ICCJ. Decizia nr. 3127/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3127/2008
Dosar nr. 217/59/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În luna septembrie 2007, petiţionarul B.I., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere organelor de urmărire penală, solicitând identificarea şi cercetarea magistraţilor judecători şi procurori care au soluţionat dosarul nr. 872/1996 al Judecătoriei Ineu, precum şi judecătorii şi procurorii care au soluţionat în căile de atac cauza respectivă care a făcut obiectul dosarului nr. 4217/A/1996 al Tribunalului Arad, sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia nr. 554/P/2007, din 19 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus, în temeiul art. 228, raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii T.V., Ş.F., T.D., D.A., O.H. şi procurorii D.G. şi B.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale, în raport cu faptele reclamate de petiţionar.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin rezoluţia nr. 287/II/2/2008, din 18 martie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar împotriva soluţiei procurorului, constatând că nu se impune infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Fiind nemulţumit de soluţia dată de procuror, petiţionarul B.I. s-a adresat, conform art. 2781 C. proc. pen., Curţii de Apel Timişoara, solicitând tragerea la răspundere penală a magistraţilor pentru vătămările pe care i le-au pricinuit prin încălcarea atribuţiilor de serviciu.
Prin sentinţa penală nr. 144/ PI din 23 iunie 2008, pronunţată în dosarul nr. 217/59/2008, al Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781, alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, fiind menţinută rezoluţia atacată.
Împotriva sentinţei penale sus-arătate a declarat recurs petiţionarul, solicitând desfiinţarea rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori şi trimiterea dosarului la parchet în vederea tragerii la răspundere penală a acestora.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs precum şi întreaga cauză, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiţii:
Prima condiţie constă din existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit, în mod cert, o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de-a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b)1. Intervenţia unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să se impună soluţia neînceperii urmăririi penale.
În cauză se constată că ne aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare a rezultat soluţia neînceperii urmăririi penale, având în vedere împlinirea termenului special de prescripţie a răspunderii penale, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că în mod corect parchetul a dispus soluţie de neurmărire penală, menţinută de prima instanţă, şi în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 144/ PI din 23 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3115/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3131/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
