ICCJ. Decizia nr. 2878/2008. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2878/2008
Dosar nr. 466.6/103/2008
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 213 din 9 noiembrie 2007, Tribunalul Neamţ a dispus condamnarea inculpaţilor:
- D.C., la pedepsele de:
- 8 ani închisoare şi doi ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen.;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.C. să execute pedeapsa cea mai grea de opt ani închisoare şi doi ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art., 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestului preventiv de la data de 7 iulie 2006 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
- B.I.S., la pedepsele de:
- 8 ani închisoare şi doi ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen.;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.I.S. să execute pedeapsa cea mai grea de opt ani închisoare şi doi ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a) teza a lI-a lit. b) C. pen.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestului preventiv de la data de 6 decembrie 2006 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
- P.C.l., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi doi ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare cinci ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen., în baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 7 iulie 2006 până la data de 2 aprilie 2007.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 346 alin. (l) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii D.C. şi B.I.S. în solidar să achite părţilor civile după cum urmează:
- 2500 curo despăgubiri materiale şi 2000 de euro daune morale sau echivalentul în lei la data executării, către partea civilă B.M.;
- 10000 de lei daune morale către partea civilă P.G.M. 10.000 de lei daune morale către partea civilă B.L.S.
În baza art. l 18 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 85000 de euro de la inculpatul D.C. şi a suma de 85000 de la inculpatul B.I.S.
S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ nr. 96/D/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor D.C. şi B.I.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol prevăzută de art. 197 alin. (l) şi (2) lit. a) C. pen., infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (l), (2) şi (3) C. pen. şi infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi trimiterea în judecată a inculpatului P.C.l. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În esenţă s-a reţinut de către organele de urmărire penală că inculpaţii D.C. şi B.I.S., în perioada 2005 – 2006, au reţinut-o pe partea vătămată B.M. în diferite locaţii închiriate în diverse oraşe din Germania, i-au îngrădit libertatea şi nu i-au permis să plece întrucât urmăreau să o exploateze sexual şi în plus, s-a reţinut că ambii inculpaţi prin violenţă şi ameninţare tiu întreţinut relaţii sexuale cu această parte vătămată împotriva voinţei acesteia.
Totodată, în perioada anilor 2004 – 2005, cei doi inculpaţi au racolat mai multe persoane tinere de sex feminin, le-au dus în străinătate şi le-au exploatat sexual, încasând sume mari de bani in acest mod.
S-a mai reţinut că cele trei fapte au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni, iar infracţiunea de trafic de persoane, săvârşită prin mai multe acte materiale, distanţate în timp, a avut la bază o rezoluţie infracţională unică.
În privinţa inculpatului P.C.l. s-a reţinut, în esenţă că, în luna noiembrie 2005, după o înţelegere prealabilă cu inculpatul D.C. s-a ocupat de trimiterea părţii vătămate B.M. în străinătate pentru a fi exploatată sexual.
Din probatoriile administrate în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Despre inculpaţii D.C. şi B.I.S. se cunoştea iniţial că au mai mers în mai multe rânduri atât în Italia, pentru a munci precum şi în Germania. B.I.S. a cumpărat un apartament în Italia despre care arată că l-a dobândit cu banii obţinuţi din derularea unor afaceri la o firmă de construcţii pe care şi-a deschis-o în această ţară. La adăpostul acestor activităţi cei doi inculpaţi au început să caute persoane de sex feminin pe care le înşelau prin diverse promisiuni şi le convingeau să meargă în străinătate la muncă. Astfel, partea vătămată P.G.M. a fost contactată în martie 2005 de către inculpatul D.C. care i-a propus să meargă în Italia ca damă de companie. În acest sens, inculpatul împreună cu coinculpatul B.I.S. au transportat partea vătămată cu autoturismul în oraşul Padova unde a fost cazată în apartamentul lui B.I.
În instanţă partea vătămată P.M., cu ocazia audierii, a declarat că în momentul sosirii în Italia a fost violată de către inculpatul D.C. însă această acuzaţie nu a fost cuprinsă în actul de sesizare a instanţei şi nu s-au făcut cercetări cu privire la ea, astfel că instanţa nu s-a consideră legal sesizată.
