ICCJ. Decizia nr. 3046/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3046/2008
Dosar nr. 150/32/2008
Şedinţa publică din 29 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.V. împotriva rezoluţiei nr. 317/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
S-au reţinut următoarele:
La data de 5 iulie 2007, petiţionarul R.V. a solicitat efectuarea cercetării penale cu privire la intimata A.V., judecător la Judecătoria Piatra Neamţ, care a judecat o cauză în care a avut calitatea de reclamant, cu încălcarea dispoziţiilor legale, săvârşind astfel infracţiunea de abuz în serviciu.
Examinând plângerea, procurorul a constatat că în cauză nu s-a comis o infracţiune, judecătorul acţionând în baza prerogativelor conferite de lege, pe baza actelor dosarului şi legislaţiei în vigoare, iar hotărârile judecătoreşti se cenzurează prin căile de atac prevăzute de lege.
Plângerea petiţionarului formulată în temeiul dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul ierarhic prin rezoluţia nr. 149/I/2 din 28 februarie 2008.
Curtea de apel sesizată conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a respins plângerea, ca nefondată, motivând că soluţia procurorului este legală şi temeinică, intimata judecător acţionând în temeiul legii, iar persoanele nemulţumite pot exercita căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate.
Recursul declarat de petiţionar este nefondat.
Intimata judecător A.V., a fost investită cu judecarea cauzei având ca obiect cererea de partaj formulată de R.V., iar prin sentinţa penală nr. 1575 din 13 aprilie 2007 a admis în parte acţiunea pe baza probelor administrate în cauză.
Hotărârea putea fi apelată de petiţionar în termen de 15 zile de la comunicare, dacă ar fi considerat că este potrivnică legii şi probelor dosarului.
Împrejurarea că este nemulţumit de hotărâre nu atrage după sine concluzia că judecătorul a acţionat cu rea-credinţă cum susţine, întrucât judecătorul este independent în luarea deciziilor, pe baza probelor administrate, pe care le interpretează în raport cu situaţia de fapt şi dispoziţiile legale.
O interpretare contrară ar determina o îngrădire a independenţei judecătorului, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale.
Faţă de aceste motive, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica, azi 29 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2999/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 579/2008. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
