lovit victima fără ca el să vadă acest lucru.
În declaraţia dată în aceeaşi zi la procuror, inculpatul a susţinut că a luat târnăcopul de pe sol şi s-a îndreptat spre victimă care era înarmată cu un târnăcop şi pregătită să-i lovească pe prietenii inculpatului. Inculpatul s-a îndreptat spre victimă şi i-a aplicat o lovitură pe direcţia înainte, fără a se uita unde loveşte.
La judecată inculpatul a susţinut că a aruncat târnăcopul în direcţia victimei şi că a auzit doar zgomotul făcut la întâlnirea dinte cele două obiecte metalice.
Şi martorii B.A.C. şi D.L.D. au încercat să estompeze contribuţia inculpatului la comiterea faptei pe motiv că derularea evenimentului a fost foarte rapidă; au încercat să acrediteze ideea că nu au văzut când şi cum ar fi lovit inculpatul. Martorul T.C. a relatat că a văzut că din spatele celor doi martori a venit inculpatul, a văzut cele două târnăcoape ridicate şi zgomotul de lovire a acestora. Nu a văzut momentul în care a fost lovită victima.
Martorul H.D.F., martor care a urmărit desfăşurarea conflictului şi fără a fi implicat în vreun fel în acesta, nu a putut fi audiat de instanţă fiind plecat din ţară. Acesta a relatat la urmărirea penală în mod obiectiv desfăşurarea conflictului. A rezultat din declaraţia acestuia că în prima fază a conflictului victima a fost antrenată într-un schimb de lovituri cu martorii D.L.D. şi B.A.C. Victima a luat de pe sol un târnăcop şi l-a ridicat deasupra capului probabil cu intenţia de a lovi. D.L.D. l-a prins de mijloc, iar B.A.D. de mâna în care victima avea târnăcopul. în acest moment inculpatul a venit în fugă, a ridicat de pe sol cel de-al doilea târnăcop, s-a deplasat spre locul conflictului şi a aplicat victimei o lovitură cu lama târnăcopului în creştet, în partea dreaptă a capului. După ce a aplicat lovitura inculpatul a abandonat târnăcopul şi a fugit. Declaraţia acestui martor se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală. A rezultat din raportul de expertiză că leziunile care au dus la decesul victimei s-au produs prin lovire unică cu un obiect tăietor despicător (lama târnăcopului), iar gravitatea acestor leziuni au atestat producerea lor prin lovirea cu intensitate, ceea ce exclude varianta producerii lor printr-o cădere liberă a târnăcopului de la mică distanţă de cap, aşa cum a încercat să susţină inculpatul prin apărător.
Este evident că inculpatul a intervenit într-un conflict în care erau antrenaţi prietenii săi, martorii D.L.D. şi B.A.D., în contextul în care victima era înarmată cu un târnăcop cu care părea că vrea să lovească, însă în desfăşurarea acestui conflict inculpatul a lovit victima cu târnăcopul în zona capului.
În acest mod s-au produs leziunile care ulterior au condus la decesul victimei. Chiar dacă nu a acţionat cu intenţia de a ucide victima, având în vedere obiectul folosit, zona vizată şi intensitatea loviturii aplicate, a prevăzut şi acceptat posibilitatea survenirii morţii victimei ca rezultat potenţial al acţiunii lui. Moartea victimei nu este atribuită inculpatului ca urmare a culpei acestuia. Rezultatul mai grav este urmarea directă a acţiunii intenţionate a inculpatului, astfel că fapta lui constituie infracţiunea de omor şi nu cea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte, fiind respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul susţinerilor inculpatului prin apărător.
De asemenea, nu a putut fi reţinută în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării. Nu s-a dovedit că inculpatul se afla într-o stare de tulburare pricinuită de o provocare din partea victimei.
Observând conflictul, inculpatul a acţionat cu repeziciune fără a se interesa în vreun fel despre ceea ce se întâmplă şi dacă era cazul să intervină sau nu, mai ales că victima fusese în mare parte imobilizată de prietenii inculpatului şi sub acest aspect cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă.
Pentru infracţiunea comisă i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia, în cadrul general prevăzut de art. 52 şi 72 C. pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului.
