ICCJ. Decizia nr. 3025/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3025/2008
Dosar nr. 7614/1/2008
Şedinţa publică din 26 septembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, având pe rol soluţionarea apelurilor inculpaţilor E.M.V., E.N., R.F., S.M.E., I.I.N., I.M. şi alţii împotriva sentinţei penale nr. 673 din 5 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti a dispus în baza art. 160b C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor mai sus menţionaţi şi a amânat judecarea apelurilor pentru 2 octombrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a motivat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin fiind îndeplinite condiţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Se reţine că în cauză există indicii temeinice că inculpaţii au comis infracţiuni pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani. Că inculpaţii au dovedit perseverenţă în comiterea faptelor şi sunt recidivişti; că în raport de pericolul concret al faptelor şi făptuitorilor, lăsarea lor în libertate reprezintă o ameninţare pentru societate, fiind împlinite condiţiile art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva încheierii au declarat recursuri inculpaţii care susţin că la dezbaterea măsurii menţinerii arestării preventive nu li s-au acordat ultimul cuvânt, astfel că hotărârea atacată este nulă. În motivele orale s-a mai susţinut că hotărârea de menţinere a arestării preventive este sumară astfel că au cerut casarea încheierii şi în rejudecare, casarea cu trimitere sau revocarea măsurii arestării preventive.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic, nu mai târziu de 60 de zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al articolului menţionat când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive.
În cauză, inculpaţii recidivişti au fost trimişi în judecată şi condamnaţi la judecata în fond pentru infracţiuni grave la Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului de droguri.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că în cauză existau indicii temeinice că inculpaţii au comis infracţiuni la legile menţionate. Că în raport de împrejurările comiterii faptelor şi de datele ce caracterizează persoanele, autori ai faptelor, lăsarea în libertate a inculpaţilor ar constitui pericol grav pentru ordinea publică. S-a mai avut în vedere că pedepsele pentru infracţiunile pentru care sunt traşi la răspundere sunt mult peste 4 ani închisoare.
De la luarea măsurii arestării până la judecarea apelurilor inculpaţilor arestaţi nu s-au modificat temeiurile care au determinat arestarea. Există indicii temeinice care susţin în continuare presupunerea rezonabilă că inculpaţii sunt autorii unor fapte antisociale deosebit de periculoase.
În acest sens este şi sentinţa de condamnare a inculpaţilor nr. 673/2008 a Tribunalului Bucureşti.
Pe de altă parte, nici critica formulată cu privire la aspectul procedural al verificării în sensul că inculpaţii n-au avut un „ultim cuvânt al inculpatului" nu este fondată.
Din examinarea încheierii atacate rezultă că instanţa a făcut verificarea arestării inculpaţilor conform dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen., că în cursul dezbaterii inculpaţii au avut parte de asistenţă juridică conform legii, apărătorii au pus concluzii favorabile inculpaţilor, apărările fiind însă respinse motivat de instanţă. Mai mult, din conţinutul încheierii rezultă că separat de susţinerile apărătorilor inculpaţii au fost invitaţi să-şi susţină cauza chiar dacă potrivit art. 160b C. proc. pen., acest lucru nu este obligatoriu atâta vreme cât inculpaţii au beneficiat de apărare calificată.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaţilor E.M.V., E.N., R.F., S.M.E., I.I.N. şi I.M. împotriva încheierii atacate şi-i va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.M.V., E.N., R.F., S.M.E., I.I.N. şi I.M. împotriva încheierii din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 37015/3/2007.
Obligă recurenţii inculpaţi E.M.V., E.N., S.M.E., I.I.N. şi I.M. să plătească statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul inculpat R.F. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3023/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3026/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
