ICCJ. Decizia nr. 2871/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2871/2008
Dosar nr. 385/42/2008
Şedinţa publică din 18 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 85 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 384/42/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.R.G., prin procurator M.Ş., împotriva rezoluţiilor nr. 167/P/2008 din 12 martie 2008 şi nr. 567/II/2/2008 din 26 martie 2008 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
S-au menţinut rezoluţiile atacate.
A fost obligat petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înaintată instanţei, petentul M.R.G., prin procurator M.Ş. (tatăl său) a contestat rezoluţiile nr. 567/11/2/2008 emisă la 26 martie 2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 167/P/2008 emisă de acelaşi parchet cu privire la intimaţii T.C. şi C.Ş., ambii având calitatea de comisari în cadrul I.J.P. Prahova.
În motivare plângerii, acesta a arătat că cercetarea efectuată de parchet a fost superficială şi prin rezoluţiile date cei doi intimaţi sunt exoneraţi de orice răspundere, deşi în opinia sa prin direcţionarea greşită a două plângeri penale formulate de petent împotriva unor poliţişti comunitari, au comis infracţiunile reclamate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 şi 264 C. pen.
Petentul a mai susţinut că a formulat iniţial împotriva unor poliţişti comunitari o plângere penală la data de 9 ianuarie 2007 pentru comiterea de către aceştia a unor infracţiuni de abuz şi tentativă de tâlhărie şi că deşi era vorba de o faptă diferită comisă de aceştia la 5 ianuarie 2007, intimaţii au trimis această plângere la dosarul 446/p/2007 în care petentul era cercetat de comiterea unui accident rutier, fiind acuzat de alţi poliţişti comunitari.
Petentul a mai susţinut că a depus şi o a doua plângere penală, la data de 29 ianuarie 2007, la Poliţia Municipiului Ploieşti, înregistrată sub nr. A 8018, dar aceasta a ajuns tot la aceşti intimaţi-comisari de poliţie la Serviciul circulaţie şi nu la biroul cercetări penale cum ar fi trebuit, iar despre această plângere a sa nu se mai ştie nimic.
În final petentul a arătat că el consideră conexarea plângerii sale din 5 ianuarie 2007, ca fiind un abuz şi o încercare de favorizare a poliţiştilor comunitari pe care i-a acuzat în plângerea respectivă şi din acest punct de vedere este greşită soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru lămurirea situaţiei, curtea de apel a dispus ataşarea dosarului nr. 167/P/2008 în care s-au emis cele două rezoluţii.
Examinând actele şi lucrările acestui dosar, în raport cu susţinerile petentului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, art. 2781 C. proc. pen., curtea de apel a constatat că plângerea este nefondată.
Prin rezoluţia 167/P/2008 din 12 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii T.C., comisar şi C.Ş., comisar şef în cadrul I.J.P. Prahova – S.P.R., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi 264 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă că faptele reclamate nu există, aşa încât acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că, la data de 9 ianuarie 2007, petentul M.R.G. s-a prezentat în audienţă la inspectorul şef al I.J.P. Prahova, depunând sesizarea înregistrată sub nr. A 4 din 9 ianuarie 2007 în care a solicitat ca în baza Legii nr. 544/2001 să i se comunice identitatea a doi genţi de poliţie comunitară care au fost de serviciu în data de 5 ianuarie 2007 cu autoturismul marca Dacia Logan, făcând referire şi la un incident din 8 ianuarie 2007 cu privire la care susţinea că lucrătorii de poliţie comunitară au făcut abuz în serviciu.
A mai arătat că la poliţie s-a mai înregistrat şi o altă sesizare a aceleiaşi persoane vătămate sub nr. A 8018/2007 în care reclama ambele incidente pe care Ie-a avut cu poliţia comunitară la 5 ianuarie 2007 şi respectiv 8 ianuarie 2007 şi solicita audierea unor martori prezenţi la incidente.
Prim sesizare a fost repartizată spre soluţionare făptuitorului T.C., care la rândul său l-a însărcinat cu efectuarea cercetărilor pe făptuitorul C.Ş., iar acesta a apreciat că între această sesizare şi incidentul din 8 ianuarie 2007 în care se efectuau deja cercetări faţă de persoana vătămată există legătură, aşa încât a fost trimisă lucrătorilor de cercetare penală spre a fi avută în vedere la soluţionarea cauzei.