Având în vedere condiţiile concrete în care s-a comis fapta, modul în care inculpatul a intervenit în conflictul în desfăşurare, precum şi conduita bună a acestuia până la data săvârşirii faptei, tribunalul a apreciat că în favoarea lui pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante situaţiile prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
În termen legal, inculpatul D.M.A. a formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând deducerea corectă a arestării preventive şi reţinerii de la 17 iulie 2008 şi nu de la 18 iulie 2008 cum greşit a fost dedusă de prima instanţă, deoarece el a fost reţinut la această dată.
A mai solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu în infracţiunea de „lovituri cauzatoare de moarte" prevăzută de art. 183 C. pen., cu motivarea că martorii au văzut când corpurile contondente s-au intersectat în aer, când inculpatul şi victima se îmbrânceau reciproc şi inculpatul a dat drumul târnăcopului care a căzut şi a lovit victima. Deci, inculpatul nu a intenţionat să lovească victima.
A mai solicitat, de asemenea, reţinerea circumstanţei atenuante a provocării şi redozarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 55 de la 15 mai 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 3320/89/2007 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.M.A., deţinut în Penitenciarul laşi, împotriva sentinţei penale nr. 126 din 5 martie 2008 a Tribunalului Vaslui, pe care a menţinut-o.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus la zi durata arestării preventive de la 5 martie 2008.
A fost obligat apelantul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în ceea ce priveşte critica referitoare la greşita deducere a măsurii preventive nu este întemeiată cu motivarea că din ordonanţa de reţinere aflată la dosar de urmărire penală a rezultat fără dubiu că reţinerea inculpatului s-a făcut, la data de 18 iulie 2007 şi nu la 17 iulie 2007, cum a susţinut inculpatul, neexistând nicio dovadă care să susţină cele invocate de inculpat, neputând fi primită susţinerea inculpatului.
Nici solicitarea de schimbare de încadrare juridică nu a putut fi primită de instanţa de apel, cu motivarea că aşa cum a reţinut corect şi instanţa de fond, chiar dacă inculpatul nu a lovit cu intenţia de a ucide, având în vedere obiectul contondent folosit şi cu care a lovit zona vitală şi intensitatea loviturii, acesta a prevăzut şi acceptat posibilitatea survenirii morţii victimei în urma acţiunii sale.
Producerea rezultatului mai grav este urmarea directă a acţiunii intenţionate a inculpatului. Aceste aspecte i-au conferit faptei inculpatului elementele constitutive ale infracţiunii de „omor" şi nu ale celei de „lovituri cauzatoare de moarte", aşa cum a susţinut apelantul.
Referitor la critica privind săvârşirea faptei în stare de provocare, nici aceasta nu subzistă, deoarece instanţa de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispoziţiilor art. 63 C. pen. şi pe baza acestuia a stabilit fără dubiu că inculpatul nu s-a aflat într-o stare de puternică tulburare sau emoţie pricinuită de o provocare din partea victimei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 73 C. pen.
Cât priveşte redozarea pedepsei, este de observat că, în cadrul complex de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de împrejurările comiterii faptei, de datele care caracterizează persoana inculpatului, reţinând în favoarea sa circumstanţe atenuante conform art. 74 raportat la art. 76 C. pen., aşa încât pedeapsa aplicată corespunde scopului pedepselor prevăzute de art. 52 C. pen., privind reeducarea inculpatului şi prevenirea de săvârşire de noi fapte penale.
Nu au fost alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul D.M.A., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La termenul de judecată de la 9 iulie 2008, în recurs, recurentul inculpat a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător ales, procurorul, neopunându-se amânării judecării cauzei pentru motivul arătat.
De asemenea, instanţa din oficiu a pus în discuia părţilor, legalitatea menţinerii măsurii aretării preventive a inculpatului D.M.A., concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la data menţionată.
Înalta Curte, în baza art. 300 2 C. proc. pen., cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului D.M.A., măsură pe care a menţinut-o.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 40 de lei s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a fixat termen intermediar pentru verificarea legalităţii arestării preventive a inculpatului D.M.A., la 13 august 2008, fiind amânată cauza la 18 septembrie 2008 pentru când se vor cita părţile ca în precedent, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data arătată, aflat la dosarul Înaltei Curţi.
