ICCJ. Decizia nr. 579/2008. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 579/2008
Dosar nr. 7279/104/2006
Şedinţa publică din 18 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor şi materialului aflat în dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 2 aprilie 2007 a Tribunalului Olt, secţia penală, a respins cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului N.M., avocat G.G. de restituire a cauzei la procuror pentru nulitatea absolută referitor la sesizarea instanţei constând în nerespectarea dispoziţiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen., privind verificarea rechizitoriului de către prim procurorul parchetului, ca nefondată.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 modificată, Tribunalul Olt, secţia penală, a condamnat pe inculpatul N.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.
În baza art. 81 şi 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus confiscarea unui dispozitiv electronic creat artificial, gen gură A.T.M. (pisicuţă), un CD tip CD-R 52 X CD RECORDABLE Mr. DATA 80 min/700 MB, de culoare albă, pe care era inscripţionat olograf cu un marker de culoare verde „MANELE", cu cablu de transfer de date, de culoare negru, ridicate de la inculpat potrivit procesului-verbal încheiat la data de 4 mai 2006 de către lucrătorul de poliţie din cadrul B.C.C.O. Craiova.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, din care 800 lei cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.
S-a reţinut că, la data de 4 mai 2006, în baza unei sesizări s-a efectuat împreună cu un procuror din cadrul D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt un filtru rutier pe Drumul European E 574, în jurul orelor 11,00, la intrarea în municipiul Slatina, pe sensul de mers Craiova - Piteşti, cotext în care inculpatul N.M. a fost identificat şi oprit în trafic în timp ce se deplasa cu autoturismul marca BMW, proprietatea SC S.N.C. SRL al cărei administrator este. Fiind întrebat dacă deţine în autoturism echipamente şi bunuri care să contravină prevederilor legale, acesta a răspuns negativ, motiv pentru care s-a procedat la verificarea autovehiculului, iar în portbagaj, într-un compartiment situat pe peretele din stânga, într-o pungă de plastic transparentă au fost descoperite un echipament electronic construit artificial ce părea a fi dintre cele folosite la copierea datelor de pe cărţile de credit, un cablu de date de culoare neagră şi o carcasă de CD din material plastic, în interiorul căreia se afla un CD tip CD-R 52 X CD RECORDABLE Mr. DATA 80 min/700 MB de culoare albă pe care era inscripţionat olograf cu un marker de culoare verde cuvântul „manele".
În vederea stabilirii cu exactitate a naturii şi destinaţiei dispozitivelor găsite în autoturismul inculpatului, pe parcursul urmăririi penale au fost efectuate de către Institutul pentru Tehnologie Avansată un raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 201/9100 din 05 iunie 2006 şi un supliment la acest raport întocmit la data de 07 iulie 2006, în care s-a concluzionat că dispozitivul electronic confecţionat artizanal găsit în autoturismul condus de inculpat este un cititor de carduri magnetice ce poate fi montat peste fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M. denumit „gură de pisică" ce poate fi folosit pentru copierea neautorizată a datelor de pe carduri magnetice şi că acesta poate fi folosit pentru copierea neautorizată a datelor de pe carduri magnetice şi că acesta poate citi şi memora datele de pe banda magnetică a acestor carduri, dispozitiv ce este necomercial şi destinat citirii pistei a doua a cardurilor magnetice şi se poate realiza cu ajutorul unui calculator personal transferul datelor din memoria internă la un calculator personal cu ajutorul unei aplicaţii „Downloader 4 fc exe" care se afla stocată pe CD-ul găsit împreună cu dispozitivul electronic în autoturismul condus de inculpat. Suplimentul la acest raport de constatare a concluzionat că dispozitivul respectiv este cu siguranţă un cititor de carduri magnetice ce poate fi montat peste fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M. şi că elementele analizate respectiv dispozitivul, cablul destinat efectuării legăturii de date şi aplicaţia „Downloader 4 fc exe" ce se afla stacată pe CD-ul găsit împreună cu dispozitivul electronic în autoturismul condus de inculpat, sunt funcţionale şi fac parte dintr-un sistem destinat fraudării cardurilor bancare.
