ICCJ. Decizia nr. 2783/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2783/2008
Dosar nr. 7260/1/2008
Şedinţa publică din 12 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 9 septembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, dată în calitate de instanţă de apel s-a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului P.N.
Dispunând astfel, instanţa de control judiciar a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă, avându-se în vedere condamnarea acestuia în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor grav.
Împotriva încheierii amintite a declarat în termen recurs inculpatul P.N., solicitând să se revoce arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii"), revocarea arestării preventive şi punerea în libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate" [(alin. (2)] în caz contrar fiind obligată a dispune „prin încheierea motivată menţinerea arestării preventive" [(alin. (3)].
Or, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat şi nici nu s-au schimbat ci dimpotrivă au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în primă instanţă a inculpatului recurent pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 C. pen., la o pedeapsă de 19 ani închisoare.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas încă definitivă, examinând temeiul de legalitate şi temeinicie în faţa instanţei de apel, menţinerea arestării preventive este justificată întrucât inculpatul recurent este trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând astfel probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă legitimitate menţinerii arestării preventive şi pentru temeiul juridic prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. („dacă este deţinut legal, pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent").
În consecinţă, cererea inculpatului recurent este neîntemeiată întrucât menţinerea arestării preventive a acestuia şi pe parcursul soluţionării apelurilor a fost dispusă de instanţa competentă de control judiciar în concordanţă cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 140 lei, din care 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva încheierii din 9 septembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1557/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2755/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2879/2008. Penal → |
|---|