Revenind la partea vătămată P.M., imediat cum a ajuns în Italia aceasta a fost obligată să facă prostituţie în strada, punându-i-se în vedere că trebuie să recupereze suma de 500 euro ce a fost investită pentru aducerea sa în Italia. încă de la bun început partea vătămată a fost ameninţată la modul cel mai violent să iasă în stradă pentru a produce bani pentru cei doi inculpaţi. Toate sumele încasate de partea vătămată erau ulterior luate de D.C.
S-a mai reţinut că, la momentul sosirii în Italia partea vătămată era însărcinată urmare a unei relaţii pe care a avut-o cu prietenul său din România şi în acest context, inculpatul D.C. a obligat-o să ia medicamente pentru a-i provoca avortul, lucru cu care deşi partea vătămată nu a fost de acord nu s-a putut opune din cauză că era ameninţată. După întreruperea sarcinii, părţii vătămate i s-a făcut foarte rău şi întrucât starea de sănătate agrava, a fost transportată la spital unde s-a finalizat întreruperea cursului sarcinii pe cale medicală.
La scurt timp după externarea din spital, fără a se respecta vreun termen de convalescenţă sau recuperare medicală, inculpatul D.C. a obligat-o pe partea vătămată P.M. să iasă din nou în stradă, pentru a practica prostituţia.
Ulterior, partea vătămată a fost dusă de către inculpat într-un club unde a fost obligată să se prostitueze alături de o altă tânără pe nume G. din Roman. În acest loc partea vătămată a stat aproximativ două săptămâni toate sumele fiind încasate de D.C. După aceasta, partea vătămată a fost din nou adusă în apartamentul lui B. unde între timp mai fuseseră aduse o persoană minoră, K. din Roman, ambele fiind obligate să se prostitueze. Într-una din zile inculpatul D.C. a încercat să o violeze pe minoră însă partea vătămată P.M. s-a opus motiv pentru care a fost bătută violent. De menţionat că persoanele traficate erau obligate să iasă în stradă la prostituţie chiar şi în zilele de menstruaţie şi chiar şi atunci când aveau urme de lovituri.
În aceeaşi perioadă în care partea vătămată era exploatată în Italia, aceasta a sesizat că mai erau două persoane M., din Târgu Neamţ şi P. din Săbăoani care fuseseră traficate şi erau exploatate sexual de către cei doi inculpaţi.
Inculpatul D.C. le exploata sexual pe victime cu acordul unui alt român poreclit „Marele", căruia îi plătea o taxă de 25 euro pe zi.
Începând cu luna octombrie 2005, urmare a faptului că autorităţile italiene au sesizat existenţa reţelelor de traficanţi în zonă, cei doi inculpaţi au dus-o pe partea vătămată în Germania în oraşul Mainz, cu intenţia de a continua exploatarea sexuala.
Aici, inculpatul D.C. i-a procurat părţii vătămate un paşaport fals pe numele C.M. şi a dus-o într-un bordel unde timp de o lună a obligat-o să facă prostituţie, toţi banii fiind încasaţi de inculpat. Bordelul consta într-o casă compusă din două camere şi era administrat de o femeie ce se ocupa de găsirea clienţilor. După aceasta, partea vătămată a fost din nou luată şi dusă la un bordel „puf administrat de doi cetăţeni germani pe nume M. şi W. Despre minoră se ştie că aceasta a fost dată ulterior unor turci fără a se cunoaşte exact suma de bani pe care a primit-o inculpatul D.C. De precizat că minora pe nume A. despre care partea vătămată P.M. face vorbire este una şi aceeaşi persoană cu K.. în acest club partea vătămată a stat aproape două - trei săptămâni în condiţiile în care în prealabil au mai stat încă două săptămâni la acei turci cărora Ie-a fost „vândută" minora A. în perioada în care a stat la clubul celor doi germani, P.M. Ie-a întâlnit pe celelalte două părţi vătămate B.M. şi B.L. Cu această ocazie P.M. a înţeles de la M. că D.C. i-ar fi vândut-o pentru suma de 3000 euro însă s-a constatat că în fapt, inculpatul D.C. şi M. au împărţit toate sumele realizate din exploatarea sexuală a părţii vătămate. În perioada în care au locuit împreună cele trei părţi vătămate acestea s-au confesat reciproc cu referire la traumele pe care le-au suferit, ocazie cu care partea vătămată P.M. a luat cunoştinţă de faptul că şi B.M. a fost violată nu doar de D.C. ci şi de inculpatul B.I.S., experienţă în urma căreia aceasta a rămas însărcinată şi a fost obligată să întrerupă sarcina.
