ICCJ. Decizia nr. 455/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 455/2008
Dosar nr. 665/1/2008
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu de la 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 9196/2/2007 (3040/2007) s-a dispus admiterea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a prelungit arestarea provizorie a persoanei extrădabile K.M.D.
Onorariu translator pentru 3 ore, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pe fondul cauzei a fost acordat termen la data de 8 februarie 2008, orele 9,00, pentru când se va cita persoana extrădabilă la locul de reţinere. S-a menţinut delegaţia avocatului din oficiu de la acest termen.
S-a dispus emiterea unei adrese la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în atenţia procurorului general pentru a solicita autorităţilor turce să înainteze copie de pe sentinţa de condamnare din 5 august 2005, pronunţată în lipsă de către Curtea cu Juri din Ankara, definitivă la data de 28 octombrie 2005 prin nerecurare, de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii de 6 ani şi 3 luni aplicată prin această sentinţă, precum şi pentru a comunica dacă, în cazul extrădării i se vor asigura persoanei extrădabile garanţiile respectării drepturilor procesuale, având în vedere faptul că sentinţa de condamnare a fost pronunţată în lipsa acestuia, relaţiile fiind necesare pentru a se respecta dreptul acestuia la un proces echitabil.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 8 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prin încheierea de şedinţă din acea dată, arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile K.M.D., cetăţean de origine turcă şi a fost emis în acest sens mandatul de arestare provizorie nr. 22 din 08 decembrie 2007 pentru 29 de zile, începând cu data de 09 decembrie 2007 până la 06 ianuarie 2008, inclusiv.
Soluţia a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 5923/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea recursului declarat de persoana extrădabilă.
Având în vedere şi situaţia de fapt care a impus arestarea provizorie în vederea extrădării s-a constatat că este necesară prelungirea arestării provizorii pentru a se putea satisface cerinţele dispoziţiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, interval de timp necesar pentru completarea probatoriului.
În continuare, Curtea de Apel Bucureşti a procedat conform dispoziţiilor art. 48 şi 54 din Legea nr. 302/2004.
Pentru aceste considerente s-a dispus prelungirea arestării provizorii pe o perioadă de 30 zile, de la 17 ianuarie 2008 la 15 februarie 2008 inclusiv şi pentru a se administra probatoriile solicitate, pe care l-a încuviinţat astfel cum au fost formulate, a amânat cauza.
Împotriva acestei încheieri a declarat, în termenul legal, recurs persoana extrădabilă K.M.D., fără a arăta în scris motivele.
În recurs, la termenul de judecată de la 4 februarie 2008, Înalta Curte, conform art. 302 alin. (2), raportat la art. 6 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., constatând întemeiată cererea formulată de recurentul persoană extrădabilă pentru a-i da posibilitatea să-şi angajeze apărător, a amânat cauza pentru 6 februarie 2008.
La termenul de astăzi, întrebat fiind, de către instanţă, recurentul persoană extrădabilă prin intermediul interpretului, dacă are apărător ales, acesta a afirmat că nu a reuşit să-şi angajeze apărător, fiind de acord să fie asistat de apărătorul din oficiu desemnat.
Apărătorul recurentului persoană extrădabilă, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea în libertate a acestuia, arătând că recurentul este refugiat politic în Germania de 15 ani, perioadă în care nu a avut probleme cu justiţia; solicitarea de extrădare se fundamentează pe o hotărâre din 1993, aşa-zisa hotărâre din 1995, fiind rezultatul unui demers de verificare a hotărârii din 1993, verificare care s-a făcut în lipsa petiţionarului.
Concluziile parchetului asupra recursului declarat, precum şi poziţia recurentului persoană extrădabilă, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă K.M.D. împotriva încheierii pronunţate de instanţa de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 224/2006 raportat la art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul persoanei extrădabile ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod corect şi temeinic motivat prima instanţă a examinat sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având ca obiect prelungirea măsurii arestării provizorii dispusă faţă persoană extrădabilă Kutiay Mehmet Dara pe o durată de 30 zile.