Pe de altă parte cu prilejul verificării telefonului mobil marca NOKIA 1800 găsit asupra inculpatului, conform procesului verbal încheiat la data de 10 mai 2006 s-a constatat că în submeniul „Mesaje primite" telefonul conţinea mai multe mesaje tip SMS, unul în care i se solicita inculpatului să sune, cu precizarea că în caz contrar persoana care a transmis mesajul urma să anunţe poliţie, afirmând că are toate informaţiile necesare, altul care cuprindea un nume de bancă „W.M.B." şi menţiuni privind schimbarea codului „pin", iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică nr. 44976 din 28 iunie 2006 concluzionează că urmele digitale ridicate de pe faţa CD-ului găsit în portbagajul autoturismului condus de inculpat la data de 4 mai 2006, a fost creată de impresiunea degetului arătător de la mâna dreaptă a inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel în termen inculpatul N.M., solicitând în principal admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt pentru a se corecta corespunzător rechizitoriul înaintat instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 264 alin. (4) C. proc. pen., în speţă operând nulitatea reglementată de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., privind sesizare; în subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi, în rejudecare de către instanţa de control judiciar, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a cunoscut semnificaţia aparaturii aflată în portbagajul maşinii, neexistând deci intenţie directă în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 reţinută în sarcina sa.
Totodată, a susţinut că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată în raport de textul de lege incriminator, ce cuprinde limite între 6 luni şi 5 ani, aşa încât se impune reindividualizarea pedepsei şi coborârea cuantumului acesteia către minimul special, ţinându-se seama şi de faptul că dispozitivul nu a fost folosit, nu era în stare de funcţionare, inculpatul nu era de specialitate, este infractor primar şi are o familie întemeiată.
Apelul formulat de inculpat este fondat.
Curtea apreciază că este nefondată critica formulată de inculpat în privinţa nerespectării dispoziţiilor art. 264 alin. (4) C. pen. S-a apreciat corect de către instanţa de fond că rechizitoriul nu a fost infirmat de către procurorul ierarhic superior care a efectuat verificarea, dosarul de urmărire penală fiind înaintat instanţei, potrivit adresei nr. 36 D/P/2006 din 11 decembrie 2006 emisă de procurorul şef al D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt.
De asemenea, s-a reţinut în mod corect că fapta inculpatului de a deţine un dispozitiv cititor de carduri magnetice ce poate fi montat peste fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M., destinat fraudării cardurilor bancare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 modificată.
Fiind audiat de către instanţa de fond şi apel, inculpatul a arătat că a găsit dispozitivul într-o staţie P., după care a aşezat dispozitivul într-un spaţiu de depozitare din portbagajul autoturismului, deşi, iniţial, potrivit declaraţiilor martorilor C.D.M. şi P.P.D., inculpatul a afirmat că nu ştie cine a pus acel dispozitiv în autoturismul său.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2019100 din 05 iunie 2006 al I.T.A., dispozitivul electronic confecţionat artizanal, găsit în autoturismul inculpatului, este un cititor de carduri magnetice ce poate fi montat fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M. şi poate fi folosit pentru copierea neautorizată a datelor de carduri magnetice.
De asemenea, pe CD-ul găsit împreună cu dispozitivul în autoturismul inculpatului, se afla aplicaţia „Dowloader 4/C exe", program informatic cu ajutorul căruia se pot transfera datele deţinute de dispozitivul confecţionat la un calculator, aplicaţia fiind destinată citirii pistei a două de carduri magnetice.
Instanţa apreciază însă că apelul formulat de inculpat este fondat în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei.
În raport cu gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, persoana inculpatului, faptul că are în întreţinere un copil minor, instanţa consideră că aplicarea unei pedepse de un an închisoare va fi de natură să contribuie la realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen.
Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prezentate mai sus, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., urmând să dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 3 ani, ce va constitui termen de încercare.
Ca urmare, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite apelul inculpatului, se va desfiinţa în parte sentinţa atacată, iar în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 modificată, va fi condamnat inculpatul N.M., la pedeapsa de un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse, conform dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 163 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul N.M., împotriva sentinţei penale nr. 70 din 2 aprilie 2007 pronunţată în dosarul nr. 7279/104/2006 al Tribunalului Olt.
A desfiinţat în parte sentinţa apelată.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 modificată, a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de apel, au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul N.M. criticând-o ca nelegală şi netemeinică solicitând în principal casarea ambelor hotărâri şi restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt pentru neverificarea rechizitoriului de procurorul şef al acestei instanţe, în subsidiar achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru grava eroare de fapt ce a determinat condamnarea şi în final reindividualizarea pedepsei aplicată, apreciată ca fiind prea severă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi care în ordinea expunerii de mai sus se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 2, 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, le priveşte ca nepertinente şi în consecinţă recursul declarat de inculpatul N.M., se priveşte, ca nefondat, şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Astfel, sub aspectul criticii invocate în sensul nelegalei sesizări a instanţei fondului datorită nerespectării dispoziţiei instituită de art. 264 alin. (3) C. proc. pen., relativă la verificarea rechizitoriului de către procurorul şef al unităţii de parchet (în speţă D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt) şi prin care se tinde la restituirea cauzei la procuror, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acesteia.
