ICCJ. Decizia nr. 3023/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3023/2008
Dosar nr. 7592/1/2008
Şedinţa publică din 26 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Împotriva sentinţei penale nr. 510 din 29 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care s-a respins contestaţia la executare împotriva sentinţei penale nr. 435/1998 a aceluiaşi condamnat V.G. a formulat excepţia de neconstituţionalitate a Codului penal şi a Codului de procedură penală, inclusiv art. 461 lit. c) şi d) din ultimul act normativ.
Prin încheierea de şedinţă din 16 iulie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată de condamnatul V.G.
Împotriva încheierii sus-menţionată, condamnatul a formulat recurs.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că, la data de 16 iulie 2008, instanţa de apel, constatând cauza în stare de judecată a declarat terminate dezbaterile şi a acordat părţilor cuvântul.
În practicaua încheierii de şedinţă s-a reţinut în mod corect aspectul că dezbaterile au avut loc în Şedinţa publică din 16 iulie 2008, condamnatul fiind prezent în stare de arest.
La pronunţarea hotărârii, condamnatul a lipsit, comunicarea fiindu-i înmânată la data de 04 august 2008 la Penitenciarul Rahova, de unde a formulat recurs, fiind expediat la Curtea de Apel Bucureşti la data de 08 august 2008.
Împrejurarea că la instanţa de apel condamnatul nu a fost prezent la pronunţare, cererea de recurs fiind formulată de acesta din penitenciar, nu-i poate fi imputată acestuia, motiv pentru care recursul declarat este în termen, excepţia tardivităţii recursului formulat de procuror fiind nefondată.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Rezultă din conţinutul textului citat că pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale trebuie ca dispoziţia legală vizată de critica neconstituţionalităţii să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
În cauză sunt criticate, ca neconstituţionale, dispoziţiile Codului penal şi Codului de procedură penală.
Aşa fiind, este evident că nu există o legătură directă între dispoziţiile Codului penal şi Codului de procedură penală, pretins neconstituţionale în cauza de faţă, cerinţa expresă de admisibilitate aşa cum prevede art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu este îndeplinită.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului împotriva încheierii din 16 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.G. împotriva încheierii din 16 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 8103/3/2008.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3022/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3025/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
