ICCJ. Decizia nr. 3050/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3050/2008
Dosar nr. 5800/212/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 200.
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin plângerea formulată la data de 8 mai 2008 petiţionarii N.M.C. şi N.C. au solicitat tragerea la răspundere penală a inspectorului de poliţie C.C. din cadrul Secţiei 5 de Poliţie Constanţa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
În motivarea plângerii petiţionarii au susţinut că au fost agresaţi de lucrătorul de poliţie în cadrul unui incident petrecut la 3 mai 2007 în Constanţa şi apoi la sediul Secţiei 5 Poliţie unde au fost conduşi.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin rezoluţia nr. 92/P/2007 din 10 decembrie 2007 a dispus în baza art. 228 alin. (4) şi (6) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de inspectorul de poliţie C.C.F. cu motivarea că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală.
Astfel, din actele premergătoare efectuate s-a constatat că în seara zilei de 3 mai 2007 s-a declanşat un conflict spontan între petiţionari şi lucrătorul de poliţie, urmare a unor neînţelegeri generate de circulaţia autoturismelor pe un drum public, respectiv în Constanţa.
Datorită expresiilor indecente folosite de petiţionari, la adresa lucrătorului de poliţie, aflat în afara orelor de program şi a însoţitoarei acestuia, a intervenit un echipaj de poliţie, care prin intervenţia în forţă, justificată, i-a condus pe cei doi la sediul Secţiei de poliţie.
Susţinerile petiţionarilor că ar fi fost loviţi de lucrătorii de poliţie atât în timpul conflictului spontan ivit pe stradă, cât şi ulterior la sediul secţiei de poliţie nu s-au coroborat cu celelalte acte premergătoare efectuate.
Prin aceeaşi rezoluţie a fost disjunsă cauza privind pe făptuitorii N.M.C. şi N.C. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. reclamată de numitul C.C.F. şi declinată competenţa materială în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.
Împotriva acestei soluţii au formulat plângere petiţionarii N.M.C. şi N.C., care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 65/II/2/2008 din 18 februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cu motivarea că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este corectă.
În contra rezoluţiei de netrimitere în judecată au formulat plângere în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarii, care au susţinut că actul atacat este nelegal şi netemeinic şi au solicitat desfiinţarea lui şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 85/P din 24 iunie 2008 a respins, ca tardiv introdusă plângerea.
Astfel s-a reţinut că rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost comunicată petiţionarilor la 22 februarie 2008 , iar plângerea împotriva acestora s-a înregistrat la instanţă la 25 martie 2008, după trecerea termenului de 20 de zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal petiţionarii N.M.C. şi N.C. care nu s-au prezentat în vederea susţinerii recursului şi nici nu au depus la dosar motive scrise.
Examinând hotărârea atacată în baza art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Curtea constată nefondate recursurile declarate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că rezoluţia nr. 64/II/2/ din 18 februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei nr. 92/P/2008 din 10 decembrie 2007 a fost comunicată petiţionarilor la data 22 februarie 2008, iar aceştia au formulat plângere la instanţă la data de 25 martie 2008, după trecerea termenului de 20 de zile prevăzut de lege.
Aşa fiind, hotărârea primei instanţe de respingere ca tardivă a plângerii petiţionarilor este corectă în raport cu dispoziţiile legale evocate şi conform cu prevederile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., iar recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Faţă de considerentele ce preced, Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate cu obligarea petiţionarilor la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii N.M.C. şi N.C. împotriva sentinţei penale nr. 85/P din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica, azi 29 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3016/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3051/2008. Penal → |
|---|