În cele din urmă partea vătămată a fost dusă de către M. în Cehia în februarie 2006 ca urmare a faptului că la bordelul din Germania a avut loc o razie a poliţiei, ocazie cu care partea vătămată B.M. a fost luată de poliţişti. În Cehia, partea vătămată P.M. a reuşit să îl convingă pe M. să o lase să plece în ţară iar acesta se pare că din milă i-a permis să se întoarcă.
Instanţa de fond a mai reţinut că, din declaraţiile părţii vătămate a rezultat că, pe toată perioada cât a fost exploatată sexual de către inculpaţi aceştia au încasat de pe urma ei suma de 165.000 euro.
Partea vătămată B.M. locuia în acelaşi sat cu inculpaţii D.C. şi B.I.S. iar anterior plecării în Germania era în relaţii de concubinaj cu un anume B.C. Acesta a iniţiat cu partea vătămată perspectiva de a merge în Germania la un loc de muncă pe care îl va găsi D.C. în acest context, inculpatul D.C. care la acea dată era deja plecat în străinătate a stabilit toate datele pentru a face posibilă aducerea părţii vătămate în Germania. Astfel, în noiembrie 2005 inculpatul D.C. a contactat-o şi i-a Spus că se ocupă el de asigurarea transportului până în Germania şi că va vorbi cu cumătrul său, inculpatul P.C.l., care se va îngriji de plecarea sa din ţară. Prin urmare, la scurt timp inculpatul P.C.l. a chemat partea vătămată în municipiul Roman şi i-a spus că îi va asigura cele necesare plecării în Germania şi că o va combina cu un prieten de al său din Suceava care urmează să o transporte până în Germania, iar la destinaţie contravaloarea transportului va fi achitată de D.C. în această ordine de idei, inculpatul P.C.I. a luat legătura cu F.M. administrator al unei firme de transport din Suceava, care efectua în mod curent transporturi în Germania şi care în data de 24 noiembrie 2005 a efectuat transportul părţii vătămate de la Nisiporeşti în Germania prin municipiul Suceava .
La destinaţie, în oraşul Mainz, B.M. a fost aşteptată de B.I.S. care a plătit transportul şi care ulterior a condus-o pe Buzău la locuinţa unde era inculpatul D.C. împreună cu altă persoană de sex feminin pe nume R. în locaţia în care a fost adusă partea vătămată a constatat că se afla un club de noapte şi atunci a înţeles care era adevărata muncă pentru care fusese trimisă în Germania, deşi iniţial a căutat să dea de înţeles că nu vrea să practice prostituţia, părţii vătămate i s-a pus în vedere să nu facă nici o opoziţie şi să procedeze la fel ca celelalte fete din club.
În chiar prima seară inculpatul D.C. văzând că partea vătămată refuză să dea ascultare, a lovit-o şi a avut relaţii sexuale cu aceasta împotriva voinţei sale. De asemeni, şi celălalt inculpat B.I.S. a forţat partea vătămată să aibă relaţii sexuale cu el. Relaţiile sexuale s-au consumat sub ameninţarea cu violenţa şi urmare a loviturilor aplicate de către inculpatul D.C. Partea vătămată a insistat că vrea să plece înapoi în ţară însă inculpaţii i-au spus expres că nu are voie să plece nicăieri întrucât s-au investit bani cu aducerea sa în Germania şi această sumă trebuie recuperată. După ce a fost instalată partea vătămată a primit un paşaport cu identitate falsă pe numele S., cetăţean italian şi a fost chiar bătută pentru a fi forţată să înveţe noua identitate.
S-a mai reţinut că, în aceste împrejurări partea vătămată a fost exploatată sexual mai bine de trei luni, inculpaţii fiind cei care găseau clienţii şi se asigurau ca partea vătămată să le dea toţi banii şi să nu fugă. în perioada respectivă, după aprecierea părţii vătămate, cei doi inculpaţi au încasat 75.000 euro.