În considerentele încheierii, instanţa de recurs, în baza art. 302 raportat la art. 6 C. proc. pen., a admis cererea de amânare formulată de recurentul inculpat pentru angajarea unui apărător.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 18 iulie 2007, în temeiul art. 143, 148 lit. f), art. 1491 şi 151 C. proc. pen. şi ulterior a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 178/P/2007 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, fiind acuzat de săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 55 din 15 mai 2008, Curtea de Apel laşi, secţia penală, judecând în apel, a menţinut pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, curtea a apreciat că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen., că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
S-a reţinut că, în ziua de 17 iulie 2007, în jurul orelor 15,00, inculpatul D.M.A. a lovit cu un târnăcop în cap partea vătămată L.L., cauzându-i multiple leziuni la nivelul cranio-cerebral care au fost de natură să-i pună viaţa în pericol.
Totodată, au fost îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura şi gravitatea faptei de care este acuzat, modalitatea în care aceasta a fost comisă, precum şi de pedeapsa prevăzută de lege, existând temerea că, pus în libertate, va săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen.
În concluzie, măsura arestării preventive este legală şi temeinică şi având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, impunând în continuare privarea de libertate.
La dosarul cauzei, la dosarul Înaltei Curţi, se află depus un memoriu din partea recurentului inculpat D.M.A., în care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei şi/sau diminuarea cuantumului de pedeapsă, invocând conduita nesinceră a martorului H.D., apreciind că judecarea cauzei a fost făcută în mod subiectiv, pentru a acoperi o anchetă superficială, deşi mai mulţi martori au arătat faptul că el a fost atacat de către victimă mai întâi cu un alt târnăcop şi că în urma încleştării târnăcopului victimei agresor cu al său, cu care se afla în apărare, a rezultat un zgomot metalic confirmat de către el şi martori. De asemenea, nu s-a reţinut ca atenuantă faptul că a fost agresat şi în legitimă apărare, iar dacă nu reacţiona aşa cum a făcut, cu siguranţă ar fi devenit victimă.
La termenul de judecată, de la 13 august 2008, s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalităţii detenţiei preventive a inculpatului D.M.A., concluziile părţilor fiind consemnate în detaliu, după care, Înalta Curte, în baza art. 3002 şi a art.160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului D.M.A., măsură pe care a menţinut-o. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei, termenul pentru judecarea recursului fiind fixat la data de 18 septembrie 2008, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă aflată la dosarul Înaltei Curţi.
În considerentele încheierii, Înalta Curte a constatat că măsura arestării preventive este legală şi temeinică şi, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului D.M.A. subzistă şi că impun privarea de libertate în continuare a dispus în condiţiile arătate.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., arătând că inculpatul a săvârşit fapta în stare de provocare, moartea victimei survenind după 7 zile, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor personale, respectiv comportamentul sincer în cursul procesului penal, este angajat în muncă. Totodată, a învederat greşita deducere a perioadei reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 18 iulie 2007, în loc de 17 iulie 2007.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat, precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul D.M.A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului D.M.A. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului D.M.A. din ziua de 17 iulie 2007, de a aplica, în public, o lovitură cu un târnăcop în cap, victimei L.L., cauzându-i un traumatism acut deschis cu fractură eschiloasă de calotă, contuzie cerebrală gravă, hematom intracerebral şi ruptura sinusului longitudinal superior, traumatism care a condus la decesul victimei, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, în faza cercetării judecătoreşti, cât şi în apel, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului în care s-au consemnat constatările făcute, cu planşele foto, cu procesul-verbal de efectuare a actelor premergătoare, cu declaraţia părţii civile L.V., cu declaraţiile martorilor H.D.F., T.D.G., B.I.G., D.L.D., B.A.C., T.C., A.F., T.l., D.M., I.I.C., C.E., declaraţii în care aceştia au relatat împrejurările percepute sau cunoscute, cu declaraţiile inculpatului D.M.A., în care a descris împrejurările faptice, cu raportul de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L.J. Vaslui cu nr. 233/ E din 18 iulie 2007 privind pe victima L.L., cu raportul de autopsie medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală laşi cu nr. 3120/1198/ C din 12 septembrie 2007 privind pe victima L.L., cu raportul de constatare tehnico-ştiinţific biocriminalistic nr. 616764 din 30 august 2007 a fost dovedită contribuţia inculpatului D.M.A. în comiterea faptei, modalitatea concretă în care a acţionat, prin lovirea cu un obiect vulnerat, cu intensitate, într-o zonă vitală a corpului şi anume aceea a capului victimei, acesta având reprezentarea urmărilor faptei comise şi chiar dacă nu a urmărit producerea morţii victimei, acesta a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal.