Parchetul a mai arătat că cea de-a doua sesizare a fost rezoluţionată direct de ofiţerul care a ţinut audienta cu indicaţia de a fi avută în vedere la soluţionarea dosarului penal nr. 476/P/2007 şi nu a mai ajuns la niciunul dintre cei doi făptuitori.
Cu privire la dosarul 476/P/2007, parchetul arătat că faţă de petentul din prezenta cauză M.G.R. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţie ce i-a fost comunicată la 24 iulie 2007, iar acesta nu a formulat plângere cu privire la această soluţie, dar a formulat o nouă plângere penală împotriva lucrătorilor de poliţie comunitară înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti sub nr. 7640/P/2007, trimisă Poliţiei municipiului Ploieşti în vederea efectuării de cercetări.
S-a apreciat de către procurorul care a dat rezoluţia că nu sunt indicii din care să rezulte că făptuitorii, prin direcţionarea celor două memorii la dosarul 476/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, ar fi urmărit să zădărnicească sau să îngreuneze urmărirea penală, ci şi-au exercitat corespunzător atribuţiile de serviciu.
Prin rezoluţia nr. 576/11/2/2008 din 26 martie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale cu privire la cei doi făptuitori.
Actele premergătoare efectuate în cauză au atestat împrejurarea că numai una dintre cele două plângeri depuse de petentul M.G.R. la I.J.P. Prahova, respectiv cea din 9 ianuarie 2007 a fost repartizată pentru verificări intimatului T.C. în cuprinsul acestei plângeri, petentul se referă la două incidente unul din 5 ianuarie 2007, altul din 8 ianuarie 2007, pe care Ie-a avut cu lucrători ai poliţiei comunitare pe care i-a acuzat de comportament abuziv şi solicita datele de identificare ale acestora.
Din declaraţia intimatului T.C. ce avea funcţia de şef al S.P.R. Prahova şi calitatea de poliţist judiciar a rezultat că acesta a repartizat lucrarea către şeful B.S.C.M.U., comisar C.Ş., iar la nivelul acestei structuri de poliţie de această lucrare s-a ocupat agentul de poliţie D.L., iar acesta i-a comunicat petentului că s-a procedat la conexarea plângerii respective la dosarul penal deja existent şi care a fost înaintat apoi S.C.P. pentru definitivarea cercetărilor şi a propunerii unei soluţii legale.
Aceeaşi situaţie a rezultat şi din declaraţia intimatului C.Ş.
Faptul că plângerea sau sesizarea respectivă a fost înaintată la dosarul penal nr. 87/2007 al I.J.P. Prahova, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti sub nr. 467/P/2007, în opinia curţii nu a putut fi considerat un abuz în serviciu al celor doi lucrători de poliţie şi nici ca favorizare a poliţiştilor comunitari implicaţi în incidentele pe care Ie-a avut petentul la 5 şi respectiv 8 ianuarie 2007. Trebuie precizat că acest dosar avea ca obiect un pretins accident de circulaţie din data de 8 ianuarie 2007, comis de petent şi reclamat de unul din agenţii de poliţie comunitară, reclamaţia fiind consemnată în procesul-verbal din 8 ianuarie 2007.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind important de arătat faptul că petentului i s-a comunicat că sesizarea sa a fost înaintată la acest dosar încă de la data de 16 ianuarie 2007, cu adresa aflată la dosar urmărire penală, ceea ce a demonstrat faptul că nu a existat nicio intenţie de muşamalizare a responsabilităţii poliţiştilor comunitari, ci, doar faptul că s-a încercat să se dea o rezolvare unitară cu privire la incidentul din 8 ianuarie 2007, reclamat, atât de petent, cât şi de poliţistul comunitar implicat, P.V.G.
În ce priveşte efectuarea sau nu în cauză de cercetări cu privire la infracţiunile reclamate de petent de abuz în serviciu şi de tentativă de tâlhărie, acest aspect nu era de responsabilitatea celor doi intimaţi, ci a poliţiştilor însărcinaţi cu cercetarea penală a cazului respectiv.