Înalta Curte constată că în cauză, prima instanţă a analizat judicios actele şi lucrările dosarului, reţinând că autorităţile turce au solicitat iniţial arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului K.M.D., acesta, fiind urmărit internaţional pentru punerea în executare a unei pedepse de 6 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa emisă la data de 5 august 2005 în dosarul nr. 1992/120 Essas, în lipsă, împotriva sa de către Tribunalul pentru Cauze penale nr. 11 din Ankara pentru săvârşirea infracţiunii de participare la o organizaţie teroristă prevăzută de art. 1682, art. 31, art. 33, art. 40, art. 592, art. 1123 şi art. 113 C. pen. turc, art. 68/D, art. 71 din Legea nr. 5237 şi art. 5 din Legea privind combaterea terorismului.
În fapt, s-a reţinut că la data de 15 mai 1992, persoana extrădabilă a primit grenade de mână, un revolver şi mai multe cartuşe de la un membru al organizaţiei teroriste P.K.K., iar una din aceste grenade a explodat în cinematograful A. Potrivit informaţiilor furnizate de statul turc, armamentul era destinat atacării Ministerului Afacerilor Interne, Televiziunii Turce şi Cinematografului A.
Faptele reţinute în sarcina sus-numitului au corespondent în legislaţia română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 217 alin. (4) C. pen., art. 32 alin. (1) Iit. c) din Legea nr. 535/2004 şi art. 33 lit. a) din Legea nr. 535/2004, pedepsite cu închisoare de la 3 la 20 ani.
Măsura arestării provizorie a persoanei extrădabile K.M.D. a fost luată de către Curtea de Apel Bucureşti, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 9 decembrie 2007, până la data de 06 ianuarie 2008 prin încheierea de şedinţă de la data de 8 decembrie 2007, măsură ce a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 5923 din 9 decembrie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 31 decembrie 2007, aceeaşi primă instanţă a dispus prelungirea duratei arestării provizorii în vederea extrădării pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 07.01.2008 până la data de 16 ianuarie 2008 inclusiv.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 44 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 cu cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Turcia împotriva numitului K.M.D., cetăţean turc, urmărit internaţional pentru punerea în executare a unei pedepse de 6 ani şi 3 luni închisoare.
La termenul din 16 ianuarie 2008, la instanţa de fond, reprezentantul parchetului, în conformitate cu dispoziţiile art. 241 Din Legea nr. 302/2004 a solicitat emiterea unei adrese în vederea comunicării de către statul solicitant, dacă, în cazul extrădării, i se vor asigura persoanei extrădabile garanţiile respectării drepturilor procesuale, având în vedere faptul că sentinţa de condamnare a fost pronunţată în lipsa acestuia, relaţiile fiind necesare pentru a se respecta dreptul acestuia la un proces echitabil.
Faţă de cererea formulată, apărătorul persoanei extrădabile a arătat că nu se opune solicitării şi că are probatorii de administrat, în sensul că solicită o copie de pe sentinţa de condamnare, cu menţiunea definitivă şi copie a mandatului de executare a acestei pedepse privative de libertate, acestea nefiind comunicate la dosar, invocând ca temei în drept art. 38 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Reprezentantul Ministerului Public nu s-a opus probei solicitate, aspecte ce rezultă din partea introductivă a încheierii atacate.
Înalta Curte consideră că prima instanţă în mod legal şi motivat a dispus prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile K.M.D., pe perioada menţionată, în mod concret, în condiţiile în care instanţa a fost sesizată legal cu o cerere de extrădare, încuviinţându-se administrarea de probe, aşa încât au fost respectate condiţiile stipulate de legiuitor în conţinutul art. 46 alin. (6), aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 224/2006 cu referire la art. 45 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004.
Aşadar, în contextul cauzei a fost judicios apreciată necesitatea prelungirii arestării provizorii a persoanei extrădabile, nu numai în raport cu subzistenţa în continuare a condiţiilor prevăzute de lege care au condus la luarea măsurii arestării provizorii, dar şi pentru administrarea probelor încuviinţate, în scopul judecării cererii de extrădare.
Înalta Curte consideră că încheierea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate de recurent nu pot fi avute în vedere, acestea, vizând aspecte ce ţin de soluţionarea pe fond a cererii de extrădare, excedând obiectului prezentei cauze.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă K.M.D. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 9196/2/2007 (3040/2007).
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul persoană extrădabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă turcă pentru recurentul persoană extrădabilă se va plăti din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă K.M.D. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 9196/2/2007 (3040/2007).
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă turcă pentru recurentul persoană extrădabilă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 60/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs → |
|---|