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale la parchet la data de 26 iulie 2007, martorul H.D.F. a arătat că „în timp ce victima se certa cu prietenii mei, aceştia au început să se îmbrâncească şi nu ştiu sigur dacă s-au lovit reciproc. Mi s-a adus la cunoştinţă faptul că la poliţie am declarat că cei trei şi-au aplicat lovituri reciproce cu pumnii şi picioarele şi declar că am spus adevărul poliţiştilor, însă acum nu-mi mai aduc aminte exact. Atunci când mi s-a luat declaraţie de către poliţist eram băut, însă nu eram în stare de ebrietate. Ştiam ce vorbesc. Revenind, în momentul în care cei trei se îmbrânceau, am observat când victima a ridicat de pe sol un târnăcop ce aparţinea unor muncitori ce efectuau reparaţii la stradă, I-a ridicat deasupra capului, cred, cu intenţia de a-i lovi pe prietenii mei. în acest moment, D.L.D. a prins victima de mijloc, iar B.A.D. I-a prins de mâna în care avea târnăcopul. Dinspre bar l-am văzut venind în fugă pe D.M.A., care a luat de jos un alt târnăcop, I-a ridicat deasupra capului şi I-a lovit direct în frunte pe victimă. După ce i-a aplicat lovitura, D.M.A. a aruncat târnăcopul şi a fugit. Victima, după ce a fost lovită, a căzut la pământ, scăpând târnăcopul din mână. D.L.D. a început să strige la noi, să chemăm o ambulanţă, după care I-a luat pe vătămat şi a intrat în scara blocului unde locuieşte. B.A.D. a plecat de la faţa locului, fără să fugă. Eu am aşteptat până ce D.L.D. a intrat cu victima în scara blocului, după care am plecat. Nu am văzut pe nimeni să şteargă cele două târnăcoape, care au rămas în drum, la locul faptei".
În declaraţia dată la parchet, la data de 17 iulie 2007, martorul D.L.D. a menţionat „.în jurul orelor 14,00, eu cu B.A.D. Alexandru am ieşit din bar, întrucât trebuia să ne întâlnim cu nişte prieteni care ne datorau bani. în acel moment, l-am văzut pe B. care era în faţa scării lui. Ne-am dus la el şi ne-am luat la ceartă, dar nu mai ştiu exact ce i-am spus. De fapt am văzut la geamul locuinţei lui două fete pe care le cunoşteam din vedere şi i-am cerut să ne dea acele fete să întreţinem cu ele relaţii sexuale. El nu a fost de acord şi am început să ne îmbrâncim. în jur, strada este în reparaţii, iar muncitorii care lucrau acolo erau în pauză, iar uneltele erau lăsate pe marginea drumului. în timp ce ne îmbrânceam, B. a luat un târnăcop şi a vrut să ne lovească pe noi. Atunci, atât eu, cât şi prietenul meu B.A.D., l-am prins de mână şi de corp pentru a-l împiedica să ne lovească. Precizez că noi îl ţineam atât pentru a ne apăra dar şi pentru a-l lovi. Eu chiar mă pregăteam să-l lovesc cu pumnul însă nu am mai apucat pentru că altcineva l-a lovit, iar B. a căzut la pământ şi a început să-i curgă sânge din cap. Nu am văzut cine l-a lovit pentru că eram concentrat asupra lui B. Am aflat cine l-a lovit şi anume prietenul meu, D.M., cred pentru a ne apăra pe noi".
Martorul D.L.D., în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă la 9 ianuarie 2008, a menţionat că „discuţia a degenerat şi am început să ne înjurăm reciproc, nu ne-am îmbrâncit, însă victima văzând că noi eram doi a luat un târnăcop de pe marginea străzii unde se aflau mai multe unelte lăsate de muncitorii care lucrau la întreţinerea străzii. Când am văzut că a luat târnăcopul m-am retras mai ales că victima ridicase târnăcopul şi exista pericolul să ne lovească. Am încercat să fug şi am auzit o pocnitură când m-am întors am văzut victima căzută şi-i curgea sânge de la cap, pe inculpat nu l-am văzut pentru că eram bulversat de situaţia întâmplată. Am văzut lângă victimă două târnăcoape, unul era lângă ea, iar celălalt era cam la un metru în spatele acesteia. Am ridicat victima şi am dus-o până la etajul III. Au ieşit două fete şi m-au ajutat să duc victima în apartament. Am auzit după aceea fără să pot preciza de la cine anume că inculpatul ar fi văzut conflictul dintre noi şi victimă şi fiind prieteni a venit spre locul incidentului. A luat şi el un târnăcop şi când victima a vrut să lovească a lovit şi el şi târnăcoapele s-au ciocnit. Nu ştiu în ce condiţii a fost lovită victima. Am citit fugitiv declaraţia dată la procuror şi am constatat că ea corespundea celor spuse de mine, nu am remarcat fraza pe care nu o mai menţin, însă am aflat despre aceasta din menţiunile făcute în rechizitoriu. Nu am citit rechizitoriul, însă mi-a spus tatăl inculpatului despre conţinutul acestuia".
