ICCJ. Decizia nr. 2618/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2618/2008
Dosar nr. 6807/1/2008
Şedinţa publică din 3 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin încheierea de şedinţă din data de 7 august 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 409/90/2008, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Z.L., pe care a menţinut-o.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 40 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nr. 1381/P/2007 din 7 februarie 2008 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul Z.L. pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor continuate de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit grave, prin emitere de cec-uri şi retragerea după emitere în totul a proviziei, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de folosirea cu rea credinţă a creditului de care se bucură societatea în folosul lui propriu, prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, în sarcina inculpatului, că în calitate de director general al SC A. SRL Drăgăşani, în perioada 2 - 24 august 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a indus în eroare două societăţi comerciale, prin emiterea de file C.E.C. deşi cunoştea că nu are disponibil în cont.
Din creditul societăţii, în perioada 21 - 31 august 2007, inculpatul şi-a însuşit suma de 980.500 lei, din care suma de 970.500 lei a fost retrasă de acesta din contul societăţii pe parcursul a patru zile, respectiv în perioada 27 - 31 august 2007.
După efectuarea operaţiunilor de retragere de către inculpat, în contul SC A. SRL Drăgăşani a mai rămas la data de 31 august 2007 suma de 428,28 lei.
Pentru aceste infracţiuni, inculpatul a fost condamnat de Tribunalul Vâlcea, la pedeapsa principală de 12 ani închisoare, respectiv 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 94/ F din 18 iunie 2008.
În ceea ce priveşte starea de arest a apelantului inculpat, constată următoarele:
Arestarea preventivă a inculpatului Z.L. a fost dispusă prin încheierea nr. 6/ R pronunţată la data de 15 ianuarie 2008, urmare a admiterii recursului procurorului, de către Curtea de Apel Piteşti, perioada de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului.
Inculpatul a fost încarcerat, la data de 16 ianuarie 2008, după ce anterior a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore, conform ordonanţei nr. 1381/P/2008 din 4 ianuarie 2008.
Până în prezent această măsură a fost prelungită şi menţinută succesiv, apreciindu-se că în cauză subzistă condiţiile cumulativ prevăzută de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. a), a1) şi f) C. proc. pen.
Temeiul luării măsurii arestării preventive l-au constituit prevăzută art. 148 lit. a), a1), f) C. proc. pen., întrucât din probele administrate, rezultă că inculpatul a încălcat cu rea credinţă obligaţiile care îi revin pe durata aplicării măsurii de a nu părăsi ţara deoarece, nu s-a prezentat la organul judiciar ori de câte ori este chemat.
În opinia curţii, se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului cu motivarea că în cauză sunt aplicabile prevăzută art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., respectiv subzistă temeiurilor care au determinat arestarea preventivă.
Aceasta, deoarece, la dosarul cauzei se află suficiente probe de natura celor la care se referă art. 143 raportat la art. 681 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat.
În raport cu art. 5 din C.E.D.O. şi art. 23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune şi există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Activitatea infracţională descrisă în rechizitoriu, fapte pentru care prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului, este de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi justifică temerea că acesta ar săvârşi infracţiuni se impune menţinerea arestării preventive a inculpatului.
În speţă, pericolul social potenţial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacţia opiniei publice, rezonanţa faptelor imputate şi urmările acestora.
Pericolul pentru ordinea publică îşi găseşte expresia şi în stare de nelinişte, sentimentul de insecuritate în rândul societăţii generat de faptul că persoane bănuite de comiterea unor infracţiuni cu urmări grave sunt cercetate şi judecate în stare de libertate.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor reţinute în sarcina sa, nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru odinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă, pentru săvârşirea unor infracţiuni grave, de mare rezonanţă în localitatea în care s-au produs.
Curtea mai reţine că există probe potrivit cărora inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi că a încălcat cu rea credinţă măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Un argument în plus, în favoarea menţinerii arestării preventive este condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de către prima instanţă care a reţinut vinovăţia acestuia la săvârşirea infracţiunilor imputate.
În consecinţă, fiind îndeplinite cerinţele art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen. şi constatându-se legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive se va menţine starea de arest a apelantului - inculpat.
2. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul Z.L. criticând-o ca netemeinică solicitând casarea acesteia şi dispunerea punerii sale în libertate, având în vedere că acesta a negat săvârşirea infracţiunii de care a fost acuzat, a mai susţinut că este necesar să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie până la condamnarea definitivă, precum şi faptul că nu are antecedente penale.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de critică invocat, prin prisma dispoziţiilor art. 38516 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul Z.L. se priveşte, ca nefondat, şi urmează a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta, întrucât instanţa de apel a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul Z.L. împotriva sentinţei penale nr. 94/ F din 18 iunie 2008 a Tribunalului Vâlcea, secţia penală, prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a făcut o judicioasă aplicaţie a dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., constatând ca legală şi temeinică măsura arestării preventive şi menţinând-o în continuare.
Astfel, pe de o parte se menţin temeiurile de fapt ce au determinat luarea măsurii preventive, existând indicii temeinice (în sensul dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen.) că în perioada august, septembrie 2007, a preluat de la SC A. SA Cluj - Napoca şi SC M.N. SA Braşov, în baza unor contracte de vânzare, cumpărare şi de prestări servicii, mărfuri în valoare totală de 909.950,97 lei, pentru plata cărora a emis file C.E.C., deşi firma nu avea disponibil în contul deschis la R.B., F. Drăgăşani.
Faptele reţinute în sarcina sa, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin emiterea de C.E.C.-uri fără a avea provizia necesară prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Concomitent în cauză se menţin şi temeiurile de drept ale aceleiaşi măsuri preventive întrucât recursul inculpatului Z.L. se afla în situaţia prevăzută de art. 148 lit. a), a1), f) C. proc. pen., întrucât pedeapsa pentru infracţiunile pe care le-a comis este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi a împiedica sustragerea de la proces a inculpatului.
Se mai reţine că în raport cu art. 5 din C.E.D.O. şi art. 23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune şi există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Activitatea infracţională descrisă în rechizitoriu, fapte pentru care prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului, este de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi justifică temerea că acesta ar săvârşi infracţiuni şi în consecinţă se impune menţinerea arestării preventive a inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.L., împotriva încheierii de şedinţă din 7 august 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, dispusă în dosarul nr. 409/90/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2573/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 263/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