Totodată, curtea de apel a reţinut că atâta timp cât cea de-a doua plângere formulată la data de 9 ianuarie 2007 şi înregistrată sub nr. A 8018 din 25 ianuarie 2007 nu a ajuns la niciunul dintre intimaţi, ci a fost direcţionată direct de ofiţerul de poliţie care a ţinut audienţa la acelaşi dosar 476/P/2007 nu se poate susţine că aceştia ar fi săvârşit vreo faptă penală în legătură cu plângerea respectivă.
Împrejurarea că prin adresa nr. 630.250 din 29 aprilie 2008 a I.G.P.R. – D.I.I. s-a comunicat petentului că în urma cercetărilor administrative efectuate s-au constatat unele disfuncţionalităţi în legătură cu modul de soluţionare a memoriului A 4 ianuarie 2007 pentru care intimatul C.Ş. şi subinspectorul D.L. au fost atenţionaţi, poate constitui o satisfacţie echitabilă pentru petent, însă nu şi un temei pentru a considera că aceştia s-ar face vinovaţi de săvârşirea vreuneia din infracţiunile reclamate, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.G.R., menţinând cele două rezoluţii atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul M.G.R. prin procurator M.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în motivele scrise de recurs, că instanţa şi parchetul în mod eronat au reţinut că o plângere penală în care sunt acuzaţi doi poliţişti comunitari pentru abuz şi tentativă de tâlhărie, eveniment ce a avut loc în data de 5 ianuarie 2007 este considerată drept apărare într-un dosar (476) accident de circulaţie închipuit, iar autorii abuzului şi tentativei de tâlhărie nu au fost identificaţi, nu au fost cercetaţi şi nu au fost audiaţi de către poliţie şi parchet tocmai datorită complicităţii între poliţie şi parchet.
De asemenea, s-a mai arătat că instanţa, respectiv, Curtea de Apel Ploieşti nu a judecat după probe, nu a vrut să afle adevărul, adevăr însă pe care speră să-l afle la C.E.D.O.
La termenul de astăzi, s-a prezentat procuratorul M.Ş. pentru recurentul petiţionar M.R.G., lipsind intimaţii T.C. şi C.Ş., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Procuratorul pentru recurentul petiţionar, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, depunând, totodată note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, hotărârea fiind legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În notele scrise depuse la dosar, recurentul petiţionar prin procurator a menţionat că depune rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti din data de 14 august 2008, dată în dosarul nr. 7640/P/2007, în dispozitivul rezoluţiei se arată că în dosarul nr. 476/P/2007 se afla o copie xerox a plângerii penale adresată de el I.P.J. Prahova şi nu originalul plângerii pe care chiar şeful poliţiei judeţene comisar B.G.I. a direcţionat-o către compartimentul de specialitate (înregistrată în data de 9 ianuarie 2007), că o plângere asemănătoare a fost depusă la Poliţia municipiului Ploieşti, în data de 25 ianuarie 2007, şi înregistrată sub nr. A /8018, plângere care nu a ajuns la S.C.P. şi conform adresei fără număr este trimisă la I.J.P. – PH - Serviciul Rutier, ceea ce reprezintă o dovadă clară că aceşti comisari T.C. şi C.Ş. şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciu, în scopul de a zădărnici şi îngreuna cercetarea celor vinovaţi, a agenţilor poliţiei comunitare. în rezoluţia se mai arată că în acest caz cercetarea nu a început, că se va întocmi un nou dosar, asta după aproape 2 ani de la eveniment, afirmaţiile sale că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a efectuat o cercetare superficială nu pe dovezi concrete se adevereşte, iar instanţa de fond a susţinut rezoluţia parchetului, fapt ce l-a determinat să declare recurs, fiind anexate notelor scris un memoriu adresat prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, precum şi rezoluţia din 14 august 2008 dată în dosarul nr. 7640/P/2007, aflate la dosarul Înaltei Curţi.