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale la parchet, la data de 26 iulie 2007, martorul B.A.C. a precizat că „Fiind ziua lui, D.L.D. s-a hotărât să facă cinste, în sensul de a cumpăra o fată pentru noi toţi. Nu aveam nevoie de mai mult de o fată pentru a întreţine relaţii sexuale. în acest scop am început să discutăm cu „B.", iar D.L.D. i-a cerut să-i dea o fată. Imediat ce a auzit propunerea, „B." a început să înjure şi nu a fost de acord să ne dea fata. Am început să ne certăm şi să ne înjurăm reciproc. La un moment dat, „B." a luat de jos un târnăcop şi l-a ridicat deasupra capului, continuând să ne înjure. Eu şi D.L.D. eram în faţa lui şi nu am putut să schiţăm niciun gest, pentru că din spate, într-o fracţiune de secundă, a venit D.M.A. înarmat cu un târnăcop şi a lovit victima. Nu ştiu exact unde a lovit-o, cu toate că eram cu faţa către victimă, nu am văzut momentul lovirii acesteia. Am auzit doar un zgomot metalic, după care am văzut victima căzută la pământ. Precizez că „B." ţinea târnăcopul cu partea tăioasă îndreptată către noi. Ştiu cum arată un târnăcop şi precizez că victima îndreptase către noi partea mai lată a târnăcopului, mai exact lama acestuia. Partea mai ascuţită din spatele lamei era către victimă. După ce D.M.A. a lovit victima, a plecat. La fel am procedat şi eu. Eu eram speriat, pentru că l-am văzut pe „B." jos la pământ. M-am oprit însă în apropiere şi m-am uitat şi l-am văzut pe D.L.D. cum l-a luat pe „B." şi l-a dus înspre scara blocului, intrând în bloc. înainte de a intra în scară, D.L.D. ne-a spus să chemăm salvarea".
Martorul B.A.C., în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă la 9 ianuarie 2008, a arătat că „Discuţia a degenerat şi am început să ne înjurăm. Nu ne-am îmbrâncit doar ne înjuram. Victima a luat de jos un târnăcop dintre uneltele pe care le lăsaseră muncitorii care lucrau la întreţinerea străzii. A ridicat târnăcopul în intenţia de a lovi, eu m-am ferit într-o parte, iar D.L.D. în partea cealaltă. Nu am mai avut timp să schiţăm vreun gest pentru că a venit inculpatul care a luat şi el un târnăcop şi pe care l-a întins spre victimă. După părerea mea nu a ridicat acel târnăcop cu intenţia de a lovi, ci pentru a se apăra. Am auzit un zgomot de cele două târnăcoape care s-au lovit. în acel moment m-am întors parţial cu spatele încercând să mp feresc mai mult. Când m-am întors am văzut victima căzută, m-am speriat şi am plecat. Când eu şi cu D.L.D. ne-am ferit, inculpatul a venit din spatele nostru. Inculpatul avea târnăcopul ridicat când a venit din spatele nostru. Târnăcopul era ridicat doar până la nivelul umerilor în direcţia întins în faţă. M-am întâlnit cu inculpatul care a venit după mine, însă nu am mai discutat despre ceea ce s-a întâmplat. Am cunoscut conţinutul declaraţiei date la urmărirea penală şi am semnat-o pentru că corespundea ce ceea ce declarasem eu".
