ICCJ. Decizia nr. 3027/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3027/2008
Dosar nr. 7618/1/2008
Şedinţa publică din 26 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, dată în calitate de instanţă de apel, s-a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului M.D. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel, instanţa de control judiciar a constatat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive în cauză a inculpatului amintit, se menţin avându-se în vedere condamnarea acestuia în primă instanţă pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în forma continuată prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva încheierii amintite a declarat în termen recurs inculpatul M.D. cu solicitarea de a i se revoca arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii") revocarea arestării preventive şi punerea în libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate" [(alin. (2)] în caz contrar fiind obligată a dispune „prin încheierea motivată menţinerea arestării preventive" [(alin. (3)].
Or, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat şi nici nu s-au schimbat ci dimpotrivă au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în primă instanţă a inculpatului recurent pentru săvârşirea de infracţiuni grave, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas încă definitivă, fiind supusă în prezent la cererea inculpatului examinând temeiul de legalitate şi temeinicie în faţa instanţei de apel, menţinerea arestării preventive este justificată întrucât inculpatul recurent este trimis în judecată pentru infracţiunile continuate de trafic de droguri de mare risc pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând astfel probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă legitimitate menţinerii arestării preventive şi pentru temeiul juridic sau prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. („dacă este deţinut legal, pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent").
În consecinţă, cererea inculpatului recurent este neîntemeiată întrucât menţinerea arestării preventive a acestuia şi pe parcursul soluţionării apelului a fost dispusă de instanţa competentă de control judiciar în concordanţă cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 140 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 37844/3/2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3026/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3098/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
