ICCJ. Decizia nr. 3076/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3076/2008
Dosar nr. 750/33/2008
Şedinţa publică din 1 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 79 din 17 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 1 aprilie 2008, dată în dosar nr. 130/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procuror B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, cercetată pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice şi favorizarea infractorului, prevăzută şi pedepsită de art. 246, 248 şi 264 C. pen. A fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
1. Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că, petentul T.M. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj trimiterea în judecată, în urma efectuării urmăririi penale, a procurorului B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice şi favorizarea infractorului, prevăzută şi pedepsită de art. 246, 248 şi 264 C. pen.
În esenţă, petentul T.M. a formulat plângere împotriva procurorului B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej în legătură cu modul de soluţionare a dosarelor penale nr. 10/P/2006 şi nr. 60/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, constând în aceea că în dosarul nr. 10/P/2006 a emis o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale în data de 26 ianuarie 2006, iar în dosarul nr. 60/P/2006 a emis o rezoluţie de scoatere de sub urmărire penală la data de 11 mai 2006. Din copia borderoului rezultă faptul că soluţia din dosarul nr. 60/P/2006 i-a fost comunicată petentului la data de 12 decembrie 2007. În plângerea sa petentul se referă la faptul că nu i-a fost comunicată rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006 în dosarul nr. 60/P/2006, nefiind respectate dispoziţiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen.
2. Prin rezoluţia din data de 1 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 130/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus respingerea plângerii petentului, în temeiul art. 228 şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciindu-se că nu poate fi pusă în mişcare acţiunea penală, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
S-a reţinut de către procurorul cauzei că actele premergătoare efectuate de către făptuitoarea B.L. demonstrează că aceasta nu a fost abuzivă prin modul în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în timpul supravegherii cercetărilor penale, în adoptarea soluţiei în dosarul nr. 60/P/2006 şi raportat la modul de comunicare a soluţiei către petent. De remarcat faptul că dispoziţiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., se referă la comunicarea copiei de pe soluţia de neîncepere sau scoatere de sub urmărire penală, or, acest lucru s-a realizat.
În ceea ce priveşte necomunicarea rezoluţiei de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006, acest aspect a mai făcut obiectul unei plângeri, care a fost soluţionată sub nr. 165/VI11/1/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. în această cauză s-a stabilit faptul că, la data de 19 decembrie 2007, procurorul i-a comunicat petentului T.M. rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul T.M., ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 329/11/2/2008 din data de 7 mai 2008 dată de procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, întrucât din analizarea dosarului nu se poate reţine împrejurarea că magistratul B.L. ar fi fost abuzivă prin modul în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în adoptarea soluţiei în dosarul nr. 60/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej şi raportat la modul de comunicare al soluţiei către petent. Procurorul general a mai arătat că în speţă nu este incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului anchetator S.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prevăzută de art. 49 C. proc. pen., cu toate că aceasta a participat ca procuror de şedinţă în dosarul nr. 2107/33/2007 al Curţii de Apel Cluj, în care petentul era parte, nedovedindu-se în speţă niciunul din motivele expres prevăzute în textul de lege mai sus indicat.
Instanţa de fond, analizând materialul probator existent la dosar, a apreciat că plângerea formulată de petent în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., este nefondată, întrucât probatoriul administrat nu demonstrează existenţa infracţiunilor reclamate de petent în sarcina procurorului B.L. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej.
A arătat că, în prezenta cauză, nu a fost încălcat principiul egalităţii armelor care se aplică atât în relaţiile dintre părţile din cadrul unui proces penal, cât şi în relaţiile dintre acestea şi Ministerul Public, şi implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi sau procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiţii care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul său. în esenţă, instanţa de fond a reţinut că afirmaţiile petiţionarului referitoare la eventualele fapte şi acte abuzive ale procurorului nu se coroborează cu alte probe şi mijloace de probă.
Astfel, în dosarul nr. 10/P/2006, s-a emis o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, în data de 26 ianuarie 2006, iar în dosarul nr. 60/P/2006 s-a emis o rezoluţie de scoatere de sub urmărire penală la 11 mai 2006 iar din copia borderoului rezultă faptul că soluţia din dosarul nr. 60/P/2006 i-a fost comunicată petentului la data de 12 decembrie 2007.
În ceea ce priveşte necomunicarea rezoluţiei de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006, acest aspect a mai făcut obiectul unei plângeri, care a fost soluţionată sub nr. 165/VI11/1/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. în această cauză, s-a stabilit faptul că, la data de 19 decembrie 2007, procurorul i-a comunicat petentului T.M. rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006.
Instanţa de fond a mai reţinut că, în speţă, nu este incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului S.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prevăzută de art. 49 C. proc. pen., cu toate că aceasta a participat ca procuror de şedinţă în dosarul nr. 2107/33/2007 al Curţii de Apel Cluj, în care petentul era parte, nedovedindu-se niciunul din motivele expres prevăzute în textul de lege mai sus indicat.
În consecinţă, întrucât petiţionarul nu s-a prezentat în instanţă, nu a propus şi nici nu a cerut administrarea altor probe, care să stabilească o altă situaţie de fapt, s-a constatat că plângerea acestuia este nefondată şi a fost respinsă, ca atare, fiind menţinută rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 1 aprilie 2008 dată în dosar nr. 130/P/2008.
B. împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul T.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen. Suplimentar, recurentul a arătat că deşi iniţial la 15 iulie 2008 s-a consemnat „lipsa de procedură cu petentul" şi s-a amânat cauza la 29 iulie 2008, astfel cum rezultă din menţiunile făcute pentru dosarul respectiv pe portalul instanţelor de judecată, cauza a fost luată în pronunţare, dispunându-se o soluţie la data de 17 iulie 2008.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Susţinerile recurentului ce vizează lipsa de procedură de la termenul din 15 iulie 2008, care i-a afectat interesele procesuale, precum şi menţiunile false sub acest aspect, sunt neîntemeiate, întrucât din încheierea de şedinţă de la acea dată rezultă că lipsa de procedură a existat la prima strigare a dosarului însă, la scurt timp, a fost depusă prin serviciul registratură dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu petentul, astfel că, având în vedere natura şi urgenţa cauzei, s-a procedat la reluarea cauzei şi dezbaterea acesteia în fond. Consemnările din încheierea de amânare a pronunţării au corespondent în înscrisurile aflate la dosar, la dosarul instanţei de fond găsindu-se dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu petentul T.M., acesta semnând personal la data de 4 iulie 2008 de primirea citaţiei, astfel că nu poate invoca împrejurarea că nu a ştiut de termenul stabilit pentru judecată.
În ceea ce priveşte soluţionarea fondului cauzei, prima instanţă a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimata magistrat nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor reclamate prin plângerea penală. Din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimata procuror B.L., în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, întrucât, pe o parte, obligaţia inserării orei în rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006, dispusă în dosarul nr. 60/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, a fost instituită ulterior emiterii acesteia, prin Legea nr. 356/2006, intrată în vigoare la data de 7 septembrie 2006.
Pe de altă parte, împrejurarea că petentul a cerut ulterior, după cea. 2 ani, comunicarea unor rezoluţii din cele două dosare, nu înseamnă că acestea nu i-au fost comunicate în cursul, respectiv, după soluţionarea celor două dosare.
Nu în ultimul rând, se constată că procurorul a apreciat corect că nu sunt incidente dispoziţiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., invocate de petent, în ceea ce priveşte comunicarea rezoluţiei de începere a urmăririi penale, dispoziţiile respective făcând referire la rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.M. împotriva sentinţei penale nr. 79 din 17 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3075/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3093/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
