ICCJ. Decizia nr. 2865/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2865/2008
Dosar nr.257/44/2008
Şedinţa publică din 18 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58/ F din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul N.A. împotriva rezoluţiilor nr. 352/P/2007 din 15 octombrie 2007 şi nr. 1333/11/2/2007 din 26 noiembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele: Prin plângerea formulată de petiţionar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de procurorul l.M., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila sub aspectul pretinsei săvârşiri a infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., susţinând că acesta a menţionat în fals, în rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 166/P/2007 că petiţionarul ar fi fost citat şi contactat telefonic de organele de poliţie, iar, în rezoluţia nr. 377/P/2007, a făcut menţiuni false asupra datei depunerii plângerii penale împotriva sub-inspectorului de poliţie G.F.
Prin rezoluţia din 15 octombrie 2007, dată în dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul l.M. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, că nemulţumirea petiţionarului, constând în menţiunea falsă referitoare la faptul că, deşi ar fi fost citat telefonic de organele de poliţie, nu s-a prezentat, nu este întemeiată, la dosar aflându-se procesul-verbal de citare a petiţionarului, semnat de acesta, iar, procesul-verbal întocmit de sub-comisarul de poliţie G.F., din care rezultă că petiţionarul a contactat telefonic organele de poliţie şi a comunicat că nu se va prezenta. Faptul că în rezoluţia nr. 166/P/2007 s-a menţionat că petiţionarul a fost contactat de organele de poliţie, deşi din procesul-verbal, rezultă că persoana vătămată a contactat telefonic organele de poliţie nu constituie un fals în înscrisuri, în sensul art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât nu s-a urmărit şi nici nu s-a realizat o denaturare a realităţii.
În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., s-a reţinut că procurorul nu a folosit nici un înscris falsificat.
Referitor la dosarul nr. 377/P/2007, s-a reţinut că pe plângerea petiţionarului este trecută data de 28 martie 2007, dar în rezoluţie s-a trecut data de 8 mai 2007, deoarece aceasta este data la care plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, menţiune corectă, aşa cum rezultă din ştampila de înregistrare a cauzei la parchet.
Prin rezoluţia din 26 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 1333/11/2/2007 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva ambelor rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la instanţă.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că, în raport de datele dosarului, rezoluţiile sunt temeinice şi legale.
Astfel, din înscrisul existent la dosarul parchetului, rezultă că petiţionarul a fost citat pentru a fi audiat în cauza penală nr. 166/P/2007 şi a semnat citaţia, iar menţiunea procurorului în sensul că l-ar fi contactat telefonic şi ar fi refuzat să se prezinte nu constituie un fals în înscrisuri, întrucât nu s-a urmărit şi nici nu s-a realizat o denaturare a realităţii, neproducându-se consecinţe juridice.
În ceea ce priveşte cauza penală nr. 377/P/2007, s-a constatat că plângerea părţii vătămate poartă pe verso data de 28 martie 2007, dar procurorul a menţionat în rezoluţie data de 8 mai 2007, deoarece aceasta este data la care plângerea a fost înregistrată la parchet.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul, pe care l-a motivat în scris la dosar şi l-a susţinut oral în şedinţă publică.
Recursul declarat de petiţionar este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate în sarcina procurorului l.M., prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.
Deşi menţiunea făcută de procuror în dosarul nr. 166/P/2007 nu concordă cu procesul-verbal existent la dosar, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reclamate, întrucât această modificare a înscrisului nu este de natură să producă consecinţe juridice, în sensul incriminat de legiuitor. în lipsa acestei infracţiuni, nu poate exista nici infracţiunea de uz de fals, întrucât situaţia premisă a acesteia constă în preexistenta unui înscris fals.
Referitor la cea de a doua faptă reclamată, din analiza actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că menţiunea procurorului în rezoluţia nr. 377/P/2007, în sensul că sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, a avut loc la data de 8 mai 2007, este corectă, fapt ce rezultă din ştampila de înregistrare a cauzei la parchet, această dată având natură juridică.
Aşa fiind, criticile petiţionarului nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a intimatului procuror sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate, activitatea acestuia putând fi verificată de către procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 275 şi următoarele C. proc. pen.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.A., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar N.A. împotriva sentinţei penale nr. 58/ F din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2864/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2871/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