În declaraţia dată la parchet, la 5 septembrie 2007, martorul T.C. a declarat că „Impresia care mi-a lăsat-o a fost că victima nu a părăsit locul conflictului, pentru că şi-a imaginat că cei doi nu o să-l lovească. La un moment dat, am văzut venind din spatele celor doi băieţi pe D.M.A., care s-a aplecat, a luat ceva de jos, un obiect, însă nu ştiu ce fel de obiect era, l-a ridicat deasupra capului, însă nu ştiu în cine a dat. Am mai văzut apoi că, după ceva timp, victima s-a ridicat şi a plecat împreună cu D.L.D. în scară. Victima era plină de sânge, dar, nu pot să ştiu de unde anume îi curgea sângele. Pentru a mai preciza încă o dată poziţia victimei şi a celor trei băieţi care au fost implicaţi în conflict, arăt că victima se afla cel mai aproape de scara blocului, în faţa victimei, la mică distanţă se aflau D.L.D. şi celălalt băiat, pe care nu ştiu cum îl cheamă, iar D.M.A. a venit către victimă din spatele celor doi băieţi".
Martorul T.C., în declaraţia dată în primă instanţă, în cursul cercetării judecătoreşti, la 9 ianuarie 2008, a precizat că „Am văzut când din spatele celor doi a venit inculpatul. Am văzut două obiecte ridicate în aer şi am văzut mâna inculpatului ridicată şi am auzit un zgomot metalic. Nu am văzut cine şi în ce fel s-au lovit. între timp a venit mama şi eu am plecat la serviciu şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat. Nu am văzut exact care era poziţia târnăcopului din mâna inculpatului, eu eram cam la 100 metri de locul incidentului. Pe inculpat l-am văzut în întregime când s-a apropiat de locul conflictului".
În declaraţia dată la parchet la 26 iulie 2007, martora A.F. a menţionat că „l-am văzut în grup pe D.M.A., H.D.F., B.A.D. A.C., D.L.D. şi pe un alt bărbat, care este victimă în această cauză, pe care nu ştiu cum îl cheamă. Acesta din urmă avea în mână un târnăcop. Am văzut când victima a ridicat târnăcopul deasupra capului, moment în care a fost prins de mână de către D.M.A., întrucât D.M.A. este mai voinic şi mai puternic decât victima. A reuşit să îndrepte târnăcopul înspre victimă şi a lovit-o în cap. D.M.A. a lovit victima cu târnăcopul pe care aceasta îl avea în mână. Am văzut când victima a căzut la pământ. D.M.A. şi cu B.A.D. au plecat, iar H.D. a rămas lângă victimă împreună cu D.L.D.".
Raportul de autopsie medico-legală întocmit de I.M.L. laşi cu nr. 3120/1198/ C din 12 septembrie 2007 privind pe victima L.L. concluzionează că „1. Moartea lui L.L. a fost violentă. 2. Ea s-a datorat comei cerebrale consecutive unui traumatism acut deschis cu fractură eschiloasă de calotă, contuzie cerebrală gravă, hematom intracerebral şi ruptura sinusului longitudinal superior. 3. Leziunile s-au produs prin lovire unică cu obiect tăios despicător (sapă, târnăcop, etc.). 4. între agresiune şi deces există legătură directă de cauzalitate. 5. Sângele aparţinea grupei sanghine A II. 6. Moartea datează din 22 iulie 2007.
Înalta Curte nu poate avea în vedere critica apărătorului recurentului inculpat cu privire la greşita încadrare juridică a faptei şi nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece mijloacele de probă administrate au relevat modalitatea efectivă de săvârşire a faptei de către inculpatul D.M.A., în sensul că acesta i-a aplicat victimei L.L., venind din spate, o lovitură cu intensitate, cu un târnăcop, obiect vulnerat apt de a produce moartea, în anumite condiţii, respectiv folosirea lui, într-o zonă vitală a corpului, respectiv, în zona capului, aşa cum a fost cazul în speţă, producându-i leziuni grave, care au condus la moartea violentă a acesteia, datorată, comei cerebrale consecutive unui traumatism acut deschis cu fractură eschiloasă de calotă, contuzie cerebrală gravă, hematom intracerebral şi ruptura sinusului longitudinal superior, leziunile producându-se prin lovire unică cu obiect tăios despicător (sapă, târnăcop, etc.), iar între agresiune şi deces există legătură directă de cauzalitate, aşa cum s-a atestat medico-legal, evidenţiind atitudinea subiectivă a acestuia sub forma intenţiei indirecte.