Iniţial, partea vătămată era cazată în diverse imobile închiriate de inculpaţi, imobile în care erau aduşi clienţii găsiţi de către inculpaţi. În toată această perioadă, partea vătămată a constatat că cei doi inculpaţi mai aveau şi alte fete pe care le obligau să se prostitueze şi pe care le exploatau, menţionând în acest sens pe M.P. din Cordun, R. din Roman, A. din Sagna, L. (B.) din Reşiţa. În ultima parte a perioadei cât a fost exploatată de cei doi inculpaţi, partea vătămată a fost dusă într-un club din Leipzig, constând într-o clădire cu mai multe etaje fiecare etaj fiind dotat cu mai multe camere unde se făcea prostituţie. În acest loc partea vătămată a cunoscut un cetăţean italian căruia i s-a plâns de situaţia sa şi l-a rugat să o ajute. Anterior venirii în acest club, partea vătămată a fost „vândută" de către cei doi inculpaţi unui proxenet german pentru suma de 4500 euro.
În urma unui incident în care un client care a dorit să stea mai mult cu partea vătămată şi a devenit violent deoarece a fost refuzat de către aceasta, cei care administrau clubul au fost verificaţi de către poliţie, s-au luat declaraţii părţii vătămate şi s-au făcut verificări amănunţite. În aceste condiţii proxenetul german a apreciat ca este periculos să o mai ţină pe partea vătămată B.M. şi a hotărât să o trimită în Cehia. Aflând despre intenţiile acestuia prin intermediul părţii vătămate P.M., partea vătămată B.M. l-a sunat pe cetăţeanul italian pe care l-a rugat să alerteze poliţia şi să o scape din acel local. In aceste condiţii, a avut loc o a doua descindere a poliţiei germane, care de această dată, a luat-o pe partea vătămată şi i-a stabilit adevărata identitate.
S-a mai reţinut că, pe toată durata cât a fost ţinută forţat de către cei doi inculpaţi, partea vătămată a asistat la mai multe discuţii dintre inculpaţi şi diverse alte persoane cu care aceştia stabileau modalităţile în care să fie aduse în Germania diverse persoane de sex feminin în vederea exploatării lor sexuale.
Partea vătămată B.M. este, de asemeni, cuprinsă şi în sinteza actelor de urmărire penală ale anchetei efectuată de Parchetul din Stuttgart şi poliţia din Ludwigsburg.
S-a mai reţinut că, partea vătămată B.L. domiciliată în Berzovia judeţul Caras Severin, a ajuns în Germania în iulie 2005, transportul fiind înlesnit de un anume C.M. care după ce a exploatat-o aproximativ o lună de zile i-a vândut-o cetăţeanului german W.
S-a mai arătat că, în perioada în care a stat la cetăţeanul german W., partea vătămată B.L. i-a cunoscut pe inculpaţii D.C. şi B.I.S., acesta din urmă convingând-o să meargă cu el şi pentru a părea credibil i-a făcut chiar declaraţii de dragoste . Contând pe buna credinţă a celor doi, partea vătămată a fugii cu aceştia de la W. însă după scurt timp a înţeles că a fost înşelată şi a fost obligată să practice prostituţia prin violenţă şi ameninţări.
A mai reţinut prima instanţă că, pentru cei doi inculpaţi, partea vătămată s-a prostituat aproximativ patru luni de zile, perioadă în care inculpaţii ar fi încasat aproximativ 20.000 euro.
În toată această perioadă, partea vătămată a constatat că, cei doi inculpaţi aveau şi alte fete pe care le exploatau în aceeaşi manieră, nominalizându-le pe A., M. şi A., aceasta din urmă fiind trimisă de un anume P. din Paşcani.
S-a mai arătat că, din datele culese de la autorităţile germane s-a constatat că B.L. a reuşit să fugă şi de la inculpaţii din prezenta cauză şi a fost în cele din urmă găsită din nou de către W. şi M. care au adus-o înapoi la bordelul R.M.
