ICCJ. Decizia nr. 2897/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2897/2008
Dosar nr. 2582/2/2008
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 22 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentului T.I. împotriva Rezoluţiei nr. 238/P/2008 din 27 martie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi confirmată prin Rezoluţia nr. 565/II/2/2008, adoptată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În considerentele hotărârii, instanţa a arătat că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, întrucât, în condiţiile în care nu se evidenţiază existenţa vreunei fapte prevăzute de legea penală, modalitatea de soluţionare a cauzelor de către magistraţi nu poate constitui obiect de cercetare penală, deoarece aceasta ar constitui o încălcare inadmisibilă a principiului independenţei judecătoreşti.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, susţinând că în mod nelegal i-a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată conform art. 2781 C. proc. pen.
Recursul declarat de petent este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Conform art. 2781 alin. (l) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
În speţă, prin Rezoluţia din 27 martie 2008, dată in dosarul nr. 236/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătoarei S.L. din cadrul Tribunalului Teleorman, secţia civilă, pentru infracţiunile prevăzute de art. 215, 246 şi art. 271 C. pen. S-au avut în vedere faptul că nu au existat probe de vinovăţie precum şi principiul constituţional potrivit căruia împotriva unei hotărâri judecătoreşti, părţile pot exercita doar căile legale de atac prevăzute de lege. Rezoluţia a fost confirmată de Procurorul general al aceluiaşi Parchet prin Rezoluţia din 9 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 565/II/2/2008, prin care s-a respins plângerea petentului.
Prin sentinţa penală nr. 156 din 22 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva celor două rezoluţii.
Înalta Curte constată că în mod temeinic şi legal instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, plângerea petentului, întrucât acesta nu a făcut dovezi privind comiterea faptelor penale de către intimata judecătoare. Referitor la hotărârea judecătorească ea poate fi atacată doar prin exercitarea căilor legale de atac, iar nu prin depunerea unei plângeri penale împotriva judecătoarei care a pronunţat-o.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Prin urmare, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a plângerii petentului, soluţie pronunţată prin sentinţa atacată, este legală.
Exprimarea opiniei unui judecător prin hotărârea pe care o pronunţă nu reprezintă o încălcare a atribuţiilor de serviciu, ci, dimpotrivă, o exercitare a acestora, în condiţiile în care nu s-a evidenţiat, prin probe, comiterea unor fapte penale, cum este cazul în speţă. Totodată, nu s-a dovedit nici existenţa faptelor penale prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) (infracţiunea de înşelăciune) şi nici cea prevăzută de art. 271 din acelaşi cod (infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti).
În consecinţă, înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar T.I. împotriva Sentinţei penale nr. 156 din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2774/2008. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 3024/2008. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
