ICCJ. Decizia nr. 2879/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2879/2008
Dosar nr. 29928/3/2007
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 372 din 26 martie 2008, l-a condamnat pe inculpatul I.G.C., reţinut şi arestat preventiv în Penitenciarul Jilava la următoarele pedepse:
- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) – art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi
- în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1160 din 19 septembrie 2003, a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1178 din 5 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 4 luni şi 12 zile cu fiecare dintre cele două pedepse aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia, de la 13 august 2007 la zi şi în baza art. 350 alin. (1) C. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 118 lit. e) C. pen., a fost confiscată cantitatea de 3,63 grame heroină.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. pen., s-a restituit inculpatului telefonul mobil Nokia 1110.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând şi onorariul avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrate, că inculpatul I.G.C., la 13 august 2007, în jurul orei 17,50, a încercat să-i predea numitului T.A.M, deţinut în Penitenciarul Rahova, 3,33 grame heroină ascunse într-un tub cu cremă „Nivea", într-un pachet cu alimente şi ulterior, când a fost prins şi reţinut a predat lucrătorilor de poliţie alte trei doze heroină (0,57 grame) pe care le avea într-un autoturism, în parcarea penitenciarului, despre care a afirmat că erau destinate consumului propriu.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere circumstanţele agravante reale [(art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000)] şi cele personale [(art. 37 lit. a) C. pen.)], precum şi împrejurarea că inculpatul nu a fost distribuitorul real al drogurilor, ci a avut doar rolul de „cărăuş", apreciată ca o circumstanţă atenuantă, în sensul dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul I.G.C.
În apelul scris şi susţinut oral numai în parte, parchetul a criticat hotărârea tribunalului pentru greşita şi nemotivata reţinere de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi greşita individualizare a pedepsei aplicate, în cuantum extrem de redus, în condiţiile în care inculpatul a încercat să introducă droguri într-un loc de detenţie şi a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv liberat condiţionat din executarea unei pedepse anterior aplicate, solicitând desfiinţarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi înlăturând aplicarea circumstanţelor atenuante, să i se aplice inculpatului pedepse situate în limitele prevăzute de lege.
La rândul său, inculpatul, prin avocat din oficiu, a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, urmând a se pronunţa o soluţie de achitare, motivată de împrejurarea că nu a cunoscut ce conţinea pachetul transmis deţinutului în penitenciar, fiind victima unei înscenări.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 165/ A din 20 iunie 2008, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, declarat împotriva sentinţei penale nr. 372 din 26 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 29928/3/2007, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, a repus, în individualitatea lor, ambele pedepse aplicate inculpatului, a majorat cuantumul acestora la 11 ani şi respectiv 3 ani închisoare, a făcut aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
A computat, din pedeapsă, prevenţia de la 13 august 2007 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
A respins, ca nefondat, apelul inculpatului I.G.C. împotriva aceleiaşi sentinţe şi l-a obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, inculpatul a declarat recursul de faţă, solicitând a se vedea că în realitate el, arestat fiind şi prezent, nu a participat la judecarea apelurilor, deoarece nu a fost chemat în sala de judecată, când au avut loc dezbaterile apelurilor din cauză.
Apoi, recurentul inculpat a criticat hotărârea atacată şi sub aspectul aprecierii probelor şi încadrării juridice dată faptei şi în raport de care se va putea face o mai bună individualizare a pedepsei.
Recursul este fondat sub aspectul primului motiv de recurs invocat şi care vizează art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi, ca atare urmează a fi admis.
Astfel, Curtea, în urma examinării mersului dezbaterilor asupra judecării apelurilor şi, care au avut loc, în şedinţa publică din 20 iunie 2007, constată că, într-adevăr inculpatul aflat în stare de arest preventiv, nu a participat şi nu i s-a acordat ultimul cuvânt.
Părăsirea sălii de şedinţă de către inculpatul arestat („din proprie iniţiativă") exact în momentul în care s-a dat cuvântul în susţinerea apelurilor formulate în cauză şi rechemarea acestuia doar pentru a i se aduce la cunoştinţă că „dosarul a fost luat, în pronunţare", reprezintă încălcări aduse dispoziţiilor art. 341 şi 342 C. proc. pen. şi care nerespectări atrag sancţiunea nulităţii absolute.
Atâta vreme cât inculpatul arestat preventiv era prezent, trebuia ca instanţa să aducă la îndeplinire prevederile art. 341 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora înainte de a încheia dezbaterile trebuia să-l recheme şi să-i acorde „ultimul cuvânt personal" şi, în raport de relevările faptelor sau apărărilor acestuia şi în susţinerea propriului apel, se putea dispune chiar şi „reluarea cercetării judecătoreşti", conform alin. (2) din acelaşi articol.
Deci, pe lângă faptul că nu s-a acordat „ultimul cuvânt" inculpatului, vătămarea intereselor acestuia este incontestabilă, a şi fost de îndată invocată, prin recursul de faţă.
Pentru aceste considerente, nulitatea invocată operează potrivit art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. şi „nu poate a fi înlăturată în niciun mod".
Ca atare, pentru acest motiv ce este prioritar celorlalte, recursul inculpatului se va admite, în baza art. 3859 pct. 5 C. proc. pen. şi art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea apelurilor parchetului şi inculpatului.
Desigur, cu această ocazie vor fi examinate şi restul motivelor de recurs privitoare la încadrarea juridică şi cuantumul pedepsei.
Totodată, în baza art. 381 C. proc. pen. şi art. 38516 C. proc. pen., se menţine starea de a arest a inculpatului recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat I.G.C. împotriva deciziei penale nr. 165/ A1 din 20 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti spre rejudecare apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul I.G.C.
Menţine starea de arest preventiv a recurentului inculpat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti fin fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2783/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2891/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