La stabilirea situaţiei de fapt s-au avut în vedere declaraţiile părţilor vătămate, declaraţia martorei B.A., raportul asupra cazului R. instrumentat de Procuratura din Stuttgart, procesele verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P.C.I. O atenţie aparte trebuie acordată martorului D. care in iniţial a dat o declaraţie la urmărirea penală iar in instanţa a retractat totul spunând că a fost ameninţat de anchetator. Ceea ce este mai interesant este faptul că martorul s-a solidarizat cu inculpaţii şi chiar a devenit pătimaş în cursul declaraţiei dând dovadă de partizanat. În orice caz nu se poate neglija faptul ca martorul, în cuprinsul primei declaraţii martorul precizează unele detalii ce nu putea fi cunoscute de anchetator.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpaţii D.C., B.I.S. şi P.C.I.
În apelul său, inculpatul B.I.S. a criticat legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în sensul că, aceasta reprezintă rezultatul unei greşite evaluări a probelor administrate în cauză.
A susţinut că, în mod greşit a fost condamnat pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, întrucât instanţa a avut în vedere numai probele administrate în cursul urmăririi penale, încălcând astfel dispoziţiile art. 62 C. pen.
O altă critică s-a referit la greşita condamnare pentru infracţiunea de viol, susţinând că aceasta, în conformitate cu jurisprudenţa în materie, este absorbită în conţinutul infracţiunii de lipsire de libertate.
Inculpatul B.I.S. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi achitarea sa pentru toate infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen.
În apelurile lor, inculpaţii D.C. şi P.C.I. au susţinut că, ansamblul probator administrat în cauză nu conţine probe temeinice care să dovedească vinovăţia lor. Au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea hotărârii atacate şi în principiu, achitarea lor pentru faptele pentru care au fost trimis în judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Inculpatul D.C. a solicitat în subsidiar, reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 71 din 6 mai 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.C., B.I.S. şi P.C.I.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor D.C. şi B.I.S.
În baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpaţilor D.C. şi B.I.S. de la 9 noiembrie 2007 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a contactat că, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, astfel încât, vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită de probele administrate în cauză.
În acest sens s-a reţinut că, declaraţiile părţilor vătămate care îi incriminează pe inculpaţii D.C., B.I.S. şi P.C.I. se coroborează cu elementele de fapt ce rezultă din celelalte probe existente în cauză.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind relevante la aflarea adevărului declaraţia martorului D.M.A. dată la urmărirea penală, precum şi conţinutul interceptărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpatul P.C.I. şi numitul P.
A mai reţinut instanţa de control judiciar că, elementele de fapt ce rezultă din convorbirile celor două persoane menţionate, confirmă activitatea infracţională a inculpaţilor ce a constat în racolarea, transportul şi exploatarea sexuală a victimelor, astfel că susţinerile acestora în sensul că sunt nevinovaţi, sunt lipsite de fundament real.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de control judiciar a apreciat că, instanţa de fond a constatat în mod corect toate aspectele legate de pericolul social al faptelor, cât şi persoana inculpaţilor, sancţiunile aplicate fiind de natură să realizeze rolul preventive a acestora.
În acest sens, instanţa de apel a reţinut că, infracţiunile ce formează obiectul judecăţii sunt deosebit de grave, dat fiind faptul că, traficul de persoane constituie un fenomen tot mai prezent în sfera criminalităţii organizate, iar în contextual social actual, tot mai multe tinere devin victime ale traficului de persoane.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri inculpaţii D.C., B.I.S. şi P.C.I.
În recursurile lor, inculpaţii D.C. şi B.I.S. au solicitat admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi achitarea lor.
Ulterior declarării recursului de faţă, în şedinţa de judecată din data de 19 septembrie 2008, inculpatul P.C.I. a declarat personal că îşi retrage recursul.
Asupra retragerii recursului inculpatului P.C.I.:
Potrivit art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs, potrivit dispoziţiilor art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 din acelaşi cod, care se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie făcută personal sau prin mandatar special iar dacă partea se află în stare de deţinere printr-o declaraţie ataşată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deţinere.
