ICCJ. Decizia nr. 2891/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2891/2008
Dosar nr. 8851/2/2007
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor cauzei, se reţin următoarele:
Petentul B.E. a adresat plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen., Curţii de Apel Bucureşti, împotriva rezoluţiei nr. 1769/II/2/2007 din 19 noiembrie 2007 a Procurorului Genera Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin această rezoluţie s-a respins plângerea petentului formulată în baza art. 278 C. proc. pen. (la procurorul ierarhic superior), împotriva rezoluţiei nr. 526/ P din 11 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător T.M. de la Judecătoria Giurgiu pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 248, 249 alin. (1) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 92 din 27 martie 2008, în baza art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea petentului B.E., a desfiinţat rezoluţia nr. 769/II/2 din 19 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a trimis cauza procurorului pentru efectuarea de acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale, conform art. 224 C. proc. pen., faţă de intimata T.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 248 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petentul susţine că judecătoarea T.M. a învestit cu formulă executorie sentinţa civilă nr. 929 din 17 aprilie 2003 a Judecătoriei Giurgiu, deşi această hotărâre a fost modificată prin Decizia nr. 302/2003 a Tribunalului Giurgiu, iar irevocabilă a rămas prin Decizia penală nr. 993/29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva sentinţei penale nr. 92 din 27 martie 2008, în termenul legal au declarat recursurile de faţă, parchetul şi intimata T.M.
Prin recursul parchetului sentinţa este criticată pentru nesoluţionarea fondului cauzei, atâta vreme cât s-a pronunţat numai cu privire la ultima rezoluţie a procurorului şi, nu şi asupra primei rezoluţii prin care se dă soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei, ce este încă valabilă.
Apoi se mai critică faptul că nici numărul ultimei rezoluţii dată de procuror nu este corect reţinut ca fiind 769/II/2 din 19 noiembrie 2007, deoarece numărul corect al acestei rezoluţii este 1769/II-2/ din 19 noiembrie 2007.
Prin recursul intimatei, aceeaşi sentinţă este criticată pentru acelaşi motiv invocat de parchet şi susmenţionat, dar şi, sub aspectul aprecierii eronate a actelor dosarului şi pentru care pe fond, plângerea petentului B.E., ar trebui a fi respinsă, ca nefondată.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează;
Curtea, verificând actele premergătoare din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 526/P/2007 precum şi sentinţa penală atacată nr. 92 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, constată că, într-adevăr plângerea petentului, în realitate nu a fost încă soluţionată, rezoluţia nr. 526 din 11 septembrie 2007 de neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei T.M. pentru infracţiunile reclamate de petent, nefiind desfiinţată.
Ca atare, judecata instanţei de fond, ce admite doar plângerea petentului, împotriva celei de a doua rezoluţii, dată în baza art. 278 C. proc. pen. (de procurorul ierarhic superior) şi apoi trimiterea dosarului la procuror pentru efectuarea de noi acte de urmărire penală împotriva intimatei, nu e posibilă, atâta vreme cât prima rezoluţie privind-o pe aceeaşi intimată cu nr. 526/ P din 11 septembrie 2007 este încă valabilă.
Apoi se mai constată că şi numărul ultimei rezoluţii dată de procuror a fost greşit indicat de instanţă, ca fiind 769/II-2/2007, în loc de numărul corect şi care este 1769/II-2/2007.
Deci, pentru ambele aspecte criticate şi analizate, sentinţa recurată urmează a fi casată după admiterea ambelor recursuri.
Drept urmare, se va trimite plângerea petentului spre rejudecare la instanţa de fond, potrivit art. 2781 C. proc. pen., ocazie cu care vor fi avute în vedere şi celelalte motive de recurs formulate de recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de recurenta intimată T.M. împotriva sentinţei penale nr. 92 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2879/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2899/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