Examinând recursul declarat de petiţionarul M.R.G., prin procurator M.Ş. împotriva sentinţei pronunţată în primă instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate în declaraţia de recurs, precum şi în notele scrise, aflate la dosarul prezentei cauze, dosarul Înaltei Curţi, cât şi din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarului prin procurator, ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.R.G., prin procurator M.Ş., soluţia dispusă fiind susţinută de o analiză asupra rezoluţiilor atacate, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului parchetului, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii T.C., comisar şi C.Ş., comisar şef, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., întrucât rezultă că faptele nu există, astfel că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
Criticile formulate de petiţionar, prin procurator au fost examinate, în raport cu persoanele şi faptele pretins a fi săvârşite de către acestea, procurorul, constatând, în fapt, că la data de 8 ianuarie 2007, orele 18,00, lucrătorii de poliţie din cadrul S.P.R. Prahova, care efectuau serviciul de supraveghere şi control al traficului rutier pe raza municipiului Ploieşti, au fost sesizaţi că la Spitalul Judeţean Ploieşti s-a prezentat P.V.G., agent de poliţie comunitară, care susţinea că a fost victima unui accident de circulaţie, petrecut în aceeaşi zi, în jurul orelor 17,30.
Ca urmare a acestei sesizări, a fost identificată persoana vătămată M.R.G., care s-a prezentat pentru audiere, în data de 9 ianuarie 2007.
În aceeaşi zi, persoana vătămată s-a prezentat în audienţă la inspectorul şef al I.P.J. Prahova şi a depus sesizarea înregistrată sub numărul A 4 din ianuarie 2007, în care a solicitat ca, în baza Legii nr. 544/2001, să i se comunice identitatea a doi lucrători, agenţi de poliţie comunitară, care au fost de serviciu în data de 5 ianuarie 2007, cu autoturismul marca Dacia Logan. În cuprinsul sesizării, persoana vătămată făcea referire şi la incidentul din data de 8 ianuarie 2007, acuzându-i pe lucrătorii de poliţie comunitară de abuz în serviciu.
Sub nr. A/8018/2007 s-a mai înregistrat o altă sesizare a persoanei vătămate în care solicita, în ce priveşte ambele incidente (din 05 ianuarie 2007 şi 08 ianuarie 2007) audierea unor martori prezenţi la incident.
Ambele sesizări au fost considerate de persoana vătămată ca şi plângeri penale îndreptate împotriva lucrătorilor de poliţie comunitară.
Prima sesizare a fost repartizată spre soluţionare făptuitorului T.C., care la rândul său l-a însărcinat pe făptuitorul C.Ş., cu efectuarea cercetărilor.
Apreciindu-se că între această sesizare şi incidentul din data de 08 ianuarie 2007 în care se efectuau cercetări faţă de persoana vătămată exista legătură, sesizarea a fost trimisă lucrătorilor de cercetare penală spre a fi avută în vedere la soluţionarea cauzei.
Cea de-a doua sesizare, fiind rezoluţionată direct de către ofiţerul care a ţinut audienta, cu indicaţia de a fi avută în vedere la soluţionarea dosarului penal nr. 476/P/2007, nu a mai ajuns la niciunul dintre făptuitori.
În ambele memorii, persoana vătămată îşi face practic apărarea în ce priveşte infracţiunea de vătămare corporală din culpă de care era învinuit.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 476/P/2007 i-a fost comunicată persoanei vătămate în data de 24 iulie 2007.
Persoana vătămată nu a formulat plângere la soluţie, însă a formulat plângere penală împotriva lucrătorilor de poliţie comunitară, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti sub nr. 7640/P/2007 şi trimisă Poliţiei municipiului Ploieşti în vederea efectuării de cercetări.
Procurorul, faţă de cele expuse, în mod corect şi motivat a constatat că nu sunt indicii din care să rezulte că făptuitorii, prin direcţionarea celor două memorii spre dosarul nr. 476/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, care avea ca obiect să stabilească condiţiile şi împrejurările în care persoana vătămată ar fi fost implicată într-un accident de circulaţie, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unui lucrător de poliţie comunitară, în condiţiile în care în ambele sesizări se făcea referire la modul în care s-a ajuns la acest incident, precum şi la incidentul din 8 ianuarie 2007, au urmărit să zădărnicească sau să îngreuneze urmărirea penală. De asemenea, procurorul a apreciat că aceştia şi-au exercitat corespunzător atribuţiile de serviciu ce le reveneau în calitate de lucrători de poliţie la S.P.R. Prahova.