Aceasta întrucât cu titlu de premisă se reţine că din examinarea dispoziţiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen., reiese într-adevăr că rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către conducătorul parchetului şi totodată acelaşi text legal în alin. (4) reglementează expres că „dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanţei competente împreună cu dosarul cauzei."
În cauza dedusă judecăţii se constată că aceste dispoziţii legale au fost respectate având în vedere că dosarul a fost înaintat instanţei cu adresa nr. 36/D/P/2006 din 11 decembrie 2006 emisă chiar de către procurorul şef al D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt, iar aceasta în contextul dispoziţiilor legale menţionate anterior denotă faptul că „rechizitoriul nu a fost infirmat de procurorul ierarhic care a efectuat verificarea", şi deci împrejurarea că această verificare a fost efectuată, întrucât în caz contrar o asemenea adresă de înaintare a dosarului nu ar fi existat.
În consecinţă nu se constată existenţa niciunei nereguli procedurale în sensul invocat care să determine restituirea cauzei procurorului.
Nu este fondată nici critica iterată în sensul solicitării achitării pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii imputate datorită unei pretinse grave erori de fapt a instanţelor inferioare ce a desemnat condamnarea recurentului inculpat întrucât aceasta desemnează o gravă contradicţie esenţială, intrinsecă şi necontestată între soluţia dispusă în cadrul dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen., ce reglementează rezolvarea acţiunii penale formulată împotriva acestuia şi ceea ce „spune dosarul cauzei prin actele şi piesele sale", ceea ce nu este cazul în speţă.
Astfel, în mod legal şi temeinic prin Decizia instanţei de apel a fost reţinută aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea avută în vedere de instanţa fondului respectiv că recurentul inculpat N.M. a deţinut în contra dispoziţiilor legii un dispozitiv cititor de carduri magnetice (cu care a fost surprins în flagrant, la data de 4 mai 2006, cu ocazia unui control al auto marca BMW cu care se deplasa în comuna Slatina), ce poate fi montat peste fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M. denumit „gură de pisică" precum şi un cablu destinat efectuării de legătură de date şi respectiv aplicaţia „Dowloader 4/C exe" stocată pe un CD tip CD-R 52 X de culoare albă; dispozitive funcţionale ce fac parte dintr-un sistem destinat fondării cardurilor bancare.
În mod justificat s-a apreciat că sus-menţionata situaţie de fapt întruneşte în drept, atât pe planul laturii obiective cât şi pe cel al celei subiective elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
De altfel, poziţia partizană a recurentului cu unic scop de exonerare a răspunderii sale penale este infirmată de totalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză, cele coroborate relevă deplina sa vinovăţie şi anume procesul-verbal de constatare încheiat de organele de urmărire penală la data de 04 mai 2006, planşa fotografică nr. 93533 din 04 mai 2006 privind fotografiile şi fotogramele urmelor ridicate, în ziua de 04 mai 2006, referitor la bunurile descoperite în portbagajul autoturismului condus de numitul N.M., procesul verbal de ridicare a bunurilor descoperite în autoturismul condus de inculpat, declaraţiile martorilor C.D.M., P.P.D., N.D., care se coroborează cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 201/9100 din 05 iunie 2006 efectuat de I.T.A., suplimentul la acest raport întocmit la data de 07 iulie 2006, cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică nr. 44976 din 28 iunie 2006 efectuat de I.P.J. Olt, procesul verbal încheiat la data de 10 mai 2006 de lucrătorul de poliţie din cadrul B.C.C.O. Craiova – S.C.CO. Olt.
Concomitent este neîntemeiată şi critica invocată în sensul reducerii pedepsei stabilită la un an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia întrucât aceasta este aptă în totalitate să satisfacă, scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţia art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a sa precum şi să determine formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Totodată, aceeaşi pedeapsă este corespunzător dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la natura gravă a infracţiunii comisă, limitele de pedeapsă ale textului de lege incriminator, pericolul social generic şi concret ridicat care poate ar fi solicitat o altă modalitate de executare, împrejurările reale ale săvârşirii faptei imputate (surprins în flagrant cu dispozitive funcţionale de fraudare a cardurilor magnetice de plată) dar şi pe de altă parte în raport de datele care circumstanţiază persoana recurentului inculpat (în vârstă de 31 ani, administratorul unei societăţi comerciale, atitudine procesual nesinceră constantă de negare a infracţiunii flagrante); nefiind în consecinţă temeiuri care să determine reducerea acesteia.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 163 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3046/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 757/2008. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