Având în vedere că prevederile textului de lege citat, care se aplică şi în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că, recurentul prezent în instanţă şi-a manifestat expres voinţa de a retrage recursul declarat, urmează a se lua act şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat P.C.I. să fie obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Examinând recursurile inculpaţilor D.C. şi B.I.S. în raport de motivele de casare invocate, care se înscriu în dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., se constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Verificând actele şi lucrările dosarului se reţine că, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor D.C. şi B.I.S., în raport de materialul probator amplu şi judicios administrat în cauză şi au aplicat pedepse just proporţionalizate, conform criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cererile inculpaţilor prin care au solicitat achitarea lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., nu pot fi primate.
Vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită de declaraţiile părţilor vătămate B.M., P.G.M., B.L. ale martorilor D.M.A., dată în faza urmăririi penale, în care a relatat în detaliu B.A. şi B.A., planşele foto, raportul asupra cazului R. instrumentat de Procuratura din Stuttgart, procesele verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P.C.I., certificate de instanţă, din care rezultă faptul că, între inculpaţi a existat o înţelegere aceştia având ca preocupare racolarea, transportul şi exploatarea sexuală a victimelor şi că toţi s-au impacientat în urma plângerilor formulate de partea vătămată B.M.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001 constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau primirea de bani ori alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
Forma agravantă a acestei infracţiuni este prevăzută de alin. (2) a aceluiaşi articol şi incriminează traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane împreună.
Revenind la cauză se reţine că, faptele inculpaţilor D.C. şi B.I.S. de a racola pe martorele B.M., P.G.M. şi B.L., utilizând promisiuni false, de a le transporta în afara ţării şi de a le exploata sexual, împotriva voinţei acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, iar prin modul în care acestea au fost săvârşite, rezultă că au avut la bază o rezoluţie infracţională unică şi în consecinţă, instanţele au apreciat în mod corect că în cauză, sun incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pe de altă parte, fapta aceloraşi inculpaţi de a o reţine pe partea vătămată B.M. împotriva voinţei acesteia, împreună în scopul de a obliga să practice prostituţia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 197 C. pen., infracţiunea de viol constă în actul sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa.
În afara violului în formă simplă, legiuitorul a prevăzut în alin. (2) şi (3) ale art. 197 C. pen., mai multe forme agravate ale infracţiunii, circumstanţele agravante referindu-se fie la subiectul sau victima acesteia, fie la producerea unui anumit rezultat.
Astfel, potrivit alin. (2) a art. 197 infracţiunea este mai gravă, atunci când, între altele, fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
Având în vedere caste texte de lege, fapta inculpaţilor D.C. şi B.I.S. de a întreţine relaţii sexuale cu partea vătămată B.M., împotriva voinţei acesteia, întruneşte elementele constitutive le infracţiunii de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (2) C. pen.
Aşadar, se constată că nu există temeiuri pentru achitarea inculpaţilor în sensul solicitat, urmând ca primul motiv de recurs să fie respins, ca nefondat.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor D.C. şi B.I.S. se constată că acestea au fost corect individualizate instanţele dând eficientă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În acest sens, s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, infracţiunea de trafic de persoane fiind săvârşită în formă continuată şi în concurs real cu infracţiunile de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare de modalitatea şi mijloacele prin care au fost comise infracţiunile, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care au avut o atitudine nesinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal negând constant faptele.
Ca atare, pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului D.C. şi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului B.I.S. sub aspectul cuantumului lor, sunt în măsură să asigure realizarea funcţiilor preventive şi reeducative ale pedepsei şi atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşadar, se contată că nici ce de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpaţi nu poate fi primit, urmând să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpaţii D.C. şi B.I.S. să fie respinse, ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive după cum urmează: de la 6 decembrie 2006 la 19 septembrie 2008, pentru inculpatul B.I.S. şi de la 7 iulie 2006 la 19 septembrie 2008 pentru inculpatul D.C.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurenţii inculpaţi să fie obligaţi la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursului declarat de inculpatului P.C.I. împotriva deciziei penale nr. 71 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.I.S. şi D.C. împotriva deciziei penale nr. împotriva deciziei penale nr. 71 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive după cum urmează:
- de la 6 decembrie 2006 la 19 septembrie 2008 pentru inculpatul B.I.S. şi, de la 7 iulie 2006 la 19 septembrie 2008 pentru inculpatul D.C.
Obligă recurenţii inculpaţi B.I.S. şi D.C. la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat P.C.I. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 2872/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2880/2008. Penal → |
---|