Soluţia dată de procuror a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin rezoluţia din 26 martie 2008 în lucrarea cu nr. 567/11/2/2008, care în temeiul art. 278 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de M.R.G. împotriva soluţiei adoptate în dosarul nr. J67/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Înalta Curte consideră că, prima instanţă a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, cu referiri exprese la acestea, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei pronunţate, analizând, criticile formulate de petiţionar, prin procurator, în raport cu faptele pretins a fi comise de către intimaţi, motivând temeinic, că plângerea sau sesizarea înaintată la dosarul penal nr. 87/2007 al I.J.P. Prahova, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti sub nr. 467/P/2007 nu poate fi considerată un abuz în serviciu al celor doi lucrători de poliţie şi nici ca favorizare a poliţiştilor comunitari implicaţi în incidentele pe care Ie-a avut petentul la 5 şi respectiv 8 ianuarie 2007. De asemenea, prima instanţă în mod corect a reţinut că petentului i s-a comunicat că sesizarea sa a fost înaintată la acest dosar încă de la data de 16 ianuarie 2007, ceea ce demonstrează faptul că nu a existat nicio intenţie de muşamalizare a responsabilităţii poliţiştilor comunitari, ci doar, faptul că s-a încercat să se dea o rezolvare unitară cu privire la incidentul din 8 ianuarie 2007, reclamat, atât de petent, cât şi de poliţistul comunitar implicat, P.V.G.
Prima instanţă a motivat, totodată, că efectuarea de cercetări cu privire la infracţiunile reclamate de petent de abuz în serviciu şi de tentativă de tâlhărie nu intrau în responsabilitatea intimaţilor, ci a poliţiştilor însărcinaţi cu cercetarea, iar cu privire la cea de-a doua plângere formulată la data de 9 ianuarie 2007, aceasta nu a ajuns la niciunul dintre intimaţi, fiind direcţionată direct de ofiţerul de poliţie care a ţinut audienţa la acelaşi dosar 476/P/2007, apreciind corect că adresa nr. 630.250 din 29 aprilie 2008 a I.G.P.R. – D.I.I. nu poate constitui un temei pentru că intimaţii s-ar face vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau favorizarea infractorului.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, a constatat că, nu rezultă existenţa faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului pretins a fi comise de către intimaţi, deoarece aceştia au înaintat plângerea la dosarul penal constituit, neavând atribuţii cu privire la efectuarea de cercetări cu privire la infracţiunile reclamate de petent, prin procurator, comunicându-i-se petentului că sesizarea a fost înaintată la dosar, iar referitor la cea de-a doua plângere din data de 9 ianuarie 2007 aceasta nici nu a ajuns la niciunul din intimaţi, fiind direcţionată la acelaşi dosar penal constituit, de către ofiţerul de poliţie, care a ţinut audienţa, aşa încât criticile formulate de recurentul petiţionar, prin procurator, nu sunt nefondate.
Înalta Curte consideră că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de intimaţii T.C. şi C.Ş. pentru infracţiunile mai sus arătate, iar pe de altă parte, în mod legal şi temeinic motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului M.R.G., prin procurator M.Ş., împotriva rezoluţiei procurorului, prin care s-a dispus soluţia menţionată.
Totodată, Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de recurentul petiţionar M.R.G., prin procurator M.Ş. că prima instanţă nu a judecat cauza după probe, că în cauză a fost făcută o cercetare superficială, aşa cum s-a susţinut în declaraţia de recurs, precum şi în notele scrise depuse la dosarul instanţei de recurs, deoarece, pe de-o parte în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente, în cauză fiind efectuate numeroase acte premergătoare, pe care instanţa Ie-a indicat în mod concret, în considerentele sentinţei atacate, respectiv plângerea depusă de petiţionar din 9 ianuarie 2007, declaraţiile intimaţilor T.C. şi C.Ş., reclamaţia ce a fost consemnată în procesul-verbal din 8 ianuarie 2007, aceste verificări fiind de esenţa conţinutului actelor premergătoare.
De asemenea, din examinarea sentinţei atacate rezultă că prima instanţă a analizat criticile formulate de petiţionar, aceasta, motivând soluţia dispusă cu privire la faptele pretins a fi comise de către intimaţi, în raport cu actele premergătoare efectuate în cauză.
Astfel, Înalta Curte consideră criticile recurentului petiţionar, prin procurator, ca fiind nejustificate şi pentru faptul că, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale, aşa cum de altfel s-a arătat, că au fost făcute în cauză.
Astfel, în raport cu cele menţionate, sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar M.R.G., prin procurator M.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 85 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar M.R.G., prin procurator M.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 85 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2865/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2872/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