Astfel, din actul de executare comis efectiv de inculpatul D.M.A. a rezultat că acesta şi-a putut reprezenta rezultatul letal al faptei, atâta timp cât i-a aplicat victimei, o lovitură cu târnăcopul, cu o intensitate relativ mare şi într-o zonă vitală, producându-i acesteia leziuni foarte grave, după care a plecat de la locul faptei şi chiar dacă nu a urmărit moartea acesteia, a acceptat producerea ei.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că rezultatul letal produs prin fapta săvârşită de către inculpatul D.M.A., nu s-a realizat din culpă, prin depăşirea intenţiei, deoarece din modul în care a fost concepută şi pusă în executarea rezoluţia infracţională, s-a evidenţiat intenţia indirectă a inculpatului de a ucide victima, aşa încât nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind corectă cea stabilită iniţial, respectiv aceea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici solicitarea apărătorului recurentului inculpat de a se reţine circumstanţa atenuantă legală a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) C. pen. şi a regimului sancţionator corespunzător, deoarece din materialul probator administrat şi din care a fost evidenţiat în mod concret conţinutul declaraţiilor martorilor mai sus arătaţi, a rezultat faptul că inculpatul D.M.A. nu se afla într-o stare de puternică tulburare determinată de comportamentul victimei L.L., deoarece acesta se afla într-un conflict cu martorii D.L.D. şi B.A.C., care l-au agresat, ceea ce l-a determinat să ridice un târnăcop ce se afla pe drum, lăsat de muncitorii care efectuau reparaţii la carosabil, ridicându-l doar deasupra capului, împrejurare în care inculpatul D.M.A. a venit din spate, a luat de jos un alt târnăcop şi fără a spune nimic a aplicat o singură lovitură victimei cu partea tăioasă a târnăcopului în capul acesteia.
Totodată, Înalta Curte nu poate reţine nici apărările recurentului inculpat invocate în memoriul depus la dosarul instanţei de recurs, cu privire la faptul că ar fi acţionat în apărare, în legitimă apărare, deoarece materialul probator administrat, din care au fost făcute referiri concrete la mijloacele de probă administrate, a evidenţiat contribuţia inculpatului D.M.A., în sensul că acesta a aplicat lovitura de târnăcop în capul victimei L.L., venind din spate, neexistând anterior niciun conflict între victimă şi inculpat, aşa încât condiţiile referitoare la atac, în sensul că acesta să fie material, direct, imediat şi injust prevăzute la art. 44 C. pen., nu sunt îndeplinite.
Înalta Curte nu poate avea în vedere nici solicitarea apărătorului recurentului inculpat în sensul redozării pedepsei aplicate prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor personale, respectiv comportamentului sincer al inculpatului, în cursul procesului penal, că este angajat în muncă, deoarece în cauză, instanţele au făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, prin aplicarea distinctă a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute la art. 74 lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen., stabilind un cuantum de pedeapsă sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului.
Astfel, în contextul cauzei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta, prin care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale cum este viaţa persoanei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, de conduita bună a acestuia până la data săvârşirii faptei.
Mai mult, s-a dat eficienţă distinctă circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute la art. 74 lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen., precum şi regimului sancţionator corespunzător, cuantumul pedepsei fiind coborât sub minimul legal pentru infracţiunea de care acesta a fost învinuit.
Înalta Curte consideră că pedeapsa de 12 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie aplicată inculpatului D.M.A., este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi a unei resocializări viitoare pozitive.
De asemenea, prin cuantumul pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare, prin privare de libertate s-a dat relevanţă, în mod plural tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, precum şi principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte nu poate reţine nici critica apărătorului recurentului inculpat cu privire la greşita deducere a perioadei reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2007 în loc de 17 iulie 2007, deoarece aşa cum rezultă în cauză, inculpatul D.M.A. a fost reţinut pe o durată de 24 ore, la data de 18 iulie 2007, ora 00,15, până la 19 iulie 2007, ora 00,15, potrivit ordonanţei de reţinere emisă la 18 iulie 2007, aflată la file 126 dosar urmărire penală, iar ulterior arestat preventiv, măsură care a fost menţinută de către instanţe.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră Decizia instanţei de apel ca fiind legală şi temeinică sub toate aspectele.
De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea pronunţată nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.M.A. împotriva deciziei penale nr. 55 din 15 mai 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 18 iulie 2007 la 18 septembrie 2008.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.M.A. împotriva deciziei penale nr. 55 din 15 mai 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 18 iulie 2007 la 18 septembrie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2854/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2858/2008. Penal → |
|---|
